Suspension of appellate proceedings as wrongful procedural bar following valid request to resume hearing and request for postponement

Şedinţa publică din data de 09 martie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea de şedinţă din 06 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost respinsă cererea de amânare a soluţionării cererii de repunere pe rol formulată de reclamantul A. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 415 raportat la dispoziţiile art. 411 alin. (1) pt. 2 C. proc. civ., a fost menţinută măsura suspendării judecăţii apelului, pentru lipsa părţilor.

1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 20 iulie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a susţinut că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de amânare formulată de apărătorul ales al reclamatului, pentru imposibilitate de prezentare, acesta fiind în concediu de odihnă, împrejurare care a fost probată prin înscrisurile depuse la dosar.

Totodată, s-a arătat că respingerea cererii de repunere pe rol s-a făcut în mod nelegal, deşi cererea a fost legal timbrată şi nu exista nici un motiv temeinic pentru respingerea acesteia.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursul în raport cu actele şi lucrările dosarului, criticile şi apărările formulate şi cu prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin argumentele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea recursului se critică soluţia de menţinere a măsurii suspendării judecăţii apelului formulat de reclamantul A., în condiţiile în care suspendarea judecăţii s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., după respingerea cererii de amânare, pentru lipsă de apărare, formulată de reclamantul A. la termenul acordat în cauză pentru discutarea cererii de repunere pe rol.

Acest motiv se înscrie în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât supune dezbaterii analizarea modului de aplicare a instanţei de apel a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 şi art. 415 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. raportat la circumstanţele şi datele concrete ale speţei.

Critica recurentului se vădeşte a fi întemeiată, urmând a conduce la casarea încheierii atacate, având în vedere cele succed.

Se constată că, prin încheierea din 06 decembrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 715/2021 din 30 iunie 2021 a Tribunalului Vaslui, pronunţată în dosarul nr. x/2020, pentru lipsa părţilor.

În 29 aprilie 2022, reclamantul a formulat cerere de reluare a judecăţii, achitând taxa judiciară de timbru aferentă soluţionării acestei cereri.

În 06 iunie 2022, apărătorul ales al reclamantului a formulat cerere de amânare a cauzei, solicitând acordarea unui termen după data de 01 iulie 2022, motivat de împrejurarea că se află în concediu de odihnă şi anexând în acest sens o adeverinţă eliberată de Baroul Hunedoara.

Prin încheierea atacată, curtea de apel a respins cererea de amânare a soluţionării cererii de repunere pe rol şi, în temeiul dispoziţiilor art. 415 raportat la dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a menţinut măsura suspendării judecăţii apelului, pentru lipsa părţilor.

Prin cererea de recurs, în esenţă, s-a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit normele procedurale referitoare la suspendarea voluntară şi la reluarea judecăţii procesului.

Potrivit art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.

Iar, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod, judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Din analiza dispoziţiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfăşurării acţiunii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părţi, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare voluntară a judecăţii.

Măsura de suspendare a judecăţii constituie un atribut al principiului disponibilităţii procesuale şi se întemeiază pe voinţa expresă sau prezumată a părţilor de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumţie este dedusă din faptul neprezentării părţilor la termenul de judecată la care au fost legal citate şi din inexistenţa la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în speţă, nu se poate aprecia că ar fi operat o prezumţie de desistare a recurentului în continuarea judecăţii, câtă vreme acesta a întreprins demersuri din care rezultă cu evidenţă voinţa continuării judecăţii, respectiv a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei şi a achitat taxa judiciară de timbru aferentă soluţionării aceste cereri.

Împrejurarea că apărătorul ales al reclamantului se afla în concediu de odihnă la data la care a fost fixat termenul de judecată pentru soluţionarea cererii de repunere pe rol a cauzei (împrejurare dovedită cu înscrisuri) şi formularea unei cereri de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare nu constituie o desistare a părţii de la judecata cauzei, conduita recurentului fiind una contrară desistării şi corespunzând voinţei de a continua judecata în procedura judiciară în curs, însă cu prezenţa acestuia sau a reprezentantului ales la dezbateri.

Astfel, lipsirea de eficienţă a manifestării de voinţă a reclamantului-de a se proceda la judecata pricinii, însă la un termen la care poate fi reprezentat de apărătorul ales-prin respingerea cererii de amânare şi menţinerea măsurii suspendării judecăţii pentru lipsa părţilor, apare ca având caracter excesiv şi este de natură a conduce la încălcarea drepturilor procesuale, fiind susceptibilă de înlăturare prin intermediul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se constată că, raportat la aceste circumstanţe factuale particulare ale cauzei, menţinerea măsurii de suspendare a cauzei s-a realizat cu aplicarea greşită a prevederilor art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recursul reclamantului A. urmând a fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod. Va fi casată încheierea curţii de apel şi trimisă pricina aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 06 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă, în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea şi trimite cauza la aceiaşi curte de apel pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.