Political party exclusion appeal declared inadmissible for challenging a final appellate decision

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin în data de 11 martie 2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Organizaţia Judeţeană a B. Caraş-Severin, anularea Hotărârii Conducerii Colective Interimare a B. Caraş-Severin înregistrată sub nr. x din 05 martie 2021, privind excluderea sa din B. Caraş-Severin.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, art. 95 pct. 1 şi art. 192 C. proc. civ., art. 29 alin. (14) din Statutul B., Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 530/2013, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003.

Prin întâmpinare, pârâta Organizaţia Judeţeană B. Caraş-Severin, a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, iar în subsidiar a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acesteia.

În data de 08 iunie 2021, reclamantul A. a formulat o precizare de acţiune, prin care a solicitat şi anularea Hotărârii nr. 2 din 10 ianuarie 2021 a Biroului Politic Interimar al B. Anina, cu privire la excluderea mai multor consilieri locali ai oraşului Anina şi a Procesului-verbal, anexă a acesteia.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin

Prin sentinţa nr. 103/A din 15 februarie 2022, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 194 din 23 iunie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei nr. 103/A din 15 februarie 2022 a Tribunalului Caraş-Severin.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., reclamantul A..

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că au fost săvârşite următoarele nelegalităţi: nu a fost legal citat pentru termenul din 09 iunie 2022, nu au fost puse în discuţia părţilor motivele de nulitate ale încheierii din 09 februarie 2021, fiind încălcat, astfel, principiul contradictorialităţii şi al nemijlocirii, nu s-a făcut nicio referire la precizarea de acţiune.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că speţa dedusă judecăţii este greşit argumentată, deşi este foarte simplă, respectiv Hotărârea de excludere nr. 2 din 10 ianuarie 2021 a Biroului Politic Interimar al B. Anina, nu i-a fost comunicată, fiind în imposibilitate de a se apăra.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că normele de drept aplicabile sunt cele privitoare la cadrul procesual, precizare de acţiune, precum şi cele referitoare la neîndeplinirea unei proceduri, care are efecte asupra unui singur petit.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 21 octombrie 2022 intimata-pârâtă Organizaţia Judeţeană B. Caraş-Severin a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat, cu consecinţa menţinerii deciziei recurate, ca legală şi temeinică.

A susţinut că, în mod corect, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, din moment ce, în speţă, erau incidente dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, precum şi art. 33 alin. (1) şi alin. (2) din Statutul B., norme care stabilesc condiţiile de contestare a unei decizii de sancţionare adoptată cu privire la un membru de partid.

Arată că recurentul nu a finalizat procedura în faţa jurisdicţiei interne a partidului, respectiv nu a formulat contestaţie în faţa Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj din cadrul intimatei-pârâte, anterior sesizării instanţei de judecată.

A invocat în susţinerea argumentaţiei sale considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 530 din 12 decembrie 2013, potrivit cărora acţiunile prin care se contestă hotărâri de excludere a membrilor din partidele politice sunt admisibile doar în măsura în care există dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în sensul art. 193 C. proc. civ.

De asemenea, a menţionat şi că procedura de adoptare a hotărârilor de sancţionare a membrilor de partid, astfel cum este reglementată de art. 32 din Statutul B., nu este o procedură jurisdicţională, la care să participe membrii sancţionaţi, Hotărârea Conducerii Colective Interimare B. Caraş-Severin nr. 524 din 05 martie 2021 fiind adoptată cu respectarea prevederilor statutare, dreptul recurentului-reclamant de a se apăra nefiind încălcat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, potrivit cărora: "Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului", reţinându-se, în esenţă, că imposibilitatea contestării, pe cale judiciară, a unei asemenea măsuri, încalcă accesul la justiţie.

Urmare a deciziei de neconstituţionalitate anterior menţionate, litigiile având ca obiect solicitarea de anulare a deciziilor de excludere dintr-un partid politic, astfel cum este situaţia şi prezentei cauze, revin, pentru raţiuni de analogie, mutatis mutandis, spre soluţionare instanţei de judecată de drept comun în materia partidelor politice, aşa cum este reglementată prin art. 21 din Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalului, în primă instanţă şi curţii de apel, în calea de atac a apelului.

Prin urmare, se constată că pretenţiile recurentului-reclamant îşi au izvorul în legătură cu drepturi reglementate în conformitate cu Statutul intimatei-pârâte, fiind aplicabilă procedura prevăzută de Legea nr. 14/2003, lege specială ce conţine şi dispoziţii procedurale pentru desfăşurarea proceselor în materia partidelor politice, fiind stabilit, în mod expres, că împotriva deciziei tribunalului se poate formula doar calea de atac a apelului, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din acest act normativ, decizia curţii de apel fiind definitivă, potrivit prevederilor alin. (4) ale aceluiaşi text de lege.

Prevederile cu caracter procedural, cuprinse în Legea nr. 14/2003, sunt dispoziţii speciale, prin prisma materiei pe care o reglementează, având un regim juridic special, derogatoriu de la dispoziţiile de drept comun.

Astfel, regimul juridic al exercitării căilor de atac, în această materie specială, respectă, pentru argumente de analogie şi simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu deosebirea că instanţele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 şi art. 107 C. proc. civ., cele în a căror rază teritorială domiciliază, respectiv îşi au sediul părţile.

În speţă, calea de atac a apelului a fost exercitată şi soluţionată prin decizia nr. 194 din 23 iunie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, hotărâre ce are caracter definitiv, conform celor arătate, indiferent de menţiunile din dispozitivul acesteia.

Astfel, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Rezultă că deciziile definitive pronunţate în această materie specială, date în soluţionarea apelului, nu pot fi supuse recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.

Prin urmare, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale anterior menţionate, se apreciază că recursul declarat în cauză este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara fiind una definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Împrejurarea că în dispozitivul hotărârii este trecută, în mod eronat, calea de atac ca fiind aceea a recursului, nu are relevanţă, întrucât potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 194 din 23 iunie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 194 din 23 iunie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.