Defamation appeal time-barred; peremptory deadline enforced, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin în data de 27 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 euro în echivalent, cu titlu de daune morale, cu menţiunea că reclamantul se obligă să doneze de îndată această sumă către o instituţie care se ocupă de protecţia persoanelor aflate în nevoi, dintr-o zonă defavorizată; obligarea pârâtului de a publica pe site-ul expressdebanat.ro şi într-un ziar de circulaţie naţională, pe propria lui cheltuială, hotărârea pronunţată în acest dosar (cu excepţia datelor cu caracter personal).

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 72, art. 253 alin. (1) - (4), art. 1357 alin. (1) şi art. 1359 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin

Prin sentinţa nr. 2112 din 02 decembrie 2021, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis în parte acţiunea; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 euro sau contravaloarea în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 136 din 24 mai 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul pârâtului împotriva sentinţei nr. 2112 din 02 decembrie 2021 a Tribunalului Caraş-Severin; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins în tot acţiunea; a respins cererea reclamantului având ca obiect cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamantul A..

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul a arătat că suntem în prezenţa unor motive contradictorii ale instanţei de apel, respectiv după ce se concluzionează că va respinge în tot demersul judiciar în pretenţii al reclamantului şi cererea reclamantului având ca obiect cheltuieli de judecată, în dispozitivul deciziei este admis apelul pârâtului şi se schimbă, în mod greşit, în parte sentinţa apelată, deşi, în realitate, este schimbată în tot hotărârea primei instanţe.

Apreciază recurentul că, atunci când este vorba de admiterea unei căi de atac şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, o parte a respectivei hotărâri urmează a fi menţinută, ceea ce nu e cazul în speţa de faţă, în care a fost schimbată sentinţa de fond, chiar şi în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 72, art. 75 şi art. 1349 C. civ.

În acest sens, recurentul învederează că, printr-o motivare laborioasă, a fost depăşit obiectul acţiunii în răspundere delictuală, obiect care constă într-o atingere adusă demnităţii şi onoarei prin percepţia publică a catalogării reclamantului ca fiind infractor.

Chiar dacă, în acest dosar, instanţa de apel a găsit scuze comportamentului pârâtului, având în vedere atacurile din presă ale acestuia, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, s-a omis a fi analizată şi percepţia publică a cuvintelor ofensatorii apărute în presă.

În acest moment, publicul cititor al respectivelor articole a înţeles un singur lucru, respectiv acela că preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin este un infractor şi motivarea deciziei din apel nu va schimba acest lucru.

Simpla considerare a unui cadru mult mai larg al atacurilor îndreptate spre o persoană publică nu poate justifica menţinerea unui imagini greşite, false, atribuite de către un oponent politic.

Astfel, pârâtul va putea să adreseze reclamantului pe viitor orice fel de "epitete", să inventeze fapte, pe care nu le-a săvârşit sau chiar să-l insulte în publicaţii ce îi sunt prietenoase, doar pe considerentul că reclamantul este o persoană publică.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 17 octombrie 2022, intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia tardivităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

În susţinerea excepţiei tardivităţii a arătat că recursul a fost formulat după 82-83 de zile de la data la care i-a fost comunicată reclamantului, la adresa de domciliu procedural ales, la care acesta a solicitat expres comunicarea actelor de procedură, decizia recurată.

A mai precizat că recurentul-reclamant îşi exercită, în mod abuziv, dreptul procesual de a formula calea de atac a recursului, având în vedere că acesta a fost formulat de către avocat şi nefiind dovedit un motiv întemeiat care să justifice o eventuală repunere în termen, care ar fi trebuit solicitată conform art. 186 C. proc. civ.

Concluzionează prin aceea că au fost încălcate dispoziţiile art. 485 raportat la art. 12 C. proc. civ., aspect, care, în opinia intimatului-pârât atrage aplicarea dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Susţine şi că scopul declarării tardive a căii de atac este acela de a-l şicana şi umili, de a-i cauza stări de angoasă şi de a-l determina să efectueze cheltuieli de judecată în procese pe care recurentul le-a pierdut în mod definitiv.

În susţinerea excepţiei insuficientei timbrări, intimatul-pârât arată că recurentul a anexat o chitanţă, prin care face dovada că a achitat, prin platforma online ghiseul.ro, doar suma de 50 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, fapt ce contravine prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Pe fond, a solicitat respingerea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind analizate în mod temeinic argumentele părţilor.

A mai susţinut şi că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind dovedit, în mod corespunzător, că intimatul-pârât nu este autorul direct al vreunei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii.

Arată că afirmaţiile sale au o bază factuală reală şi suficientă, în sensul art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi că, în mod corect a fost reţinut de către instanţa de apel că intimatul-pârât nu a folosit "expresii injurioase, expresii jignitoare, insulte, injurii" la adresa recurentului-reclamant.

În data de 20 februarie 2023, intimatul-pârât a depus la dosar note scrise, prin care a reiterat apărările formulate prin întâmpinare şi prin care a solicitat obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4000 RON, reprezentând onorariu de avocat, fiind depusă dovada acestora anexat notelor de şedinţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra recursului de faţă, Înalta Curte constată că acesta este tardiv pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Analizând, cu prioritate, excepţia insuficientei timbrări a recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia, aceasta urmând a fi respinsă.

În cauză a fost îndeplinită în mod corespunzător obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, de către recurentul-reclamant.

Astfel, prin rezoluţia de primire, s-a stabilit faptul că recurentul datorează o diferenţă de taxă în cuantum de 150 RON, având în vedere că taxa datorată pentru recurs este de 200 RON, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2), raportate la cele ale art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi faptul că recurentul a anexat cererii de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON .

Ulterior, în data de 27 septembrie 2022, recurentul a făcut dovada achitării diferenţei taxei judiciare de timbru, în cuantum de 150 RON .

Drept urmare, Înalta Curte va reţine caracterul legal al timbrajului achitat, aferent cererii de recurs.

Analizând excepţia tardivităţii formulării recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În cauză, se observă că termenul de declarare a recursului este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, în conformitate cu prevederile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., enunţate anterior, legea neprevăzând un alt termen derogatoriu de la cel de drept comun.

Or, raportat la data comunicării deciziei recurate, 02 iunie 2022 (dovada de comunicare a deciziei pronunţate de instanţa de apel către recurentul-reclamant se află la dosarul de apel) şi la dispoziţiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se împlinea la data de 04 iulie 2022, într-o zi de luni (prin prorogarea prevăzută de art. 181 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind faptul că ultima zi a termenului a fost în data de 03 iulie 2022, într-o zi de duminică).

Recursul a fost declarat în data de 26 august 2022, prin poştă electronică (conform dovezii de la fila x recurs), cu încălcarea termenului reglementat de 485 alin. (1) C. proc. civ.

Se cuvine a se menţiona şi faptul că recurentul-reclamant nu a invocat imposibilitatea respectării termenului de declarare a recursului dintr-o cauză neimputabilă acestuia şi nu a solicitat repunerea în termen, conform dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.

Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii recurentului-reclamant din exercitarea dreptului la recurs, sancţiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., aspectele de nelegalitate reţinute prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nemaiputând fi analizate, întrucât aspectul procedural menţionat este prioritar.

Întrucât intimatul-pârât a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 RON, reprezentând onorariu de avocat şi a făcut dovada acestora, având în vedere soluţia ce se va da asupra recursului, respectiv aceea a respingerii cererii de recurs, ca tardiv formulată, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant este parte căzută în pretenţii, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât va fi obligat la plata acestor cheltuieli.

Referitor la susţinerea intimatului-pârât cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu se impune aplicarea unei amenzi judiciare recurentului-reclamant.

Faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 136 din 24 mai 2022 a Curţii de Apel Timişoara – secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 136 din 24 mai 2022 a Curţii de Apel Timişoara – secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât B..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.