Civil appeal perimé for failure to prosecute after suspension

Şedinţa publică din data de 09 martie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 17 decembrie 2021 sub nr. x/2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuentul A. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 1372/2021 din 05 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 10, care a fixat termen de judecată la 26 ianuarie 2022, în vederea soluţionării recursului.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a suspendat judecata cererii de recurs formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1372/2021 din 05 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal, nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din 26 ianuarie 2023, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 09 martie 2023, în vederea discutării perimării cererii de recurs formulată revizuentul A..

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.".

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii ei este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, 26 ianuarie 2022, a trecut mai mult de 1 an, timp în care recurentul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de un an se datorează culpei părţii, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată perimată cererea de recurs cu a cărei soluţionare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1372/2021 din 05 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 martie 2023.