Territorial competence in civil delict actions barred by defendant's failure to raise private-order exception

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III- a civilă în data de 14 aprilie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, urmare a încălcarii drepturilor nepatrimoniale constând în onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată, prin formularea de afirmaţii denigratoare, defăimătoare sau calomnioase; obligarea pârâtului la prezentarea publică a scuzelor; obligarea pârâtului să înceteze, pe viitor, la formularea oricăror acuzaţii jignitoare, defăimătoare, calomnioase sau mincinoase îndreptate împotriva reclamantului; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 72-75, art. 252-255, art. 1349 C. civ., art. 30 alin. (6) din Constituţia României, precum şi art. 8 şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa nr. 930 din 07 iunie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

A reţinut instanţa că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Întrucât pârâtul este încarcerat la Penitenciarul Mărgineni, din judeţul Dâmboviţa, de o perioadă îndelungată de timp, acolo găsindu-se domiciliul de fapt al acestuia, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Dâmboviţa.

2.2 Prin sentinţa nr. 1971 din 01 noiembrie 2022, Tribunalul Dâmboviţa a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că litigiul are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, astfel că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială a instanţei sunt incidente, în lipsa unor norme derogatorii, dispoziţiile art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Întrucât pârâtul nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială, Tribunalul Bucureşti, instanţa investită iniţial, a devenit instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Dâmboviţa şi-au declinat reciproc competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, cea de-a doua instanţă reţinând că tribunalul iniţial învestit nu putea invoca din oficiu necompetenţa teritorială întrucât, în cauză, aceasta este una de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege, anterior redat, rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta este competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situaţia necompetenţei de ordine privată, "Partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei". În această situaţie nici chiar reclamantul după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Aşadar, competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Astfel cum s-a menţionat, litigiul de faţă are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa de la domiciliul pârâtului, respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu care, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Din actele dosarului rezultă că pârâtul B., care a depus întâmpinare în faţa Tribunalului Dâmboviţa şi care a susţinut la termenul de judecată din 04 octombrie 2022 nelegala citare în faţa Tribunalului Bucureşti, nu a înţeles la niciun moment să invoce incidentul necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, ca primă instanţă sesizată de către reclamant şi în acest fel, s-a acoperit o eventuală necompetenţă teritorială a instanţei învestite iniţial cu soluţionarea cauzei.

Astfel, în situaţia în care pârâtul nu înţelege să invoce excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, instanţa învestită prin cererea de chemare în judecată de reclamant rămâne competentă să judece cauza.

Aceasta deoarece, fiind vorba de o competenţă teritorială relativă, neinvocarea de către pârât, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a excepţiei de necompetenţă, prezumă împrejurarea că părţile au convenit tacit la prorogarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, instanţa de judecată neputând să îşi decline competenţa din oficiu.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere caracterul de ordine privată al normelor de competenţă incidente în cauză, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.