Territorial competence for annulment of municipal bill: characterization as ordinary action vs. execution contestation and waiver of private jurisdiction exception

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la 4 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a înţeles să conteste factura nr. x/11.06.2020, emisă pentru suma de 10,60 RON, în contradictoriu cu pârâţii B., C. S.R.L., Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Buzău, Primăria Municipiului Buzău, Consiliul Local Buzău, Regia Autonomă Municipală RAM Buzău, prin lichidator judiciar provizoriu D., Societatea civilă profesională a executorilor judecătoreşti E. şi F..

În motivare, a arătat că factura este lovită de nulitate pentru leziune, dol, transfer de proprietate, are la bază un contract nul, este imposibilă executarea şi există dezacord asupra calităţii.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 712 alin. (2), art. 443 C. proc. civ., art. 94 alin. (1) şi art. 427 alin. (4) C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 3760 din 30 iunie 2022, Judecătoria Buzău, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a decide astfel, a reţinut că obiectul pricinii îl reprezintă o contestaţie la executare, iar pentru stabilirea competenţei teritoriale a acesteia prezintă relevanţă dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 din acelaşi cod, care defineşte instanţa de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum domiciliul debitorului se află în Bucureşti, str. x, astfel cum rezultă din interogarea DEPABD, regăsită la fila x verso, în circumscripţia Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a decis că revine acestei instanţe prerogativa de a soluţiona pricina, cât şi cererea de ajutor public judiciar, raportat la art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 8453 din 14 octombrie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Buzău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

A reţinut, în considerente, că reclamantul a învestit instanţa cu o cerere de anulare a facturii BZRAM, nr. x/11.06.2020, emisă de Regia Autonomă Municipală "RAM" Buzău şi nicidecum a unor acte de executare, chiar dacă au fost indicate ca temei juridic dispoziţiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ. Cererea de încuviinţare a executării silite a fost, de altfel, respinsă pentru factura ce face obiectul cererii de chemare în judecată (având ca obiect penalităţi de întârziere), astfel cum rezultă din încheierea din 30.12.2021, pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia civilă, în dosarul nr. x/2021.

A mai notat că precizările reclamantului confirmă obiectul dosarului, anume anularea unui înscris. De altfel, şi la termenul de judecată din 14 octombrie 2022, acesta a arătat că acţiunea priveşte anularea unui înscris şi că nu a formulat contestaţie la executare.

Instanţa a constatat că, în acest caz, competenţa teritorială este de ordine privată şi se determină potrivit dreptului comun, în temeiul art. 107 C. proc. civ.

Pe de altă parte, în situaţia în care este depăşit momentul procesual al depunerii întâmpinării, prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., fără ca pârâţii să invoce necompetenţa de ordine privată, a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale nu mai poate fi invocată, dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. fiind imperative. Astfel, neinvocarea în termenul legal a excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârâţi are ca efect câştigarea competenţei de soluţionare a cauzei de către instanţa judecătorească ce a fost învestită, aceasta devenind unica instanţă competentă să soluţioneze pricina, neavând posibilitatea de a se dezînvesti prin declinarea competenţei în favoarea altei instanţe.

Pentru considerentele arătate, raportat la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., a fixat competenţa de judecare a litigiului în favoarea Judecătoriei Buzău, în circumscripţia căreia se află sediile unora dintre pârâţi.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Chestiunea care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost dată de aprecierea diferită de către cele două instanţe a obiectului litigiului, Judecătoria Buzău reţinând că este vorba despre o contestaţie la executare, cu aplicabilitatea dispoziţiilor art. 651 şi 714 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria sectorului 1 Bucureşti constatând că cererea vizează anularea unui act şi este în discuţie o competenţă de ordine privată, determinată potrivit art. 107 C. proc. civ.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea prin care reclamantul a solicitat anularea facturii BZRAM, nr. x/11.06.2020, emisă de Regia Autonomă Municipală "RAM" Buzău, pentru vicii de consimţământ, transfer de proprietate şi dezacordul asupra calităţii. Notează prezenta instanţă că acţiunea reclamantului nu priveşte anularea unor acte de executare, pentru a fi calificată drept o contestaţie la executare, cererea de încuviinţare a executării silite fiind respinsă pentru factura respectivă, prin încheierea din 30 decembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2021.

În aplicarea principiului disponibilităţii, reclamantul a stabilit obiectul procesului, menţionând, în dosarul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, că cererea de chemare în judecată priveşte anularea unui înscris.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală – când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale – când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă – în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Din interpretarea acestui articol reiese că în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenţei la una dintre instanţele competente, instanţa astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.

Înalta Curte constată că, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, reprezentat de o acţiune formulată pe calea dreptului comun, prin care se solicită anularea unui act juridic, operează o competenţă teritorială de ordine privată, sub incidenţa art. 107 C. proc. civ., însă aceasta putea fi pusă în discuţie doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Verificând actele din dosar, se constată că au fost depuse întâmpinări de către pârâţii B., Primarul Municipiului Buzău, Regia Autonomă Municipală R.A.M. Buzău şi S.C. C. S.R.L., fără a se invoca excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buzău.

Aşa fiind, cum legiuitorul a recunoscut, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., exclusiv pârâtului dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, Înalta Curte constată că Judecătoria Buzău nu putea, din oficiu, să invoce excepţia necompetenţei sale teritoriale, aşa cum a dispus la termenul din 30 iunie 2022, şi să se desesizeze de soluţionarea pricinii. Astfel, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea de către pârâţi a excepţiei de necompetenţă teritorială, Judecătoria Buzău a devenit competentă să judece prezentul litigiu.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Buzău, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.