Appeal dismissing appeal as unfounded in refusal to refer unconstitutionality challenge on judicial aid regulations

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., din data de 20 octombrie 2022, formulată de petenţii A. şi Asociaţia de Locatari nr. 761 Galaţi, în cadrul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Galaţi, având ca obiect cerere de reexaminare împotriva încheierii din 14 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2020, prin care i-a fost aplicată o amendă judiciară în cuantum de 300 RON petentului A., s-au învederat următoarele:

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 51/2008, petenţii au arătat că actul normativ este vădit neconstituţional prin aceea că încalcă, împiedică, limitează şi restricţionează dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la interzicerea discriminării.

Astfel, O.U.G. nr. 51/2008 încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi Declaraţia universală a Drepturilor omului şi C.E.D.O.

Actul normativ este neconstituţional în măsura în care nu a fost validat de Parlamentul României şi în măsura în care limitează, plafonează valoarea venitului lunar în raport de care se acordă ajutorul public judiciar la nivelul de 600 RON, sub valoarea netă a coşului lunar de subzistenţă, stabilit de Institutul Naţional de Statistică.

Au fost invocate dispoziţiile art. 115 din Constituţia României.

S-a menţionat că actul normativ este vădit neconstituţional în măsura în care încalcă dreptul la două grade de jurisdicţie şi nu permite soluţionarea cererii de reexaminare asistenţă judiciară - ajutor public judiciar de către instanţa de control judiciar, superioară în grad instanţei care soluţionează cererea de asistenţă judiciară - ajutor public judiciar.

A arătat şi că O.U.G. nr. 51/2008 este neconstituţională, în măsura în care permite judecătorului să se manifeste arbitrar, superficial, formal, subiectiv, părtinitor şi chiar abuziv prin neexercitarea rolului activ, nefiind incidentă nicio sancţiune pentru această neexercitare.

Actul normativ nu îndeplineşte condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, prevăzute de Constituţie şi de legea specială şi este neconstituţional, în măsura în care nu există garanţia că este interpretat şi aplicat în spiritul Constituţiei.

A fost invocată încălcarea şi omisiunea de a se garanta principiul statului de drept, principiul universalităţii, principiul dreptului la apărare, principiul egalităţii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o judecată dreaptă şi nepărtinitoare, dreptul privind interzicerea discriminării, principiul disponibilităţii.

Petenţii au invocat încălcarea drepturilor şi principiilor prevăzute de art. 1, art. 11, art. 14, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 51, art. 124, art. 126 şi art. 148 din Constituţia României, respectiv art. 1, art. 6, art. 13, art. 14, art. 17 din Convenţia Europeană şi art. 1 – 10, respectiv art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Faţă de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţia României, petenţii au arătat că, în fapt, condiţionarea exercitării dreptului la apărare prin procedura reexaminării, doar cu condiţia timbrării prealabile, încalcă vădit condiţia indicată de Constituţie, aceea de garantare a dreptului la apărare, neîngrădit de nicio taxă.

Au apreciat petenţii că, respectiva taxă, reprezintă şi o nesocotire a principiilor enunţate de art. 1 alin. (3) şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României, respectiv a prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituţia României şi ale art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 80/2013, petenţii au arătat că actul normativ indicat permite instanţei judecătoreşti să soluţioneze în mod arbitrar cererile de asistenţă judiciară, ajutor public judiciar şi cererile de reexaminare, prin supunerea la discriminare şi este neconstituţional, în măsura în care nu a fost validat de Parlamentul României.

Au fost invocate dispoziţiile art. 115 din Constituţia României şi reluate apărările formulate în motivarea primei excepţii de neconstituţionalitate, vizând O.U.G. nr. 51/2008.

Faţă de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţia României, petenţii au arătat că, în fapt, condiţionarea exercitării dreptului la apărare, prin procedura reexaminării la aceeaşi instanţă, încalcă vădit condiţia indicată de Constituţie, aceea de garantare a dreptului la apărare, necondiţionat.

Au apreciat, petenţii, că există şi o nesocotire a principiilor enunţate de art. 1 alin. (3) şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României, respectiv a prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituţia României şi ale art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin încheierea din 25 noiembrie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare formulată de petenta Asociaţia de Locatari nr. 761 Galaţi împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2020; a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A., de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ. a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) punctul 1 lit. a) şi a) dispoziţiilor art. 190 C. proc. civ. a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate; a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2020.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs petenţii A. şi Asociaţia de Locatari nr. 761 Galaţi, cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenţii au arătat că solicită să le fie comunicată hotărârea motivată, pentru a putea formula şi depune, în scris, motivele de recurs.

Au solicitat să li se comunice toate apărările şi excepţiile formulate de părţi ori ridicate, din oficiu, de către instanţă, să se soluţioneze "în ordinea procedurală a logicii juridice toate cererile şi excepţiile formulate".

În situaţia soluţionării cauzei, au solicitat amânarea pronunţării, pentru a putea formula şi depune concluzii scrise.

În drept, au fost invocate dispoziţiile C. proc. civ., dispoziţiile art. 1, 11, 15, 16, 20, 24, 124, 126, 148 din Constituţia României, dispoziţiile art. 1, 6, 13, 14, 17, din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale ale Omului, dispoziţiile art. 1-30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, O.U.G. nr. 77/2003, Decretul nr. 212/1974, Legea nr. 48/2002, principiul dreptului la apărare, principiul dreptului la un proces echitabil, principiul exercitării rolului activ al instanţei.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, în examinarea cererii de recurs, prezintă relevanţă Decizia Curţii Constituţionale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care: "24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii."

În evaluarea legalităţii recursului de faţă, Înalta Curte constată că petenţii au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. (admisă prin încheierea recurată în prezenta cauză), dar au reiterat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 şi O.U.G. nr. 80/2013, pentru aceleaşi motive formulate în susţinerea acesteia, în dosarul în care a fost pronunţată încheierea din 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi.

De asemenea, la termenul din data de 23 noiembrie 2022, cu ocazia susţinerii motivelor de nelegalitate a încheierii supuse reexaminării în cadrul cărora a susţinut că încheierea din 14 septembrie 2022 este nulă, pentru că nu a fost pronunţată în şedinţă publică, petentul a invocat verbal, în faţa instanţei, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., însă fără a o motiva.

Prin urmare, recurenţii au formulat trei excepţii de neconstituţionalitate, ce au vizat dispoziţiile art. 187 alin. (1) punctul 1 lit. a) şi art. 190 C. proc. civ., art. 396 alin. (2) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008 şi ale O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor.

Întrucât, prin încheierea recurată, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) punctul 1 lit. a) şi a) dispoziţiilor art. 190 C. proc. civ., prezentul recurs are ca obiect soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 şi O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei, în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa, în faţa căreia aceasta este ridicată, să verifice strict îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională, cu soluţionarea excepţiei.

Cum condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre condiţii nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte constată că, în mod legal, s-a dispus de către Curtea de Apel Galaţi, prin încheierea recurată, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în ce priveşte dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008 şi O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., în circumstanţele în care, în cazul acestor dispoziţii, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Se observă că obiectul cauzei, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anterior menţionate, este reprezentat de cererea de reexaminare, formulată împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2020, prin care i-a fost aplicată o amendă judiciară, în sumă de 300 RON, recurentului A., în temeiul prevederilor art. 187 alin. (1) punctul 1 lit. a) C. proc. civ.

În condiţiile în care recurenţii nu au invocat în cauză aspecte care să atragă incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, în mod corect s-a statuat de către curtea de apel că, în speţă, nu se pune problema interpretării sau aplicării niciunuia dintre cele două acte normative.

În acest sens, se impune a se menţiona şi că scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica o judecată şi pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională.

Or, în cauză, judecata nu a fost întemeiată pe niciuna dintre dispoziţiile cu privire la care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel, cum obiectul cauzei, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, se limita la procedura reglementată de art. 191 C. proc. civ., al cărei scop era strict de verificare a legalităţii aplicării amenzii judiciare recurentului A. prin încheierea din data de 14 septembrie 2022, o atare împrejurare nu impunea sesizarea Curţii Constituţionale, în vederea verificării respectării legii fundamentale, nici în ceea ce priveşte prevederile O.U.G. nr. 51/2008 şi nici în ceea ce priveşte prevederile O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, în mod corect, s-a considerat, de către curtea de apel, că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, nici în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, simpla nemulţumire generică a recurenţilor legată de modalitatea de pronunţare a încheierii atacate, care nu a avut loc în şedinţă publică şi prin intermediul grefei instanţei, în temeiul prevederilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., nu reprezintă o chestiune care să atragă îndeplinirea condiţiei de admisibilitate, atât timp cât se invocă o pretinsă neconstituţionalitate a unei norme de drept procesual civil, care nu are, însă, incidenţă în pricina ce a fost dedusă judecăţii în faţa Curţii de Apel Galaţi.

Aceasta întrucât pronunţarea încheierii atacate a avut loc în conformitate cu dispoziţiile art. 402 C. proc. civ., în chiar ziua în care s-a judecat cauza, în speţă nefiind amânată pronunţarea, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale menţionate, din moment ce acestea nu sunt în măsură să producă un efect juridic concret asupra cursului litigiului şi astfel, asupra situaţiei juridice în proces a recurenţilor.

Drept urmare, nefiind întrunită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curţii Constituţionale, constând în existenţa unei legături cu soluţionarea cauzei a dispoziţiilor legale pretins neconstituţionale, Înalta Curte reţine legalitatea încheierii atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 şi O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum şi a prevederilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petenţii A. şi Asociaţia de Locatari nr. 761 Galaţi împotriva încheierii din 25 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii A. şi Asociaţia de Locatari nr. 761 Galaţi împotriva încheierii din 25 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 şi O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum şi a prevederilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2023.