Court Declines Jurisdiction Over Seizure-Lift Request After Partition Judgment, Remands to First Instance Court

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 23 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, petenta A. a solicitat ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţele nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 5.05.2011, emise în dosarul penal nr. x/2005, măsuri asiguratorii menţinute prin sentinţa penală nr. 300 din data de 31 martie 2014, pronunţată de Inalta Curte de Casaţie Justiţie, în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 66 din data de 29 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casatie şi Justiţie, cu privire la bunurile proprii ce au fost determinate, individualizate şi care i-au revenit petentei în proprietate exclusivă în urma partajului de bunuri comune pe care l-a avut cu intimatul B., soţul petentei, partaj intervenit prin sentinţa civilă nr. 12 din 6 ianuarie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2016.

În drept, au fost invocate prevederile art. 555 alin. (1) C. civ., raportat la art. 44 alin. (2) din Constituţia României, art. 249 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. pen., art. 364 alin. (1) C. civ.

Prin cererea înregistrată la 28 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, petenta A. a solicitat instanţei să constate încetate măsurile asigurătorii instituite de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 5.05.2011, emise în dosarul penal nr. x/2005, iar prin hotărârea ce o va pronunţa instanţa, să dispună ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietate personală a petentei, în considerarea partajului judiciar intervenit prin sentinţa civilă nr. 12 din 6 ianuarie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2016.

În drept, au fost invocate prevederile art. 250 alin. (8) C. proc. pen., coroborate cu dispoziţiile art. 364 C. civ., raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen.

În motivarea ambelor cereri, petenta a descris situaţia de fapt ce a condus la instituirea sechetrului asigurător asupra unor bunuri comune pe care le-a deţinut cu intimatul B.. Petenta a susţinut că în baza sentinţei civile nr. 12 din 6 ianuarie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, i-au revenit în proprietate exclusivă anumite bunuri aflate sub sechestrul instituit în procesul penal, respectiv Lotul x, sens în care solicită ridicarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor sale întrucât bunurile proprii ale soţului care nu este vizat de urmărirea penală nu pot face obiectul executării şi nu pot fi menţinute nici măsuri asigurătorii asupra acestora.

Totodată, a fost expus regimul juridic al măsurilor asiguratorii dispuse în procesul penal asupra bunurilor comune ale soţilor, făcându-se trimitere la Decizia nr. 629/8.10.2015 pronunţată de către Curtea Constituţională şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 2616/29.08.2012, încheierea nr. 166/29.02.2016, pronunţate de secţia Penală).

De asemenea, petenta a învederat că a formulat o cerere de ridicare a măsurilor asiguratorii, în temeiul dispoziţiilor art. 957 C. proc. civ., iar prin încheierea nr. 1884 din 13 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea.

Referitor la cererile deduse judecăţii în prezenta cauză, susţine că se impune constatarea încetării de drept a sechestrului asigurator şi ridicarea sechestrului asupra bunurilor proprietatea personală a petentei şi invocă prevederile art. 249 C. proc. pen.

În raport de considerentele Deciziei nr. 849/17.12.2015 pronunţată de Curtea Constituţională, menţinerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea exclusivă a petentei nu atinge niciunul dintre scopurile, apreciate ca fiind legitime pentru restrângerea dreptului de proprietate. Astfel, măsurile asigurătorii asupra respectivelor bunuri nu au ca scop desfăşurarea instrucţiei penale, câtă vreme petenta nu a fost parte la dosarul penal, iar prin hotărârea definitivă nu a fost dispusă confiscarea specială sau extinsă, măsurile asiguratorii asupra bunurilor petentei sunt discriminatorii, nu sunt proporţionale şi nu au caracter provizoriu.

De asemenea, menţinerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea exclusivă a petentei înfrange principiul caracterului personal al răspunderii penale şi presupune o ingerinţă în exercitarea drepturilor reale asupra bunurilor, drepturi protejate de dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului art. 1 din Protocolul nr. 1.

Condiţia care stă la baza instituirii măsurii asiguratorii este calificată printr-un scop anume acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infractiune, iar mentinerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea exclusivă a petentei nu este aptă să atingă niciunul dintre scopurile prevăzute de lege.

Sumele de bani până la concurenţa cărora au fost dispuse şi menţinute măsurile asigurătorii de către organele judiciare reprezintă strict contravaloarea reparării pagubei produse prin infracţiune, astfel că bunurile proprietatea exclusivă a petentei nu pot face obiectul confiscării speciale sau confiscării extinse, prin urmare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii în temeiul art. 249 alin. (4) C. proc. pen.. Totodată, sumele de bani pentru care au fost instituite măsurile asigurătorii reprezintă datorii proprii ale intimatului B., iar nu datorii comune ale soţilor, astfel că dispoziţia de menţinere a măsurilor asiguratorii poate fi adusă la îndeplinire în mod efectiv doar asupra bunurilor proprietatea exclusivă a intimatului.

Pe cale de consecinţă, atât cauza luării şi menţinerii măsurilor asigurătorii în dosarul penal, cât şi scopul acestora au dispărut faţă de bunurile aflat în proprietatea exclusivă a petentei, motiv pentru care nu există nici un fundament pentru menţinerea acestora, iar în absenţa cauzei juridice şi imposibilităţii obiectiv juridice de a atinge scopul pentru care pot fi instituite, măsurile asigurătorii au încetat de drept.

Totodată este posibilă şi aplicarea dispoziţiilor procesual civile privind ridicarea sechestrului, prin analogie, raportat la momentul procesual post solutionare definitivă a cauzei penale la temeiurile care justifică ridicarea măsurilor asigurătorii, în concordanţă cu dispozitiile art. 250 alin. (8) C. proc. pen.

Câtă vreme măsurile asigurătorii au încetat de drept cu privire la bunurile aflate în proprietatea exclusivă a petentei, se impune ridicarea acestora şi degrevarea în totalitate a prerogativelor dreptului de proprietate.

În concluzie, petenta a solicitat constatarea încetării măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aflate în proprietatea exclusivă a acesteia, câtă vreme cauza luării şi mentinerii măsurii a dispărut odată cu încetarea stării de coproprietate în devălmăşie, iar scopul mentinerii măsurilor asigurătorii nu poate fi îndeplinit şi, pe cale de consecinţă, a solicitat ridicarea sechestrului asigurător.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererile, în temeiul art. 132 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să decline competenţa de soluţionare a cererilor formulate de petenta A., în favoarea Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Raportat la datele speţei, Înalta Curte reţine că sub aspectul determinării competenţei materiale, aceasta revine instanţei civile având în vedere că instanţa penală s-a dezînvestit, în mod definitiv, prin pronunţarea hotărârii penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ., cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă.

În prezentul litigiu, prin ambele cereri, petenta urmăreşte acelaşi scop, respectiv ridicarea/constatarea încetării măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţele nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 5.05.2011, emise în dosarul penal nr. x/2005

De asemenea, în cuprinsul ambelor cereri, petenta invocă aceeaşi cauză juridică, ce ar justifica, în opinia sa, revenirea asupra măsurilor asigurătorii, respectiv partajul intervenit prin sentinţa civilă nr. 12 din 6 ianuarie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2016. În contextul sistării stării de coproprietate asupra bunurilor pe care le-a deţinut cu intimatul B. şi menţinerii sechestrului asigurător asupra bunurilor devenite proprii (lotul I), petenta susţine că nu ar mai exista o justificare legală privind menţinerea măsurii asigurătorii.

Prin urmare, în raport cu motivarea cererilor, prezentul litigiu reprezintă o consecinţă a celor statuate de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin hotărârea de partaj asupra bunurilor cu privire la care era instituit sechestrul asigurător, ceea ce ar fi schimbat regimul juridic al acestora, îndreptăţind un nou demers judiciar.

În cauză, nu are relevanţă, în determinarea competenţei materiale, împrejurarea că sechestrul asigurător a fost menţinut de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin sentinţa penală nr. 300/31.03.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 66/29.02.2016, întrucât, prin cererile pendinte, petenta invocă existenţa unei cauze ulterioare pronunţării hotărârilor de către ÎCCJ.

Întrucât, se invocă de către petentă o nouă cauză juridică, respectiv pronunţarea sentinţei civile nr. 12/6.01.2021, iar în speţă, competentă să judece partajul în primă instanţă, a fost Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, conform art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., rezultă că acestei instanţe îi revine competenţa să soluţioneze şi cererea de ridicare/constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului, în aplicarea principiului simetriei formelor juridice şi a dispoziţiilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ.. Aceasta întrucât, cererea este una într-o materie specifică (a măsurilor asiguratorii), competenţa în ridicarea măsurii, respectiv constatarea încetării de drept a acesteia, aparţinând, pentru identitate de raţiune (mutatis mutandis) instanţei care a pronunţat hotărârea care, potrivit celor pretinse de către petentă, ar justifica ridicarea/constatarea încetării măsurii asigurătorii.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a cererilor formulate de petenta A., în favoarea Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cererilor formulate de petenta A., în favoarea Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 18 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.