Appeal null for lack of specific grounds; claim for restitution of non-reimbursable mining fund financing dismissed

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.07.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, obligarea acestuia la restituirea finanţării în sumă de 22.763.813,43 RON, conform contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/2010, la care se adaugă dobânda fiscală, calculată conform Codului de procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 34 din 16.01.2020, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, invocată de pârât prin întâmpinare şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia din secţiile civile din cadrul Tribunalului Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1537/12.10.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea formulată de reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1761 A/06 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins excepţia tardivităţii declarării apelului, ca neîntemeiată, a respins excepţia nulităţii apelului, ca neîntemeiată, a respins excepţia lipsei de interes, ca nefondată şi a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu, împotriva sentinţei civile nr. 1537/12.10.2020, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1761 A/06 decembrie 2021, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat recurs, invocând motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocând prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. şi jurisprudenţa CEDO (cauza Van de Hurk c. Ţările de Jos, cauza Hirvisaari c. Finlandei), recurenta-reclamanta învedereză că instanţa de apel nu a arătat care sunt motivele pentru care a respins ca nefondat apelul. De asemenea, susţine că hotărârea recurată cuprinde o motivare succintă (două paragrafe), necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei, fapt ce echivalează, practic, cu inexistenţa motivării.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că Ministerul Economiei nu a întreprins demersurile pentru iniţierea unei noi Hotărâri de Guvern, care să aprobe continuarea cheltuirii sumelor rămase din H.G. nr. 1034/2010. Totodată, recurenta-reclamantă nu a primit nicio informaţie cu privire la iniţierea vreunei Hotărâri de Guvern, cum asumase Ministerul Economiei prin Adresa nr. x/22.01.2019.

După un an şi trei luni de la data la care a încetat valabilitatea contractului (17.03.2020) a fost publicată H.G. nr. 181, prin care a fost aprobată suma de 57.846.000 RON pentru continuarea finanţării din Fondul pentru Mediu a lucrărilor de închidere a iazurilor de decantare din sectorul minier, rămase de executat. Suma aprobată este pentru patru obiective: Mina Certez - iaz Valea Miresului şi Valea Mealu, Hunedoara 17.832.000 RON, Mina Teliuc - iazurile l, 2, 3, jud. Hunedoara 10.504.000 RON, Mina Baia Sprie - iaz Tautii de Sus, Maramureş 21.892.000 RON, Mina Tausani Caraş - Severin 7.618.000 RON.

În acest sens, de la data încetării valabilităţii Contractului nr. x/N/24.12.2010- 31.12.2018 şi până la data publicării H.G. nr. 181, prin care a fost aprobată suma de 57.846.000 RON pentru continuarea finanţării din Fondul pentru Mediu a lucrărilor de închidere a iazurilor de decantare din sectorul minier, rămase de executat - 17.03.2020, nu a existat un temei de drept privind continuarea finanţării din Fondul pentru Mediu.

Invocând prevederile art. 1350 din C. civ., precum şi art. 6.2. raportat la art. 8.1 din Contract, recurenta susţine că Ministerul Economiei nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, respectiv scopul pentru care a fost încheiat contractul nu a fost atins, astfel încât acesta se află în culpă, fiind răspunzător de prejudiciul cauzat celeilalte părţi.

Intimatul pârât nu a depus diligentele necesare pentru asigurarea executării lucrărilor, iar această faptă a condus la neîndeplinirea obiectului contractului şi scopului acordării finanţării nerambrusabile, iar aceasta nu poate fi sanctionată decât cu restituirea finanţării acordate, în cauză fiind îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii, debitorul obligaţiei fiind ţinut să repare prejudiciile cauzate cu intenţie sau din culpa sa, culpa fiind prezumată prin simplul fapt al neexecutării lucrărilor conform contractului actului normativ.

Faţă de aceste motive, recurentul-reclamant solicită admiterea căii de atac şi casarea hotărârii recurate.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a invocat, în principal, excepţia nulităţii cererii de recurs, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea excepţiei nulităţii recursului, intimatul-pârât arată că, deşi în cuprinsul memoriului de recurs sunt indicate motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurenta nu argumentează în ce sens ar fi fost nesocotite sau gresit aplicate de instanţă normele de drept material şi nu aduce critici în ceea ce priveste motivarea Curtii pe care o consideră succintă. De fapt, recurenta reia argumentele formulate în fazele procesuale anterioare, deja lămurite de către instanţă.

Cu privire la argumentele invocate în cererea de recurs, intimatul-pârât susţine că instanţa a verificat condiţiile antrenării răspunderii civile contractuale potrivit art. 1350 C. civ., ce reprezintă temeiul juridic al acţiunii.

În continuare, în combaterea opiniei recurentului privind aspectele neanalizate de către instanţa de apel, intimatul-pârât preia extrase din considerentele hotărârii recurate şi ale hotărârii pronunţată de instanţa de fond.

Intimata arată că în luna iunie 2022, recurenta a semnat actul aditional la Contractul pentru finantare nerambursabila nr. I/O/N/16.1 1.2020 aflat în derulare. Pe cale de consecinţă, finanţarea de la Fondul de mediu continuă cu sumele convenite conform dispozitiilor legale în vigoare, art. 1 din H.G. nr. 181/2020- pentru aprobarea finanţării din fondul pentru mediu a lucrărilor de închidere a iazurilor de decantare din sectorul minier, modificată prin H.G. nr. 739/2022.

De asemenea, intimata consideră că recurenta nu justifică legatura dintre pretenţia concretă formulată şi dreptul subiectiv civil afirmat, că aceasta nu a dovedit neexecutarea lucrărilor în conformitate cu contractual încheiat, precum si cu legislaţia în vigoare şi standardele de mediu aplicabile şi nici nu a contestat legalitatea actului normativ H.G. nr. 181/2020 pe calea excepţiei prevăzută de Legea 554/2004.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii invocată de intimatul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca argumentele formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Cererea de recurs formulată de reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu nu conţine critici care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate.

Înalta Curte constată că recursul, deşi formal încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi subsumate textelor legale menţionate şi nu se raportează la considerentele hotărârii atacate.

Recurenta s-a limitat la a indica jurisprudenţa CEDO, fără dezvoltarea argumentelor privind incidenţa acesteia în prezenta cauză, precum şi la a invoca motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 raportat la dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ., fără a argumenta, în concret, aspectele pe care le-a invocat prin cererea de apel şi nu au fost analizate de către instanţă.

Argumentul potrivit căruia motivarea hotărârii recurate ar fi succintă, nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., având în vedere că motivarea unei hotărâri reprezintă o chestiune de esenţă, de conţinut şi nu de volum.

Totodată, invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta reia, de o manieră identică, critici formulate în faza procesuală anterioară şi asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat. Astfel, recurenta nu arată în ce modalitate decizia instanţei de apel, care, de altfel, a analizat condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 1350 C. civ., nu este conformă legii, iar criticile nu se raportează la considerentele acesteia, ci vizează împrejurări de fapt ale pricinii ce nu pot fi analizate în cadrul controlului de legalitate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanţei de apel.

Simpla indicare a art. 1350 C. civ. nu este suficientă pentru a determina încadrarea argumentelor din memoriul de recurs în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme aceste susţineri nu se grefează şi nu combat în vreun fel considerentele hotărârii atacate, aşa încât nu permit, prin modalitatea de redactare, identificarea unor elemente de nelegalitate care să poată fi analizate de către instanţa de control judiciar.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. şi nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva deciziei nr. 1761 A din 06 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva deciziei nr. 1761 A din 06 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.