Conflict of jurisdiction in minor custody dispute resolved by assigning competence to initial court based on domicile at filing

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila în data de 04 noiembrie 2021, sub nr. dosar x/2021, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună stabilirea locuinţei minorului D. la reclamantă, precum şi exercitarea autorităţii părinteşti, în mod exclusiv, de către aceasta.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa nr. 4067 din 30 iunie 2022, Judecătoria Brăila, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

S-a constatat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care se urmăreşte stabilirea unor măsuri privind pe minorul D., sunt incidente normele speciale de stabilire a competenţei prevăzute de art. 114 C. proc. civ., text de lege care reglementează o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul minorului.

S-a observat că persoana ocrotită - minorul locuieşte, cu bunica sa, în comuna Afumaţi, judeţul Ilfov, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 18145 din 07 decembrie 2022, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila. A suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut, în esenţă, prin prisma art. 114 C. proc. civ., că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, persoana ocrotită, respectiv minorul vizat de cererile reclamantei, locuia împreună cu aceasta în comuna E., sat Gulianca, judeţul Brăila şi că cei doi au locuit în comuna Afumaţi, judeţul Ilfov, doar cu titlu temporar.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat stabilirea locuinţei minorului la reclamantă şi exercitarea autorităţii părinteşti, în mod exclusiv, de către aceasta.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că acţiunea reclamantei este din punct de vedere procedural o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, care se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, aşa cum au reţinut şi cele două instanţe între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă.

În acest sens, dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc următoarele: "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., prin raportare la domiciliul persoanei ocrotite la diferite momente procesuale.

În aplicarea dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, noţiunea de "domiciliu" are în vedere domiciliul sau reşedinţa de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Prin urmare, pentru o administrare cât mai eficientă şi facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noţiunea de "domiciliu" sau de "reşedinţă" a minorului, din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuinţă efectivă a minorului.

Faptul că minorul locuia la data introducerii cererii de chemare în judecată, 04 noiembrie 2021, în sat Gulianca, judeţul Brăila, rezultă în mod expres din cuprinsul procesului-verbal din 13 aprilie 2022, încheiat cu ocazia ascultării sale în camera de consiliu, în care se menţionează în mod expres următoarele: "locuieşte în Brăila din august 2021 cu bunica din partea tatălui, care l-a crescut de mic, iar înainte a locuit la Călăraşi", respectiv "ar vrea să rămână în Brăila".

Aceste susţineri trebuie coroborate cu cele din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în care se arată că reclamanta îl are în grijă pe minor de la vârsta de 2 ani.

Totodată, aspectul că minorul domicilia în fapt în sat Gulianca, judeţul Brăila, la data introducerii cererii de chemare în judecată este confirmat, inclusiv, de raportul de anchetă psihosocială realizat de Serviciul Public de Asistenţă Socială de la nivelul Consiliului local al comunei E., în care se menţionează următoarele: "[...] la adresa menţionată a locuit numitul F. (70 ani) împreună cu fiica A. şi nepotul D. din luna martie 2021 până în luna noiembrie 2021, când numitul F. a decedat."

Prin urmare, singurul aspect care interesează în stabilirea instanţei competente cu soluţionarea cauzei este cel legat de locuinţa efectivă a minorului la data sesizării instanţei, aceasta fiind cea din sat Gulianca, judeţul Brăila.

Schimbarea domiciliului minorului, care a avut loc ulterior sesizării instanţei, în circumstanţele în care, pe parcursul judecăţii în faţa Judecătoriei Brăila, reclamanta a declarat că, în data de 14 aprilie 2022, domicilia, presupunându-se că împreună cu minorul, în condiţiile în care nu a arătat diferit, pe raza comunei Afumaţi, judeţul Ilfov, nu este de natură a atrage o modificare a competenţei instanţei sesizate iniţial.

Astfel, potrivit art. 107 alin. (2) C. proc. civ., aplicabil, ca regulă de drept generală în materia competenţei teritoriale, atunci când pe parcursul judecăţii intervin modificări asupra acestui element de identificare, instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, intervine o schimbare a domiciliului pârâtului.

Un argument distinct, care se impune a fi avut în vedere în cauza de faţă, derivă din modalitatea în care Judecătoria Brăila a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, acest incident survenind la cel de-al doilea termen de judecată, din 30 iunie 2022, contrar prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. rezultă, cu claritate, că excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei putea fi invocată, chiar şi din oficiu, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Se constată, astfel, că Judecătoria Brăila nu mai putea să mai invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să se desesizeze, în acest fel, de soluţionarea pricinii.

Prin Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că, "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Ca urmare, având în vedere că decizia Înaltei Curţi a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 133 din 19 februarie 2020, dată de la care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., se reţine şi că Judecătoriei Brăila nu îi mai era permisă invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale, chiar de ordine publică, la cel de-al doilea termen de judecată, orice neregulă privind competenţa reglementată de art. 130 alin. (2) C. proc. civ. acoperindu-se ulterior primului termen de judecată, cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a subliniat deja, art. 107 alin. (2) C. proc. civ. înlătura posibilitatea contestării necompetenţei pentru schimbarea domiciliului minorului ulterior sesizării instanţei.

Pentru toate aceste considerente, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, fiind fără relevanţă, sub aspectul determinării competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, schimbarea domiciliului persoanei ocrotite ulterior momentului sesizării instanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila – secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.