Stay of appeal lifted; resumption ordered after inadmissible recourse fails to suspend res judicata

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

La data de 18 septembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bacău – secţia I civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2019 având ca obiect apelul formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu Municipiul Bacău prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 154 pronunţată la data de 18 martie 2020 de Tribunalul Bacău.

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 12 martie 2021, Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă, la cererea reclamantului, a dispus suspendarea judecării cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Bacău.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă, a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de existenţa pe rolul Tribunalului Bacău, a dosarului nr. x/2021 vizând cererea reclamantului A. de îndreptare a erorii materiale a sentinţei civile nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016.

2. Încheierile pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă:

La data de 28 martie 2022, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, menţionând că dosarul x/2021 al Tribunalului Bacău a fost soluţionat definitiv, depunând în acest sens încheierea din 9 iunie 2021 a Tribunalului Bacău şi decizia nr. 198 din 21 februarie 2022 a Curţii de Apel Bacău pronunţate în acest dosar.

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 13 mai 2022, Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, menţinând starea de suspendare. Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă a procedat la verificarea stadiului dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Bacău în sistemul Ecris, constatând că reclamantul a exercitat calea de atac a recursului, dosarul fiind înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile repunerii cauzei pe rol.

La data de 17 mai 2022, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, menţionând că din cauza inadvertenţelor de pe portalul instanţelor de judecată privind soluţia de la termenul din 13 mai 2022, iniţial figurând o soluţie de suspendare, iar ulterior fiind modificată în sensul în care cererea de repunere a cauzei pe rol este respinsă ca nefondată, întrucât nu a fost prezent în sală, nu a înţeles modul în care instanţa s-a raportat la cererea sa de repunere a cauzei pe rol, arătând că a formulat şi o cerere de judecare a cauzei în lipsă, fiind în imposibilitate obiectivă să se prezinte la termen. Totodată, arată că cererea de repunere a cauzei pe rol este justificată, fiind întrunite condiţiile legale pentru admiterea ei.

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 10 iunie 2022, Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, menţinând starea de suspendare. Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă a procedat la verificarea stadiului dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Bacău în sistemul Ecris, constatând că reclamantul a exercitat calea de atac a recursului, dosarul fiind înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Întrucât dezlegarea litigiului depinde de existenţa sau de inexistenţa dreptului ce face obiectul dosarului nr. x/2021, în privinţa căruia a fost exercitată calea de atac a recursului, a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile repunerii cauzei pe rol.

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierilor din 24 mai 2022 şi din 10 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, reclamantul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 iulie 2022.

Prin recursul formulat, reclamantul a arătat că cele două încheieri care menţin starea de suspendare sunt nelegale, de vreme ce prin încheierea de şedinţă din 12 martie 2021 s-a dispus suspendarea judecării apelului promovat de reclamant în dosarul nr. x/2019 până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Bacău, în raport de care s-a apreciat că depinde dezlegarea ce va fi dată în cauză.

Mai arată recurentul că dosarul nr. x/2021 a fost soluţionat definitiv prin pronunţarea deciziei nr. 198 din 21 februarie 2022 de către Curtea de Apel Bacău, astfel că, la data formulării celor două cereri de reluare a judecăţii pe care le-a formulat şi respectiv la data pronunţării celor două încheieri recurate, erau îndeplinite condiţiile legale pentru repunerea cauzei pe rol şi reluarea judecăţii.

5. Apărări formulate.

Intimatul Municipiul Bacău prin primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că în mod corect Curtea de Apel Bacău a respins cele două cereri de repunere a cauzei pe rol formulate în cauză de reclamant, de vreme ce acesta a înţeles să exercite calea de atac a recursului care, la data pronunţării încheierilor recurate, nu era soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 12 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă a dispus în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Bacău, apreciind că acest dosar are o înrâurire hotărâtoare asupra modului în care urmează a fi soluţionat apelul formulat în cauză

Prin cererile formulate la data de 28 martie 2022 şi respectiv la 17 mai 2022, recurentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, menţionând că dosarul x/2021 al Tribunalului Bacău a fost soluţionat definitiv, anexând cererilor sale atât încheierea din 9 iunie 2021 a Tribunalului Bacău, cât şi decizia nr. 198 din 21 februarie 2022 a Curţii de Apel Bacău pronunţate în dosarul x/2021

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 13 mai 2022 şi respectiv prin încheierea de şedinţă din data de 10 iunie 2022, Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă a respins cererile reclamantului de repunere a cauzei pe rol şi de reluare a judecăţii având în vedere că au fost întreprinse demersuri de verificare a stadiului dosarului nr. x/2021, iar potrivit menţiunilor din sistemul Ecris a reieşit că reclamantul a exercitat calea de atac a recursului în dosarul nr. x/2021, acesta fiind înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din acest motiv, Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile repunerii cauzei pe rol, respingând ambele cereri formulate în acest sens.

Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2021 constituit pe rolul Tribunalului Bacău - în raport de care s-a dispus suspendarea soluţionării apelului formulat de reclamantul A. în dosarul nr. x/2019 - are ca obiect cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 823 din 12 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bacău.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din data de 9 iunie 2021, Tribunalul Bacău – secţia I civilă, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamantul A. şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016 în sensul înlocuirii menţiunilor: "Obligă pârâtul să plătească 27.080 RON reprezentând contravaloarea construcţiei anexă la PT 96", cum greşit s-a consemnat cu următoarele menţiuni: "Obligă reclamantul-pârât să plătească 27.080 RON reprezentând contravaloarea construcţiei anexă la PT 96".

Prin Decizia nr. 198 din 21 februarie 2022, Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă a respins apelul promovat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 iunie 2021, ca nefondat, menţionându-se în dispozitivul deciziei că aceasta este definitivă.

Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ., potrivit cărora încheierile pronunţate în temeiul art. 442 C. proc. civ. sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea hotărârii.

În speţă, acţiunea de fond ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bacău, a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile speciale ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Drept urmare, în raport de dispoziţiile legale anterior redate, reiese că împotriva sentinţei civile nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bacău – secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 putea fi exercitată numai calea de atac a apelului.

Cum sentinţa nr. 823 din 12 octombrie 2017 a Tribunalului Bacău, în raport de care s-a formulat cererea de îndreptare a erorii materiale, este o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului, în aplicarea dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ., rezultă că încheierea prin care s-a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale este supusă aceleiaşi căi de atac, respectiv doar apelului – cale de atac soluţionată prin decizia nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

Pentru argumentele expuse, rezultă că decizia nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că decizia nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău este definitivă de la data pronunţării acesteia, menţiunea din dispozitiv fiind concordantă cu dispoziţiile legale.

Împrejurarea că reclamantul A. a înţeles să exercite calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, cale de atac inadmisibilă potrivit legii, nu este un argument pertinent pentru a justifica respingerea celor două cereri de repunere a cauzei pe rol, chiar anterior pronunţării deciziei nr. 1558 din data de 21 septembrie 2022 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Potrivit art. 22 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, astfel încât coroborând dispoziţiile art. 446 C. proc. civ. cu regimul căilor de atac în materia litigiilor întemeiate pe dispoziţiile speciale ale Legii nr. 10/2001, în mod greşit a reţinut Curtea de Apel Bacău prin încheierile recurate că nu sunt întrunite în cauză condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (2) C. proc. civ. pentru reluarea judecăţii, dosarul nr. x/2021 fiind soluţionat definitiv la data de 21 februarie 2022, când s-a pronunţat decizia civilă nr. 198 de către Curtea de Apel Bacău.

Drept urmare, la data la care au fost pronunţate în cauză încheierile recurate, la data de 13 mai 2022 şi respectiv la data de 10 iunie 2022, dosarul nr. x/2021 în raport de care s-a dispus suspendarea soluţionării apelului prin încheierea de şedinţă din 12 martie 2021, era soluţionat definitiv încă de la data de 21 februarie 2022.

Împrejurarea că în cauză a fost exercitată o cale de atac inadmisibilă nu reprezintă un temei pentru menţinerea stării de suspendare, având în vedere că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 415 şi ale art. 413 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierile recurate şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 24 mai 2022 şi împotriva încheierii din 10 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează încheierile recurate şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.