Lease tax claim upheld; appeal annulled as void for lack of specific grounds.

Şedinţa publică din data de 09 martie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 15 februarie 2021, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba a solicitat obligarea pârâtei A. la plata veniturilor obţinute din chiria aferentă contractului de închiriere nr. x/16.02.2015, la care se adaugă accesorii până la achitarea integrală a sumei, potrivit art. 173 şi urm. Codul de procedură fiscală.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 117 din 25 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a admis cererea formulată de către reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta la plata veniturilor obţinute din chiria aferentă contractului de închiriere nr. x/16.02.2015, la care se adaugă accesorii până la achitarea integrală a sumei stabilită prin somaţia nr. 9977/26.04.2012, emisă de ANAF - Administraţia Finanţelor Publice Cugir.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia nr. 479/A/2022 din 29 martie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta A..

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate pentru motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, întrucât organul fiscal nu poate pretinde executarea unor obligaţii care nu au fost stabilite printr-un titlu de creanţă comunicat contribuabilului.

În acest sens, a susţinut că decizia de impunere nr. x/28.11.2011 nu îi este opozabilă, întrucât nu i-a fost comunicată în condiţiile legii, invocând în susţinerea acestor afirmaţii prevederile art. 48 alin. (1) Codul de procedură fiscală potrivit cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului.

Printr-o altă critică, recurenta-pârâtă a apreciat hotărârea instanţei de fond ca nelegală, din perspectiva atribuirii imobilului către pârâtul B., având în vedere că imobilul reprezintă locuinţa acesteia şi a copilului minor.

Prin ultima critică formulată, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa a determinat incorect prejudiciul, întrucât în perioada 2015-2020 a efectuat plata contravalorii impozitelor aferente terenului şi imobilelor care au constituit obiectul contractului de închiriere nr. x/2015, astfel că se impune scăderea acestor sume din prejudiciul solicitat de reclamantă.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 iulie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului nr. 10 care, prin rezoluţia din data de 21 noiembrie 2022, a stabilit termen la data de 09 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, în considerarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

În cauză, prin decizia civilă nr. 479/A/2022 din 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta A..

Se constată că aspectele critice inserate în cererea de recurs vizează modalitatea de soluţionare a cauzei de către prima instanţă şi reprezintă o reiterare a criticilor cu acelaşi obiect adusă sentinţei civile pronunţate în dosar, în apel.

În acest context al analizei este de menţionat că simpla reiterare a aceloraşi critici formulate prin apelul îndreptat împotriva hotărârii primei instanţe în cuprinsul memoriului de recurs, fără însă a indica care sunt normele de drept care ar fi fost încălcate de instanţa de apel, nu are aptitudinea de a învesti legal instanţa de recurs cu analiza acestora.

O astfel de manieră de formulare a criticilor în recurs, contravine principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac, părţile litigante având obligaţia de a-şi întemeia criticile pe considerentele expuse în hotărârea atacată cu recurs şi nu pe considerentele hotărârii pronunţate de prima instanţă.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, ci sentinţei pronunţate de prima instanţă, atrag nulitatea recursului, întrucât nu combat dezlegarea juridică dată problemelor litigioase prin hotărârea instanţei de apel.

Astfel, obiectul recursului constituindu-l decizia civilă nr. 479/A/2022 din 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia de respingere a apelului, ca nefondat, aşa încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 479/A/2022 din data de 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.