Negative conflict of jurisdiction over tax enforcement challenge resolved by assigning competence to Bucharest Sector 6 based on debtor’s de facto residence

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în data de 07 iunie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Craiova şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cerere de repunere în termenul de a formula contestaţie împotriva executării silite; suspendarea executării silite; anularea somaţiei privind acţiunea de executare silită, a încheierii organului fiscal şi a tuturor actelor de executare silită emise de către intimaţi, precum şi anularea încheierii prin care s-a admis executarea silită, fără a percepe penalităţi, dobânzi penalizatoare şi fără perceperea altor comisioane; întoarcerea executării silite; obligarea creditorilor-intimaţi emitenţi la plata de daune morale pentru lezarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei, inclusiv datorită trăirilor psihice prin care a trecut, în cuantum de 100.000 RON; acordarea de despăgubiri pentru discriminare de către creditorul-intimat în cuantum de 100.000 RON; suspendarea executării titlului executoriu până la soluţionarea definitivă a dosarelor ce fac obiectul plângerilor contravenţionale; obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 624-625, art. 711, art. 720, art. 148, art. 151, art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., art. 14, art. 72, art. 219, art. 252, art. 1349-1350, art. 1357 C. civ., O.G. nr. 137/2000, Constituţia României, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiile Codul de procedură fiscală.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 6651 din data de 30 septembrie 2022, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., observând că, potrivit menţiunilor din cartea de identitate a contestatorului, domiciliul acestuia se află în mun. Drobeta Turnu-Severin, str. x, jud. Mehedinţi.

A reţinut instanţa că, în cauză, nu este relevantă reşedinţa contestatorului, din Bucureşti, str. x, având în vedere că aceasta are caracterul de locuinţă secundară, iar nu de locuinţă principală.

Totodată, a apreciat că, în acord cu dispoziţiile art. 89 C. civ. şi art. 651 C. proc. civ., instituirea regulilor de competenţă în materia executării silite are în vedere necesitatea asigurării unei stabilităţi a instanţei de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului, în sensul de locuinţă principală.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 4745 din 09 decembrie 2022, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut că, la data sesizării organului de executare fiscală, respectiv la 26 iulie 2021, debitorul a avut reşedinţa declarată în Bucureşti, str. x, conform copiei de pe cartea de identitate, depusă de către acesta la dosar .

De asemenea, a precizat că noţiunea de "domiciliu" care interesează regulile procedurii civile în general şi, implicit, competenţa de soluţionare a unei cereri de contestaţie la executare, în concret, nu corespunde elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii vizează contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva executării silite declaşate împotriva sa, de organul fiscal, în temeiul următoarelor titluri executorii:

(i). titlul executoriu nr. x din data de 26.07.2021, împreună cu somaţia din aceeaşi dată – care au fost comunicate contestatorului la data de 04.02.2022 (prin Anunţul colectiv nr. x/04.02.2022) – dosarul primei instanţe învestite;

(ii). titlul executoriu nr. x din data de 28.12.2021, împreună cu somaţia din aceeaşi dată – care au fost comunicate contestatorului la data de 04.02.2022 (prin Anunţul colectiv nr. x/04.02.2022, emis în urma returnării plicului de la oficiul poştal) – dosarul primei instanţe învestite;

(iii). titlul executoriu nr. x din data de 10.05.2022, împreună cu somaţia din aceeaşi dată – care au fost comunicate contestatorului la data de 27.06.2022 (prin Anunţul colectiv nr. x/27.06.2022, emis în urma returnării plicului de la oficiul poştal) – dosarul primei instanţe învestite.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 260 alin. (1) şi (4) Codul de procedură fiscală, precum şi prevederile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală, "contestaţia la executare silită se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."

Potrivit art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., contestaţia la executare se adresează judecătoriei în a cărei rază se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală dispune că "executarea silită începe prin comunicarea somaţiei" - acesta fiind momentul în raport de care se stabileşte domiciliul debitorului pentru determinarea instanţei de executare.

Potrivit art. 91 C. civ.: "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

(2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

(3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la domiciliul debitorului, la care se face referire în dispoziţiile art. 651 C. proc. civ.

Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că, la momentul începerii executării silite, înţelegând prin aceasta data comunicării somaţiilor aferente celor trei titluri executorii anterior menţionate, data de 04 februarie 2022 şi data de 27 iunie 2022, debitorul A. avea reşedinţa în mun. Bucureşti, str. x, conform copiei de pe cartea de identitate depusă de către contestator, cât şi din informarea existentă la dosarul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, emisă de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă către A.J.F.P. Mehedinţi.

Prin urmare, în cauză îşi găsesc aplicarea prevederile art. 91 alin. (3) C. civ., din moment ce creditoarea luase cunoştinţă de locuirea în fapt a contestatorului, prin adresa comunicată acesteia, anterior menţionată, în vederea executării silite a contestatorului.

Aşadar, menţiunile existente în registrele de evidenţă a persoanelor erau pe deplin opozabile creditoarei la momentul declanşării executării silite.

De asemenea, se impune precizarea că, din perspectiva normelor de procedură civilă, noţiunea de "domiciliu" se raportează la locuinţa unde se găseşte în fapt acea persoană şi nu corespunde elementelor ce interesează evidenţa populaţiei, prin raportarea la menţiunile din cartea de identitate, care au numai un caracter de evidenţă a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ.

Aceasta, întrucât scopul dispoziţiilor art. 87 C. civ. este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiilor dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Or, în speţă, contestatorul a avut reşedinţa, locuind în fapt, în mun. Bucureşti, în perioada 01 mai 2021 – 31 decembrie 2022 .

În situaţia particulară a contestaţiei la executare, proximitatea domiciliului în fapt al debitorului faţă de instanţa de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiţie, iar măsurile de executare silită faţă bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient, atât timp cât există prezumţia că acestea se află în apropierea locuinţei efective a debitorului.

Prin urmare, întrucât debitorul avea domiciliul în fapt, la data comunicării somaţiilor, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, aceasta este instanţa competentă cu soluţionarea prezentei cauze.

Pentru toate aceste considerente, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca – secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.