Conflict of jurisdiction over execution incidents resolved by assigning competence to the court that authorized enforcement.

Şedinţa publică din data de 7 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 07.05.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională a Vămilor (denumită în prezent Direcţia Generală a Vămilor) şi vicepreşedintele A.N.A.F., B., solicitând aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, de la 12.11.2012 până la data reintegrării sale efective, conducătorului Direcţiei Generale a Vămilor (fosta A.N.V.), vicepreşedintele ANAF B.; obligarea debitoarei Direcţia Generală a Vămilor (fosta A.N.V.) de a plăti în favoarea sa o penalitate de 1.000 RON, stabilită pe zi de întârziere, de la 12.11.2012 şi până la data reintegrării sale efective; autorizarea sa de a continua executarea silită conform legii, cu sprijinul organelor de poliţie, jandarmerie sau altor agenţi ai forţei publice, prin Biroul Executorului Judecătoresc C. şi pe cheltuiala debitoarei Direcţia Generală a Vămilor (fosta Autoritatea Naţională a Vămilor).

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3751 din 19 mai 2015, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că reclamantul îşi întemeiază pretenţiile pe titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3492/17.05.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, modificată prin decizia nr. 4094/12.102012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2010, iar acest titlu executoriu a fost pronunţat de o instanţă de contencios administrativ. În ceea ce priveşte al treilea capăt al cererii introductive, instanţa a reţinut că, potrivit art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., în redactarea anterioară republicării din 10.04.2015, competenţa de soluţionare a oricărui incident apărut în cursul executării silite aparţine instanţei de executare.

Instanţa a avut în vedere art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, conform căruia, în materia contenciosului administrativ, instanţa de executare este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.

În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei privind întinderea şi lămurirea titlului executoriu, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.07.2015.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3005 din 13 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la primul capăt de cerere, a respins primul capăt de cerere formulat în temeiul art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004, pentru autoritate de lucru judecat. Curtea a constatat celelalte capete de cerere ca fiind aferente procedurii de executare silită încuviinţată prin încheierea din 21 februarie 2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, în temeiul art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., a trimis dosarul la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti pentru soluţionarea incidentelor apărute în cursul executării silite în dosarul nr. x/2014 al acestei instanţe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că ultimele două capete de cerere sunt aferente procedurii de executare silită încuviinţată prin încheierea din 21 februarie 2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, deoarece urmăresc reintegrarea contestatorului cu plata unor penalităţi de întârziere şi autorizarea executării prin organele de poliţie/jandarmerie, aspecte preluate în conţinutul cererii de încuviinţare a executării silite încuviinţată prin încheierea de la fila x, cu dosar de executare deschis nr. 44/2014 la Biroul Executorului Judecătoresc C. prin încheierea din data de 05 februarie 2014 .

În consecinţă, Curtea a considerat că, faţă de prevederile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., competenţa pentru soluţionarea incidentelor apărute în cursul executării silite în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti aparţine acestei instanţe întrucât instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Împotriva sentinţei civile nr. 3005/13.11.2015 pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 5704/19.11.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat perimat recursul declarat în cauză.

Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sub numărul iniţial.

2.3. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 6211 din 28 iulie 2022, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă în cauza privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Direcţia Generală a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă. În speţă, instanţa a constatat că există o declinare reciprocă de competenţă între Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, în ceea ce priveşte soluţionarea incidentelor apărute în cursul executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, executarea silită a fost pornită la cererea creditorului A., înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc C. la data de 05 februarie 2014, conform dovezii de la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cererea fiind formulată în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3492 din 17 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, modificată prin decizia nr. 4094 din 12 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din camera de consiliu de la 21 februarie 2014 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Problema care a generat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită, a celor două instanţe în conflict, cu privire la instanţa de executare, la care se face referire în dispoziţiile art. 650 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a raportat la instanţa de executare stabilită potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. şi a arătat că ultimele două capete de cerere sunt aferente procedurii de executare silită încuviinţată prin încheierea din 21 februarie 2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, deoarece urmăresc reintegrarea contestatorului cu plata unor penalităţi de întârziere şi autorizarea executării prin organele de poliţie/jandarmerie, aspecte preluate în conţinutul cererii de încuviinţare a executării silite.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a avut în vedere că titlul executoriu a fost pronunţat de o instanţă de contencios administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului administrativ, instanţa de executare este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.

În raport de datele speţei, Înalta Curte constată că sunt aplicabile principiile expuse în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. Astfel, executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare prin cererea formulată de creditor iar încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare, în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

În decizia menţionată s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel".

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale iar toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite, exceptând derogările anume prevăzute, vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3492 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, modificată prin decizia nr. 4094 din 12 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în speţă în raport cu alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită şi anume Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ca instanţă de executare.

Pentru toate aceste considerente, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.