Defamation damages claim: inadmissibility of recurs against final decision resolving nullity of cassation judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal (recurs) as inadmissible, upholding the lower court’s decision which had rejected a motion for nullity (contestație în anulare), thereby leaving in force the initial award of 2,500 RON in moral damages against the defendant for defamation. The dispute concerned a civil claim for compensation based on illegal acts of insult and defamation, where the defendant had previously failed to reverse the damages award through appeals, cassation, and subsequent nullity proceedings. The decisive legal basis was the admissibility of appeals, specifically applying Article 483(1) of the Civil Procedure Code and Article 508(4), which establish that the decision resolving a nullity motion against a final judgment rendered on cassation is itself final and definitive, meaning no further statutory appeal route exists and any subsequent appeal is legally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 1386 din C. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 129 alin. (1) din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 508 alin. (4) din C. proc. civ; Defamation damages claim: inadmissibility of recurs against final decision resolving nullity of cassation judgment: , reclamantul a invocat dispoziţiile art. 73 alin. (1), art. 252, art. 253 alin. (3) şi (4), art. 1349, art. 1357, art. 1368 alin. (2), art. 1381, art. 1386 din C. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 martie 2023
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 10 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând constatarea săvârşirii de către pârât a unor fapte ilicite, constând în injurii şi expresii jignitoare, calomnioase, defăimătoare la adresa imaginii, demnităţii şi reputaţiei personale şi profesionale, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor de 10.000 RON, reprezentând daune morale ca urmare a atingerilor aduse imaginii, demnităţii şi reputaţiei şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 73 alin. (1), art. 252, art. 253 alin. (3) şi (4), art. 1349, art. 1357, art. 1368 alin. (2), art. 1381, art. 1386 din C. civ.
2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 12106/03.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului B.; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.500 RON reprezentând daune morale; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată; a respins în rest cererea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul B., solicitând admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii primei instanţe şi judecarea fondului la tribunal, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel.
Prin decizia civilă nr. 692/A din 03 iunie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a respins apelul formulat de apelantul B. împotriva sentinţei civile nr. 12106/03.11.2020 pronunţate de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul A., fără cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 692/03.06.2021 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2020, pârâtul B. a formulat recurs principal şi reclamantul A. a formulat recurs incident.
4. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs.
Prin decizia civilă nr. 913 din 07 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, recursul principal declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 692/03.06.2021 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2020; a admis excepţia tardivităţii recursului incident invocată din oficiu; a respins ca tardiv recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi decizii.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul B. a formulat contestaţie în anulare.
5. Hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare.
Prin decizia civilă nr. 48 din 16 februarie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 913/7.12.2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara.
6. Calea de atac formulată în cauză.
Împotriva deciziei civile nr. 48 din 16 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs contestatorul B..
În motivarea cererii, recurentul contestator şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a cauzei, a arătat că decizia atacată cuprinde motive contradictorii şi motive care nu au legătură cu cauza.
7. Apărările formulate în cauză.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
8. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 4 aprilie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului nr. 9.
La termenul din 25 octombrie 2022, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei, faţă de lipsa părţilor. Recurentul a formulat cerere de repunere pe rol iar prin rezoluţia din data de 8 noiembrie 2022, instanţa a stabilit termen la data de 7 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a repus cauza pe rol şi a reţinut dosarul în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul, în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere prevederile art. 499 teza finală din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căii de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afara acestora neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător. Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
În ceea ce priveşte obiectul recursului, conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În speţă, hotărârea atacată cu prezentul recurs, respectiv decizia civilă nr. 48 din 16 februarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 913 din 07 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."
Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Prin decizia civilă nr. 913/7.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, recursul principal declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 692/03.06.2021, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia tardivităţii recursului incident şi s-a respins, ca tardiv, recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi decizii.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate anterior, având în vedere că reprezintă o decizie pronunţată în recurs, decizia nr. 913/7.12.2021 a Curţii de Apel Timişoara este o decizie definitivă.
Acest caracter a fost dobândit şi de decizia nr. 48 din 16 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei date în recurs, potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ.
În raport de caracterul definitiv al hotărârii atacate şi de dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curtea constată că, formulând recurs împotriva unei decizii definitive, recurentul a exercitat o cale de atac care nu este prevăzută de lege, situaţie în care va admite excepţia inadmisibilităţii recursului exercitat de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 48 din 16 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, şi va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 48 din 16 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara — secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.