Peremption of appeal in annulment due to one-year inactivity following suspension of proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Civil Section I, ordered the ex officio dismissal of the appellant's appeal in annulment, thereby allowing the original decision of 17 April 2019 to remain in force, as the appellate court found the proceeding perished. The dispute concerned a procedural challenge (appeal in annulment) that had been suspended pursuant to Article 244(1) of the Civil Procedure Code pending the resolution of a separate appeal against interlocutory orders. The decisive legal basis was Article 248(1) of the Civil Procedure Code, which mandates the ex tunc perishing of any reform or retrial request if it remains inactive for one year due to the party's fault; the court determined that the one-year statutory period expired on 24 May 2021 following the resolution of the suspending issue, and the appellant failed to perform any procedural act to interrupt the suspension thereafter.
Legislator headnote
AI generatedart. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 252 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of appeal in annulment due to one-year inactivity following suspension of proceedings: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 09 martie 2023
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 06 mai 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 797 din 17 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2013.
Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 10 care a fixat termen de judecată la 17 februarie 2021, în vederea soluţionării contestaţiei în anulare.
Prin încheierea din 17 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a suspendat judecata contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea recursului declarat de contestator împotriva încheierilor de şedinţă din 23 octombrie 2019 şi 19 februarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, recursul declarat împotriva încheierilor de şedinţă a fost soluţionat la data de 24 mai 2021
Prin rezoluţia din 07 decembrie 2023, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 09 martie 2023, în vederea discutării perimării cererii de recurs formulată revizuentul B..
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.".
Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii ei este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, până la soluţionarea recursului declarat de contestator împotriva încheierilor de şedinţă din 23 octombrie 2019 şi 19 februarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, recurs care, potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, a fost soluţionat la data de 24 mai 2021.
Astfel, se constată că de la data soluţionării recursului împotriva încheierilor de şedinţă, respectiv 24 mai 2021, a trecut mai mult de 1 an, timp în care contestatorul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de un an se datorează culpei părţii, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată perimată contestaţia în anulare cu a cărei soluţionare a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 797 din 17 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2013.1.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 martie 2023.