Peremption of appeal following party death without reopening of proceedings

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul recursului

Prin decizia civilă nr. 679 din 3 august 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 447 din 14 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Proprietari nr. 273 Reşiţa.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare a fost atacată pe calea recursului de către contestatorul A..

Prin încheierea din 24 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata căii de atac în aplicarea dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., faţă de decesul recurentului intervenit la 6 noiembrie 2021, până când se va cere introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind 28 februarie 2019, ulterioară datei de 21 decembrie 2018, la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 9 decembrie 2022, s-a stabilit termen la 2 martie 2023, în şedinţă publică, în vederea examinării excepţiei de perimare a recursului, cu citarea părţilor cu această menţiune.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Conform art. 420 din acelaşi cod, perimarea se poate constata şi din oficiu.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Ca urmare, perimarea operează de drept, cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Singura derogare pe care o face legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 412 C. proc. civ., vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de o lună, sub condiţia însă, ca respectivele situaţii având ca efect suspendarea judecăţii, să fi intervenit în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.

În speţă, nu este incidentă această cauză de suspendare, întrucât decesul recurentului s-a produs la 6 noiembrie 2021, anterior începerii curgerii termenului de perimare, care este momentul sistării judecăţii prin încheierea din 24 februarie 2022, în baza prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Dat fiind temeiul de drept al suspendării, art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 415 alin. (2) din acelaşi cod, în sensul că judecata putea fi reîncepută prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea moştenitorilor sau menţionând o eventuală imposibilitate obiectivă de identificare a acestora.

Dispoziţiile de procedură menţionate exclud ideea că actul de procedură urmează a fi îndeplinit din oficiu, câtă vreme redeschiderea judecăţii putea fi făcută doar la solicitarea părţilor.

Instanţa de recurs mai are în vedere că nici intimata nu s-a preocupat ca înăuntrul termenului de perimare să depăşească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, prin efectuarea unor demersuri în vederea stabilirii în mod concret a stadiului dezbaterii succesiunii, verificării existenţei unor moştenitori sau sesizarea instituţiilor statului în vederea declarării moştenirii vacante.

Din acest punct de vedere, instanţa apreciază că operează o culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care a rămas pe perioada suspendării cauzei.

Având în vedere că termenul de perimare s-a împlinit la 24 august 2022, într-o zi de miercuri, lucrătoare, faţă de momentul suspendării, 24 februarie 2022, conform modalităţii de calcul instituite de art. 181 alin. (3) C. proc. civ. "când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ultima zi corespunzătoare din ultima lună’’, iar în decursul acestuia nu s-a solicitat continuarea judecăţii recursului şi nici nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 416 C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 679 din 3 august 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.