Revision for res judicata in land title enforcement dispute dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în data de 16 decembrie 2020, sub nr. x/2020, revizuenţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Prefectura Giurgiu - Comisia Judeţeană de aplicare a legii fondului funciar şi Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar - Primăria Ogrezeni, anularea deciziei civile nr. 1101 din 02 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă în dosar nr. x/2020 şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Giurgiu.

Revizuenţii au arătat că hotărârea a cărei revizuire se solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 995 din 03 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, dar şi a deciziei nr. 777 din 09 decembrie 2009, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2006.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi urm. C. proc. civ.

Intimata Comisia Judeţeană de fond funciar Giurgiu a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1078/A din 15 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., revizuenţii A., B. şi C..

Recurenţii au arătat că instanţa de revizuire a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Învestirea şi competenţa instanţei se stabilesc şi prin luarea în considerare a dispoziţiilor art. 9 şi art. 22 C. proc. civ., ţinând seama de dispoziţiile art. 92 şi urm. C. proc. civ.

Considerentul esenţial, pentru care Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de revizuire, se întemeiază pe acelaşi raţionament, aparent valabil, dar, în concret, profund eronat, pe care s-a întemeiat şi decizia civilă nr. 1101 din 02 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, respectiv faptul că instanţa nu ar fi fost învestită cu soluţionarea modalităţii de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3936/2008 a Judecătoriei Bolintin Vale.

Curtea de Apel Bucureşti a stabilit că, din moment ce Tribunalul Giurgiu a reţinut că nu a fost învestit, înseamnă că nici nu a statuat asupra punerii în executare a titlului executoriu, deci nu a rezolvat aceeaşi chestiune litigioasă care fusese tranşată, cu putere de lucru judecat, prin celelalte hotărâri.

Prin decizia recurată se acceptă admisibilitatea în principiu a revizuirii formulate, se recunoaşte puterea de lucru judecat a hotărârilor invocate, respectiv a considerentelor acestora, dar se concluzionează, neîntemeiat, că dacă Tribunalul Giurgiu a stabilit că nu a fost învestit să judece corespondenţa dintre titlul executoriu şi titlul de proprietate, atunci nu s-a pronunţat asupra aceleiaşi chestiuni litigioase, ceea ce face revizuirea nefondată.

Susţin recurenţii că argumentul esenţial al deciziei nr. 1078/A/2021 este un raţionament eronat pentru următoarele considerente:

1. Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., învestirea instanţei s-a făcut prin cererea introductivă de instanţă, de către reclamanţi, care au invocat, ca principal motiv al acţiunii, neconcordanţa dintre amplasamentele oferite prin titlul de proprietate nr. x din 23 februarie 2017 şi considerentele titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 3936/2008 a Judecătoriei Bolintin Vale, care au putere de lucru judecat.

Limitele învestirii instanţei nu sunt stabilite de instanţa însăşi, ci de părţile litigante, prin cererile şi apărările formulate, iar cererea reclamanţilor a învestit prima instanţă, deci şi tribunalul, cu judecarea, în primul rând, a aspectului nerespectării amplasamentelor, deci a considerentelor titlului executoriu, care este o hotărâre judecătorească.

2. Cauza juridică a emiterii şi existenţei în circuitul civil a titlului de proprietate nr. x din 23 februarie 2017, a cărui nulitate s-a invocat, este titlul executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 3936/2008 a Judecătoriei Bolintin Vale şi nu o cerere ori o procedură administrativă sui generis de retrocedare.

Litigiul a trecut anterior prin faza administrativă, finalizată cu o hotărâre judecătorească. Stabilind că a fost învestit doar cu analiza condiţiilor de validitate ale titlului de proprietate, ca şi când acesta ar fi putut exista independent de titlul executoriu, Tribunalul Giurgiu a schimbat, implicit, cauza acestui act juridic, ceea ce se sancţionează tot cu nulitatea absolută a actului astfel emis.

3. Titlul de proprietate nr. x din 23 februarie 2017 a fost emis în temeiul şi pentru punerea în executare a sentinţei civile nr. 3936/2008 a Judecătoriei Bolintin Vale.

4. Considerentele deciziei civile nr. 1101/2020 a Tribunalului Giurgiu, preluate şi ele în decizia Curţii de Apel Bucureşti, potrivit cărora atribuirea unor amplasamente similare, prin valorificarea posibilităţii alternative prevăzute în dispozitivul sentinţei nr. 3936/2008, reprezintă tot un raţionament greşit, întrucât vechile amplasamente nu doar că au fost menţionate în considerentele sentinţei - titlu executoriu, dar au fost şi puse în posesia revizuenţilor-reclamanţi, prin procesul-verbal de punere în posesie nr. x din 27 ianuarie 2015, act ignorat de Tribunalul Giurgiu şi de Curtea de Apel Bucureşti.

Pe de altă parte, motivând legalitatea titlului de proprietate, prin executarea de către intimate a posibilităţii alternative de atribuire a altor amplasamente, tribunalul face, implicit, un act de judecată asupra modului de îndeplinire a executării (prin prisma dispozitivului titlului executoriu) despre care afirmă, însă, că nu a fost învestit.

5. Curtea de Apel Bucureşti a evitat judecarea cererii de revizuire, fără a analiza lipsa de temei a argumentului Tribunalului Giurgiu privind învestirea acestuia şi contradicţia acestui considerent cu toate celelalte, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 5 şi art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Practic, printr-un asemenea considerent, orice instanţă de ultim grad poate refuza să judece, pe motiv că nu a fost învestită, ceea ce reprezintă o denegare de dreptate şi un precedent deosebit de grav pentru practica judiciară.

6. Din alte considerente ale deciziei civile nr. 1101 din 02 decembrie 2020, supusă revizuirii, rezultă, totodată, că Tribunalul Giurgiu a analizat punerea în executare a sentinţei civile nr. 3936/2008 a Judecătoriei Bolintin Vale, de vreme ce stabileşte, de exemplu, că titlul de proprietate ar fi fost emis pentru a stopa penalităţile "exorbitante" la care au fost obligate intimatele sau când recunoaşte, în acelaşi considerent în care afirmă că nu a fost învestit, că executarea este materializată prin emiterea titlului contestat.

Materializarea executării prin titlul de proprietate contestat reprezintă o judecată de valoare, deci o judecată asupra executării silite prin titlul de proprietate emis. Dacă a judecat, înseamnă că tribunalul s-a considerat învestit cu respectiva chestiune litigioasă.

7. Prin decizia nr. 1101 din 02 decembrie 2020, Tribunalul Giurgiu apreciază că exercită controlul hotărârii apelate "în limitele învestirii, astfel cum acestea au fost determinate de reclamanţi".

Prin urmare, este evident nu doar că Tribunalul Giurgiu a fost învestit cu judecarea corespondenţei între vechile amplasamente prevăzute în considerentele titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 3936/2008 şi cele din titlul de proprietate emis pentru punerea ei în executare, dar şi că acesta s-a considerat învestit, în ciuda afirmaţiei de neînvestire, făcută doar pentru a evita autoritatea de lucru judecat, în contra celorlalte considerente, contrar sentinţei controlate şi a realităţii juridice a speţei.

Aşa fiind, preluând această afirmaţie, fără o judecată proprie, fără analiza tuturor considerentelor deciziei revizuite, Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia recurată, face aceeaşi eroare ca şi Tribunalul Giurgiu: pentru a evita pronunţarea asupra autorităţii de lucru judecat între hotărârile analizate, stabileşte că, nefiind învestit, tribunalul nu s-a pronunţat asupra aceleiaşi chestiuni litigioase, cererea de revizuire fiind, astfel, nefondată.

În esenţa sa, chestiunea litigioasă este reprezentată de executarea sau nu a titlului executoriu, respectiv de îndeplinirea executării prin titlul de proprietate emis pentru punerea în executare a sentinţei civile nr. 3936/2008 sau nu.

Or, cât timp prin titlul de proprietate s-au acordat alte amplasamente decât cele vechi, stipulate în sentinţa civilă nr. 3936/2008 şi puse în posesia revizuenţilor-reclamanti prin procesul-verbal nr. x din 27 ianuarie 2015, este evident că nu s-a îndeplinit executarea silită.

Solicitând prin cererea de chemare în judecată constatarea nulităţii titlului de proprietate, tocmai pentru nerespectarea vechilor amplasamente, reclamanţii au învestit instanţa exact cu aceeaşi chestiune litigioasă.

De altfel, în celelalte considerente ale deciziei nr. 1078/A/2021, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut şi chiar a argumentat admisibilitatea revizuirii pe baza puterii de lucru judecat a considerentelor decisive ale hotărârilor analizate, însă a ignorat considerentele din decizia supusă revizuirii, din care rezultă că Tribunalul Giurgiu s-a considerat învestit cu judecarea acestei chestiuni litigioase.

Per a contrario, cum s-ar putea interpreta altfel considerentele aceleiaşi decizii nr. 1101 din 02 decembrie 2020, prin care se stabileşte că titlul de proprietate a fost emis pentru a stopa penalităţile de întârziere exorbitante impuse intimatelor ori că acest titlu de proprietate este legal, întrucât intimatele au valorificat prevederea din dispozitivul titlului executoriu, privind amplasamentele alternative.

Desigur, stabilind în alt considerent imposibilitatea intimatelor de a retroceda vechile amplasamente, tribunalul a ignorat vădit şi procesul-verbal nr. x/2015, de punere în posesie asupra vechilor amplasamente, nu doar legea şi hotărârile anterioare, care au concluzionat exact contrariul, dar, printr-un asemenea considerent este evident că a judecat aceeaşi chestiune litigioasă.

Aşadar, nu se poate considera că printr-una şi aceeaşi decizie Tribunalul Giurgiu s-a considerat învestit când a judecat că acordarea altor amplasamente, ca posibilitate alternativă, prevăzută în dispozitivul titlului executoriu, este legală, ori că, prin emiterea titlului de proprietate, se stopează calculul penalităţilor de întârziere, ca efect al executării silite, ori că reclamanţii vor putea beneficia, cândva, în viitor, de vechile amplasamente, dacă va mai fi posibil, dar, în acelaşi timp, s-a considerat neînvestit când trebuia să analizeze respectarea considerentelor sentinţei - titlu executoriu cu privire la vechile amplasamente.

Ceea ce se invocă prin cererea de recurs nu este o analiză a temeiniciei şi legalităţii deciziei nr. 1101/2020 a Tribunalului Giurgiu, ci contrarietatea de efecte juridice care se opune puterii de lucru judecat cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă, judecată în afara oricărui dubiu rezonabil în toate pricinile expuse în cererea de revizuire, inclusiv în decizia nr. 1101/2020.

Aşa cum s-a reţinut, în parte, însă, prin decizia recurată, în toate acele litigii a fost antamată chestiunea amplasamentelor reţinute în considerentele titlului executoriu şi care trebuiau să se regăsească în titlul de proprietate nr. x din 23 februarie 2017, acesta din urmă nefiind emis în temeiul şi pentru punerea în executare a sentinţei nr. 3936/2008.

Atât încheierea de stabilire a penalităţilor de întârziere de 100 RON pe zi de întârziere, cât şi hotărârile pronunţate în cauzele având ca obiect contestaţii la executare cu privire la aceste penalităţi, precum şi în cauza nr. 1075/192/2017, au statuat şi asupra îndeplinirii sau neîndeplinirii executării silite prin titlul de proprietate analizat în ultima cauză, supusă acum revizuirii.

Or, este indubitabil că nu se poate statua, pe de o parte, că se impune stoparea penalităţilor de întârziere, pentru că s-a emis titlul de proprietate atacat, stabilind, deci, implicit, că a fost îndeplinită executarea silită, iar, pe de altă parte, că instanţa nu a fost învestită să judece chestiunea îndeplinirii executării silite.

Învestirea tribunalului nu se putea stabili de către instanţă, printr-un considerent al hotărârii, în afara vreunei excepţii ridicate la primul termen de judecată şi pusă în discuţia părţilor. Acest considerent al neînvestirii este contrazis de mai multe alte considerente ale aceleiaşi decizii, dar şi de interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 9 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, este esenţial de observat că, dacă nu s-ar fi considerat învestit cu această chestiune litigioasă, a vechilor amplasamente şi a îndeplinirii executării silite prin titlul de proprietate nr. x/2017, atunci Tribunalul Giurgiu nu ar fi putut, în mod legal, să schimbe în tot o sentinţă civilă care a judecat şi s-a întemeiat exact pe analiza acestei chestiuni litigioase.

Prin urmare, schimbând în tot hotărârea de fond, tribunalul a fost învestit şi s-a pronunţat asupra aceleiaşi chestiuni litigioase.

Într-o atare situaţie, dacă considerentele deciziei supuse revizuirii sunt vădit contradictorii cu privire la învestirea tribunalului, datoria instanţei de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., era de a face o analiză proprie a chestiunii cu care a fost învestit tribunalul, care a pronunţat decizia ce face obiectul revizuirii, nu doar de a prelua afirmaţia de neînvestire, contrazisă, în fapt, de majoritatea celorlalte considerente ale acestei decizii.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 2 noiembrie 2022 completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea acestuia în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de către intimata Comisia Judeţeană de fond funciar de pe lângă Instituţia Prefectului - Judeţul Giurgiu, fiind admis în principiu recursul şi fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 1 martie 2023.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 20 aprilie 2022, în termen legal, intimata Comisia Judeţeană de fond funciar de pe lângă Instituţia Prefectului Judeţul Giurgiu a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea acestuia în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că recurenţii învederează, prin intermediul căii extraordinare de atac, aspecte de fond ale cauzei asupra cărora s-a pronunţat, deja, Curtea de Apel Bucureşti.

A arătat şi că, în cauză, nu există probe care să susţină cererea de chemare în judecată, având ca obiect constatarea nulităţii titlului de proprietate şi nici nu s-a demonstrat, de către recurenţi, încălcarea vreunei dispoziţii legale.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia, potrivit celor ce urmează:

Recurenţii au dedus judecăţii în faţa Curţii de Apel Bucureşti cererea lor de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1101/2.12.2020 a Tribunalului Giurgiu întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi argumentată prin aceea că hotărârea atacată încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a mai multor hotărâri definitive anterioare (decizia civilă nr. 995/3.10.2017 a Tribunalului Giurgiu dată în dosarul nr. x/2017, sentinţa nr. 3936/12.11.2008 şi decizia nr. 777/9.12.2009 date în dosar nr. x/2006 al Judecătoriei Bolintin Vale, decizia civilă nr. 4841/9.12.2015 a Tribunalului Bucureşti, încheierea din 5.10.2016 a Judecătoriei sector 3, decizia civilă nr. 673/25.05.2018 a Tribunalului Giurgiu).

Faţă de conţinutul criticilor de recurs care, deşi îndreptate împotriva deciziei nr. 1078A/15.07.2021 pronunţată de instanţa de revizuire, propun un control în legalitatea judecăţii înfăptuite prin decizia civilă nr. 1101/2020 a Tribunalului Giurgiu atacată cu revizuire, apare ca necesară precizarea că revizuirea (în general, dar şi în particular, cea întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) nu declanşează un control în legalitatea ori temeinicia hotărârii atacate, ci se rezumă la verificarea punctuală a motivului pe care se sprijină, în cazul de faţă, cel privitor la nesocotirea autorităţii de lucru judecat generată de hotărârile anterioare indicate. Sancţiunea care intervine pentru nesocotirea autorităţii de lucru judecat constă în anularea celei de-a doua hotărâri, fără ca instanţa să poată examina care dintre ele este cea corectă, singura verificare pe care o realizează fiind aceea legată de întrunirea elementelor lucrului judecat.

Susţinerile formulate pe calea revizuirii şi, în prezent, pe calea recursului, în sensul că cea de-a doua hotărâre (cea atacată cu revizuire) a stabilit voit eronat limitele de învestire ale judecăţii cererii în constatarea nulităţii titlului de proprietate nr. x/23.02.2017 (deduse judecăţii în dosarul nr. x/2020), spre a evita puterea de lucru judecat a hotărârilor anterioare ori că a schimbat implicit cauza acţiunii, stabilind că a fost învestită doar cu analiza condiţiilor de validitate a titlului de proprietate, excedează problematica specifică şi necesară soluţionării acesteia, în raport cu cazul de revizuire invocat.

Aşadar, modalitatea corectă ori incorectă în care instanţa ce a pronunţat decizia civilă nr. 1101/2.12.2020 a apreciat asupra limitelor învestirii sale ori în care a calificat motivele invocate prin acţiune ca nefiind unele care să susţină sancţiune nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. x/23.02.2017 (deoarece le-a considerat neîncadrabile în niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997 ori nerelevante sub aspectul nulităţii titlului, dată fiind posibilitatea unei reconstituiri alternative a dreptului de proprietate, şi pe un alt amplasament, îngăduită prin sentinţa civilă nr. 3936/12.11.2008 a Judecătoriei Bolintin Vale, în subsidiar, pentru cazul imposibilităţii reconstituirii pe vechile amplasamente) nu se află sub controlul ori cenzura instanţei de revizuire.

Din acest motiv, nu sunt îndreptăţite criticile recurenţilor care s-au plâns de faptul că instanţa de revizuire a preluat ca atare şi nu a analizat lipsa de temei a argumentelor Tribunalului Giurgiu privind cadrul/limitele învestirii sale ori contradicţia unui atare considerent cu celelalte ale deciziei nr. 1101/2 decembrie 2020. În egală măsură, nu este cu nimic susţinută critica privitoare la încălcarea de către instanţa de revizuire a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a celor date de art. 9 şi art. 22 C. proc. civ., în raport cu care se determină limitele învestirii instanţei şi competenţa de judecată a acesteia, ori ale art. 5 şi 22 alin 2 în raport de care s-a criticat un refuz de judecată din partea acesteia. Aşa cum s-a arătat, instanţa de revizuire nu avea a supune sub niciun alt aspect controlului său elemente ale judecăţii înfăptuite prin decizia civilă nr. 1101/2 decembrie 2020, cu excepţia celui relativ la potenţiala încălcare a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor arătate de recurenţi.

Or, supunând analizei exclusiv acest element propriu unei revizuiri pentru contrarietate de hotărâri, în mod pertinent curtea de apel a stabilit că nu există identitate de chestiune litigioasă cât priveşte judecata înfăptuită prin decizia civilă nr. 1101/2 decembrie 2020 (care a tranşat asupra faptului că reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament decât cel vechi nu constituie motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate nr. x/23.02.2017), în raport cu cea înfăptuită prin sentinţa nr. 3936/12.11.2008 şi decizia nr. 777/9.12.2009 (care au tranşat asupra îndreptăţirii recurenţilor la reconstituirea dreptului de proprietatea pentru suprafaţă de 4,41 ha. pe vechiul amplasament sau pe alt amplasament) ori aceea realizată în dosarele nr. x/2014 (prin care s-au aplicat penalităţi în baza art. 905 alin. (2) C. proc. civ.), nr. 369/192/2017 (având ca obiect contestaţia la executare pentru înlăturarea penalităţilor), nr. 8791/301/2014 şi nr. 1795/192/2017 (în care s-au judecat contestaţii la executare), în care chestiunea litigioasă a vizat modalitatea de punere în executare a sentinţei civile nr. 3936/12.11.2008 a Judecătoriei Bolintin Vale.

Mai mult însă, după cum reţine şi instanţa de revizuire, ceea ce se opune în mod netăgăduit încuviinţării cererii de revizuire formulate de recurenţi este observaţia că judecata înfăptuită prin decizia nr. 1101/2.12.2020 a ţinut seama de efectele hotărârilor judecătoreşti anterioare, apreciind că reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament reprezintă executarea de către Comisiile de fond funciar a obligaţiei stabilite în subsidiar în sarcina acestora, prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3936/12.11.2008 a Judecătoriei Bolintin Vale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 777/9.12.2009 a Tribunalului Giurgiu, şi că nu constituie motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate nr. x/23.02.2017.

Această dezlegare dată prin decizia supusă revizuirii, nr. 1101/2.12.2020 a Tribunalului Giurgiu, este una definitivă şi necenzurabilă nici măcar pe calea revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care, contrar înţelegerii arătate de recurenţi în privinţa acestui mijloc procesual, nu deschide calea unui control judiciar asupra hotărârii atacate, în cenzurarea modului în care cea de-a doua instanţă percepe ori se raportează la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare, ale căror efecte le valorifică în propria hotărâre.

Procedând altfel, respectiv în sensul urmărit de recurenţi, se ajunge la o deturnare a scopului şi funcţiilor procesuale ale revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, care devine dintr-o cale extraordinară de atac permisă pentru un motiv clar şi bine definit prin norma art. 509 (1) pct. 2 C. proc. civ., într-o cale de exercitare a controlului judiciar, acolo unde legea nu îl prevede, asupra raţionamentului prin care cea de-a doua instanţă valorifică efectele hotărârilor anterioare în propria judecată.

Or, revizuirea întemeiată pe motivul legal prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sancţionează situaţiile în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad ori de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar nu maniera în care cea de-a doua instanţă s-a raportat la efectele/autoritatea lucrului judecat generată de hotărârile anterioare.

Este o condiţie de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri neinvocarea autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o atare excepţie a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei. În situaţia în care în cel de-al doilea proces prima hotărâre a fost invocată, iar instanţa a ţinut seama de ea în dezlegarea raporturilor juridice litigioase, partea nu se mai poate prevala pe calea revizuirii de aceeaşi apărare întemeiată pe autoritatea de lucru judecat, deoarece, de această dată, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme rezultând din hotărârea prin care s-a examinat şi valorificat, în cel de-al doilea proces, autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

O atare condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire decurge din raţiunea instituţiei procesuale a revizuirii, de a fi o cale de atac extraordinară, de retractare, menită să corecteze erori de judecată stict permise de legiuitor, care se opune însă transformării acesteia într-o cale de control judiciar (cale de atac de reformare) asupra hotărârilor definitive atacate, aşa după cum corect s-a reţinut şi prin decizia atacată.

În considerarea tuturor acestor motive, apreciind asupra legalităţii hotărârii recurate şi neputând reţine caracterul fondat în privinţa niciuneia din criticile aduse acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A., C. şi B. împotriva deciziei nr. 1078 A din 15 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2023.