Territorial competence for judicial enforcement when debtor is domiciled abroad: procedural address irrelevant under Art. 651 CPC

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, la data de 20 septembrie 2022, sub nr. x/2022, executorul judecătoresc A. a înaintat cererea formulată de creditorii B. şi X. în vederea încuviinţării executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4539 din data de 11 noiembrie 2021 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr. 368 din data de 16 mai 2022 a Tribunalului Suceava, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018, privind pe debitorul C., pentru recuperarea sumei de 3.080 euro, reprezentând comision de administrare credit şi dobândă încasată abuziv peste dobânda de 1,5%, 1.000 RON cheltuieli de judecată, 4.978,62 RON dobândă legală conform O.G. nr. 9/2000 şi dobânda penalizatoare conform O.G. nr. 13/2011, calculată de la data plăţii fiecărei sume, la care se adaugă cheltuielile de executare.

2. Hotărârea Judecătoriei Suceava

Prin sentinţa civilă nr. 4101 din data de 21 octombrie 2022, Judecătoria Suceava a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "încuviinţare executare silită" formulată de creditorii B. şi X. împotriva debitorului C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Suceava a reţinut că, potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau sediul debitorului, iar dacă sediul sau domiciliul debitorului nu se află în ţară, judecătoria în a cărei competenţă se află domiciliul sau sediul creditorului.

Or, sediul debitorului este în Bucureşti, B-dul x nr. 10, care se găseşte în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Prin urmare, în opinia Judecătoriei Suceava, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti

Prin încheierea din data de 19 decembrie 2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditorii B. şi X., în contradictoriu cu C., în favoarea Judecătoriei Suceava. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 651 teza a-II-a din C. proc. civ., potrivit cărora, dacă domiciliul sau sediul debitorului nu se află în ţară, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine judecătoriei de la sediul sau domiciliul creditorului.

În speţă, debitorul nu are sediul în ţară ci în Irlanda, neavând relevanţă împrejurarea că reprezentantul acestuia are sediul pe raza sectorului 2 Bucureşti.

În consecinţă, faţă de faptul că cele două creditoare au domiciliul în Suceava, în opinia Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine Judecătoriei Suceava.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Suceava îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie încuviinţarea executării silite, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4539 din data de 11 noiembrie 2021 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr. 368 din data de 16 mai 2022 a Tribunalului Suceava, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018, privind pe debitorul C., pentru recuperarea, de către creditoarele B. şi X., a următoarelor sume de bani: 3.080 euro reprezentând comision de administrare credit, şi dobândă încasată abuziv peste dobânda de 1,5%, 1.000 RON cheltuieli de judecată, 4.978,62 RON dobândă legală conform O.G. nr. 9/2000 şi dobânda penalizatoare conform O.G. nr. 13/2011, calculată de la data plăţii fiecărei sume, la care se adaugă cheltuielile de executare.

În considerarea dispoziţiilor art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare.

Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Judecătoria Suceava şi, respectiv, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a fost generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte, sub aspect teritorial, instanţa de executare, respectiv instanţa competentă a soluţiona pricina.

În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Astfel, în materia cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, în ipoteza în care sediul debitorului nu se află în ţară, legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială succesivă în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul creditorului, iar, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Înalta Curte reţine că sediul social al debitorului C., împotriva căruia urmează să se efectueze executarea silită, se află în străinătate, respectiv în Dublin, Irlanda, motiv pentru care, dând eficienţă ordinii instituite de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditoarelor, la data sesizării organului de executare, situat în municipiul Suceava, judeţul Suceava.

Sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite, în speţa dedusă judecăţii, nu prezintă relevanţă sediul procesual ales al debitorului, indicat în cererea de executare silită, atât timp cât instituţia reprezentării sunt relevante sub aspectul asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, pentru a da eficienţă dreptului la apărare, iar nu în planul competenţei instanţei de executare.

O interpretare contrară ar fi de natură a lăsa la latitudinea debitorului competenţa instanţei de executare prin simpla alegere a unui sediu procesual.

Pentru considentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava – secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.