Territorial jurisdiction for forced execution when debtor and creditor are domiciled abroad under Article 651(1) CPC

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, sub nr. x/2022, la 1 noiembrie 2022, petentul BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului B., la cererea creditoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 99 PA din data de 04.07.2007, încheiat între D. S.A. şi B., pentru realizarea obligaţiei de plată a sumei de 34.579,05 RON, reprezentând debit principal, dobânda aferentă creditului acordat, comision bancar restant, precum şi alte sume acordate potrivit legii sau titlului executoriu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) şi art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin încheierea nr. 2990 din 16 noiembrie 2022, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării pricinii în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

În motivarea soluţiei, a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 666 alin. (1), coroborat cu art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., din care se desprinde concluzia că, în speţă, aparţine instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului. Or, această noţiune vizează domiciliul în fapt, prioritar fiind ca debitorul să cunoască actele de procedură efectuate în timpul executării silite.

Instanţa s-a raportat şi la art. 651 alin. (1) teza 2 din acelaşi cod, potrivit căruia dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

A reţinut că domiciliul în fapt al debitorului este în Germania, iar creditorul C., are sediul pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în Târgovişte. În consecinţă, prin raportare la domiciliul în fapt al debitorului şi sediul creditorului, în temeiul normelor enunţate, a hotărât că revine Judecătoriei Târgovişte competenţa de soluţionare a cauzei.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă nr. 4858 din 21 decembrie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Reşiţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a decide astfel, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza finală C. proc. civ., având în vedere că domiciliul debitorului nu se află în România. Instanţa a procedat la verificarea sediului creditorului, iar din cererea de executare silită şi din înscrisul denumit "confirmare cesiune de creanţe’’ a rezultat că nici creditorul nu are sediul în România, ci în Malta, având doar un sediu procesual ales în România.

Faţă de aceste aspecte, a hotărât că, în speţă, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor – Reşiţa, judeţul Caraş-Severin.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.’’

Textul legal sus citat instituie o competenţă în care prioritatea este acordată succesiv instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Este fără relevanţă în stabilirea competenţei faptul că creditorul C. şi-a indicat drept sediu pentru comunicarea actelor de procedură în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, la E. S.R.L., în condiţiile în care din cererea de executare silită şi înscrisul denumit "confirmare cesiune de creanţe’’ rezultă că sediul acestuia se află în Malta, alegerea de sediu producând efecte strict în planul comunicării actelor de procedură.

Cum la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în Germania, iar creditorul, de asemenea, avea sediul în afara ţării, respectând ordinea instituită de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite va reveni instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, din Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, respectiv Judecătoriei Reşiţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.