Peremption of civil appeal due to six months of procedural inactivity
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the civil appeal by declaring it statute-barred (*perimare*), a decision that is definitive and appealable to a five-judge panel. The dispute concerned a procedural failure where the appellant filed a civil appeal against a Court of Appeal ruling, but the initial hearing was suspended for lack of presence, and the appellant subsequently failed to perform any procedural act to resume the proceedings for a period exceeding six months. Applying Articles 416 and 420(1) of the Civil Procedure Code, the court established a simple presumption of fault based on the lack of persistence in litigation, thereby concluding ex officio that the appeal was automatically extinguished due to the statutory limitation period for procedural inactivity.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of civil appeal due to six months of procedural inactivity: The dispute concerned a procedural failure where the appellant filed a civil appeal against a Court of Appeal ruling, but the initial hearing was suspended for lack of presence, and the appellant subsequently failed to perform any procedural act to resume the proceedings for a period exceeding six months. Applying Articles 416 and 420(1) of the Civil Procedure Code, the court established a simple presumption of fault based on the lack of persistence in litigation, thereby concluding ex officio that the appeal was automatically extinguished due to the statutory limitation period for procedural inactivity.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the legal basis for the automatic extinguishment of the appeal due to the lapse of the six-month period of inactivity.
Full text
Şedinţa publică din data de 09 martie 2023
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 04 februarie 2022 sub nr. x/2021/a1.1, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, reclamantul A. a formulat cerere de recurs împotriva încheierii de şedinţă din 12 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 10 care, prin rezoluţia din 15 aprilie 2022, a fixat termen de judecată la 08 iunie 2022 în vederea soluţionării recursului.
Prin încheierea din 08 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a suspendat judecata cererii de recurs formulată de reclamantul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal, nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin rezoluţia din 14 decembrie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 09 martie 2022, în vederea discutării perimării cererii de recurs formulată de reclamantul A..
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:
Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii ei este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, 08 iunie 2022, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care recurentul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de recurs cu a cărei soluţionare a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 12 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 09 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.