Recusal appeal dismissed as unfounded; peremption ruling for inactivity upheld.

Şedinţa publică din data de 7 martie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de recuzare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, la data de 24 februarie 2020, în dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat cerere de recuzare a domnului judecător B., prin care a arătat că domnul judecător şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece, fapt dovedit prin decizia nr. 244/14.11.2019 în dosarul nr. x/2019, având aceleaşi părţi şi obiect ca şi cauza cu nr. x/2018.

Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin încheierea din camera de consiliu de la 3 iulie 2020, a respins cererea de recuzare formulată de petentul A..

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul-petent A., iar dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă sub nr. x/2018/a6.

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 octombrie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la o nouă stăruinţă a părţilor, măsura fiind menţinută prin încheierea din data de 11 februarie 2021 a aceleiaşi instanţe.

Prin decizia civilă nr. 112 din 10 martie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a constatat perimat recursul formulat de recurentul-petent A..

2. Calea de atac exercitată în cauză.

La data de 11 martie 2022, recurentul-petent A.. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 112 din 10 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, recurentul a arătat că urmează să motiveze recursul după comunicarea deciziei respective, printr-un memoriu separat.

Recurentul şi-a întemeiat în drept cererea de recurs pe prevederile art. 199 alin. (1), art. 149 alin. (4), art. 154 alin. (6), art. 272 din C. proc. civ.

3. Motivele de recurs.

Prin memoriul aflat la dosarul de recurs, recurentul petent A. a invocat trei motive de recurs:

Printr-un prim motiv de recurs, recurentul a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., considerând că a fost încălcat principiul de drept potrivit căruia completul care judecă o cauză nu poate fi schimbat pe toată durata judecăţii. A menţionat că hotărârea atacată a fost pronunţată de un alt complet de judecată decât cel stabilit iniţial, compunerea acestuia fiind schimbată de mai multe ori în timpul judecării cauzei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 214 alin. (1) din C. proc. civ.

Printr-un al doilea motiv de recurs, încadrat de recurent în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., acesta a invocat faptul că, în recurs, erau aplicabile dispoziţiile art. 494 din C. proc. civ. astfel încât în mod greşit Curtea de Apel a apreciat că nu se impunea citarea Biroului Executorului Judecătoresc C.. Recurentul a considerat că se impunea citarea acestei părţi şi în virtutea respectării prevederilor art. 14 alin. (1) din C. proc. civ.

Printr-un al treilea motiv de recurs, încadrat de recurent în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., acesta a indicat că s-au încălcat prevederile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că instanţa nu a respectat obligaţia de a comunica în scris lipsurile constatate în urma verificării cererii de chemare în judecată, încălcarea acestei reguli de procedură fiind sancţionată cu nulitatea.

În drept, recurentul şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 5 din C. proc. civ.

4. Admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raportul însuşit la data de 11 octombrie 2022 asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 112 din 10 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti – secţia I civilă, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că recursul este declarat în termenul legal şi îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis în principiu recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 112 din 10 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti – secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 7 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

5. Apărări formulate în cauză.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin cererea de recurs, recurentul-contestator a invocat critici privind compunerea completului de judecată care a soluţionat recursul formulat împotriva încheierii de respingere a recuzării, modul de îndeplinire a procedurii de citare a intimatului şi încălcarea de către instanţă a obligaţiei de a comunica în scris lipsurile constatate în urma verificării cererii de chemare în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

În ceea ce priveşte compunerea completurilor de judecată, este de reţinut că acestea se stabilesc de către colegiile de conducere ale instanţelor judecătoreşti, date fiind dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în vigoare la data sesizării instanţei de judecată de către reclamant, potrivit cărora "(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. (2) Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unul dintre membrii acestuia."

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. reflectă importanţa pe care principiul repartizării aleatorii a cauzelor şi cel al continuităţii completului în soluţionarea cauzelor, principii consacrate expres şi în C. proc. civ. în art. 19 şi art. 214, o au în procedura civilă. Astfel, potrivit art. 19 din C. proc. civ., judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii iar conform art. 214 din acelaşi cod, membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaşi în tot cursul judecăţii şi numai în cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiţiile legii.

De asemenea, potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004, republicată, activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.

Astfel, schimbarea compunerii completului poate fi determinată de incidente procedurale precum incompatibilitatea, abţinerea sau recuzarea judecătorilor, concediile acestora sau alte cauze obiective. În aceste condiţii, modificările aduse compunerii completului de judecată, potrivit acestui regulament, vor fi evidenţiate în programele informative de repartizare aleatorie.

În cauză, din rezoluţia de înregistrare a cauzei pe rolul Curţii de Apel Piteşti aflată la dosar, rezultă că dosarul nr. x/2018 a fost repartizat completului de judecată C3 recurs, persoana responsabilă fiind doamna judecător D..

Prin încheierea din 8 octombrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, completul de judecată compus din D. – preşedinte, E. – judecător şi F. – judecător, a dispus suspendarea judecătii recursului, faţă de lipsa nejustificată a părţilor.

Se mai observă, totodată, că la dosarul Curţii de Apel Piteşti se află Procesul-verbal din 3.02.2021 din care rezultă că doamna judecător D. este în imposibilitate de a participa în compunerea completului C3 recurs pentru şedinţa de judecată din data de 11 februarie 2021, întrucât s-a pensionat începând cu data de 1 ianuarie 2021. De asemenea, s-a menţionat că, prin Hotărârea nr. 33 din 29 decembrie 2020 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti, s-a dispus ca, în dosarele înregistrate anterior datei de 1.01.2021, doamna judecător D. să fie înlocuită cu doamna judecător G.. În consecinţă, completul C3 – recurs, în dosarul nr. x/2018, va avea următoarea compunere: F., E. şi G..

Prin încheierea din 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, completul de judecată, în componenţa arătată mai sus, a menţinut măsura suspendării cauzei, acelaşi complet de judecată pronunţând şi decizia atacată.

Prin urmare, în raport cu cele prezentate, contrar argumentelor recurentului, compunerea completului de judecată care a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a constatat intervenită perimarea recursului a fost legală, schimbarea compunerii acestuia fiind dispusă în aplicarea dispoziţiilor legale evocate.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nelegala citare a intimatului, Înalta Curte constată că, în partea introductivă a deciziei atacate, Curtea de Apel Piteşti a considerat că nu se mai impunea citarea intimatului întrucât, în speţă, s-a exercitat o cale de atac împotriva unei încheieri prin care s-a respins o cerere de recuzare formulată de către petent.

În cauză, recurentul a înţeles să invoce o încălcare a normelor de procedură vizând citarea unei alte părţi din proces. În condiţiile art. 174 alin. (3) din C. proc. civ., nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat, astfel cum este cazul normelor privind citarea, care sunt destinate a proteja interesele părţilor cărora li se adresează.

În conformitate cu art. 178 alin. (2) din C. proc. civ., nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată care este partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural. Prin urmare, întrucât recurentul nu a invocat nelegala sa citare, date fiind regulile de invocare a nerespectării normelor de procedură expuse mai sus, el nu poate obţine casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., în concret teza referitoare la obligaţia instanţei de a comunica în scris lipsurile constatate în urma verificării cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ. privesc verificarea cererii de chemare în judecată şi regularizarea acesteia. În cauză însă, instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui incident procedural, a unei cereri de recuzare, cerere care nu reprezintă o cerere de chemare în judecată şi nu se supune procedurii de regularizare prevăzute de art. 200 din C. proc. civ., astfel că aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în cauză.

În cele din urmă, se impune a fi precizat că niciuna din criticile expuse de recurent nu priveşte efectiv perimarea cauzei. Astfel, nu se combate în niciun fel raţionamentul instanţei care a condus la perimarea cererii de recurs.

Pentru aceste considerente, văzând prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 112 din 10 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 112 din 10 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.