Vehicle deregistration suit assigned to first-seized court after jurisdictional conflict resolved in plaintiff's favor

Şedinţa publică din data de 7 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cauzei.

Prin cererea formulată la data de 09 mai 2022, reclamantul A. a solicitat radierea autovehiculului marca x, cu nr. de identificare x şi nr. de înmatriculare x de pe numele reclamantului, respectiv obligarea pârâtului B., căruia reclamantul i-a vândut autovehiculul, să procedeze la radierea acestuia de pe numele reclamantului şi transcrierea acestuia pe numele pârâtului. În caz contrar, reclamantul a solicitat pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de radiere a autovehiculului. Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului şi la plata amenzilor şi a impozitului achitat.

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2022, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 749/2022 din 27 septembrie 2022, Judecătoria Şimleu Silvaniei a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ. şi faptul că domiciliul pârâtului B. este în judeţul Bihor, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Oradea, aspect care atrage, potrivit prevederilor legale menţionate, competenţa acestei judecătorii.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 7767/2022 din 20 decembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Oradea – secţia Civilă şi Judecătoria Şimleu Silvaniei şi a înaintat dosarul instanţei superioare comune, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială este alternativă, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 129 alin. (3) şi 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţă de ordine privată putând fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Instanţa a considerat că, în mod incorect, excepţia necompetenţei teritoriale relative a Judecătoriei Şimleu Silvaniei a fost invocată de instanţă din oficiu la termenul de judecată din data de 27 septembrie 2022, în condiţiile în care pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat la termenul de judecată. În consecinţă, acesta era decăzut din dreptul de a mai invoca excepţia necompetenţei teritoriale relative a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, în speţă nefiind incident vreun caz care să permită instanţei să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată (obligaţia de a face). Instanţa a avut în vedere şi considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recurs în interesul legii, aplicabil în speţă mutatis mutandis.

Instanţa a concluzionat că, deşi pârâtul B. domiciliază în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Oradea, prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale relative a Judecătoriei Şimleu Silvaniei de către pârât, prin întâmpinare, necompetenţa instanţei sesizate iniţial se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, Judecătoria Şimleu Silvaniei şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, cea de-a doua instanţă reţinând că judecătoria iniţial învestită nu putea invoca din oficiu necompetenţa teritorială întrucât, în cauză, normele de competenţă sunt de ordine privată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 din C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Astfel, în ceea ce priveşte felul normelor de competenţă, art. 129 alin. (2) din C. proc. civ. stabileşte că "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura". Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în toate celelalte cazuri necompetenţa este de ordine privată.

Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.

În ceea ce priveşte modul de invocare, C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii. În acest sens, art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. stabileşte că "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 din C. proc. civ., competenţa este câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

În acest sens, este aplicabil, pentru identitate de raţiune, principiul enunţat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 31/2019 pronunţată în recursul în interesul legii, conform căruia, din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

Litigiul de faţă are ca obiect o obligaţie de a face astfel încât, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art. 107 din C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa domiciliului pârâtului. Întrucât acestea sunt norme de competenţă de ordine privată, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Din actele dosarului rezultă că pârâtul B. nu a formulat întâmpinare şi nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Şimleu Silvaniei.

În consecinţă, faţă de prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa sesizată, Judecătoria Şimleu Silvaniei rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie de necompetenţă teritorială de ordine privată, excepţie pe care, potrivit textului de lege anterior redat, instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Reţinând că, datorită neinvocării excepţiei de necompetenţă în condiţiile menţionate mai sus, necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa definitivării competenţei sale de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.