Scope of res judicata between possessory and reivindicatory actions regarding land ownership.

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă în data de 06 noiembrie 2020 sub nr. x/2020, reclamanta S.C. B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., obligarea acestora să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul - teren intravilan arabil, în suprafaţă de 7.200 mp, situat în Bolintin Deal, judeţul Giurgiu, având număr cadastral x şi CF nr. x.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 563 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul A. a invocat excepţia puterii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Giurgiu

Prin sentinţa nr. 85 din 15 iunie 2021, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia puterii de lucru judecat, invocate de pârâtul A.; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâtul A.; a respins solicitarea reclamantei de încuviinţare a probei cu interogatoriu şi a probei cu martori; a respins acţiunea, în contradictoriu cu pârâtul A., ca urmare a existenţei autorităţii de lucru judecat; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea, în contradictoriu cu pârâta B.; a obligat reclamanta la plata către pârâtul A. a sumei de 1239 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 577A din 07 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei; a anulat în tot sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pârâtul A..

În opinia recurentului, Tribunalul Giurgiu s-a raportat corect la considerentele sentinţei pronunţate de judecătorie în litigiul anterior, analizându-le prioritar pe acelea care exprimau esenţa hotărârii, respectiv cele care demonstrau că, în realitate, s-a soluţionat o acţiune în revendicare.

Hotărârea invocată trebuie privită în "spiritul" său, nu dintr-o perspectivă formalistă, care să aibă în vedere strict modul de formulare şi "litera" acesteia.

Or, studiind hotărârea, se observă că elementele prezentate de aceasta sunt specifice acţiunii în revendicare. Este consemnat că, faţă de solicitările apelantului din respectivul dosar, instanţa a considerat că se impune o recalificare a acţiunii, motiv pentru care a şi cerut suplimentarea taxei la valoare.

Prin urmare, nu are relevanţă cum şi sub ce formă a început litigiul în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, câtă vreme, în final, cauza a fost recalificată, prin prisma faptelor şi susţinerilor reclamantului, ca fiind o acţiune în revendicare.

Astfel, Judecătoria Bolintin Vale, prin sentinţa civilă nr. 348/2016, a comparat titlurile - mecanism specific acţiunilor în revendicare, nicidecum acţiunilor posesorii şi a decis că: "instanţa constată, prin urmare, că actul de proprietate al reclamantului este mai bine caracterizat (...) astfel că va dispune admiterea acţiunii (...)". Titlul de proprietate al recurentului a fost intabulat în anul 2008, faţă de cel al reclamantei, care a fost intabulat în anul 2013.

Mai mult, deşi cererea de chemare în judecată nu a avut denumirea exactă a unei acţiuni în revendicare, pe parcursul judecării cauzei, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 348/2016, instanţa a calificat cererea ca fiind una în revendicare.

Acest aspect a fost consemnat în mod expres astfel: "întrucât reclamantul a solicitat în concluzii pe fond compararea titlurilor de proprietate ale părţilor, instanţa a procedat la o recalculare a taxei de timbru datorată de reclamant, pe care îl va obliga la plata diferenţei de taxă de timbru la valoarea terenului revendicat".

Concluzionează recurentul că se specifică, clar, că este vorba despre un teren revendicat, ceea ce nu se poate întâmpla decât într-o acţiune în revendicare.

Faptul că instanţa a soluţionat, finalmente, acţiunea ca fiind una în revendicare este relevat şi de dispozitivul sentinţei civile nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale: "obligă să lase reclamantului posesia (...)".

Dispozitivul corespunde, procedural, petitului acţiunii. Or, dispozitivul din cazul nostru este tipic acţiunilor în revendicare, ceea ce denotă faptul că instanţa a judecat acţiunea ca fiind una în revendicare.

Este adevărat că aceasta a pornit ca fiind o acţiune posesorie, însă instanţa a recalificat-o, ceea ce este recunoscut inclusiv prin dispozitiv: "admite acţiunea modificată".

Recurentul învederează că, inclusiv la ultimul termen de judecată din faţa Judecătoriei Bolintin Vale, din dosarul nr. x/2014, avocata recurentului a solicitat, în mod expres, recalificarea acţiunii, ca fiind una în revendicare, ceea ce vine şi în sprijinul dezbaterilor de până la acel moment şi în sprijinul intenţiei recurentului de la acel moment.

Ca atare, este inadmisibil ca o parte, care s-a judecat pe o acţiune calificată ca fiind o acţiune în revendicare şi a pierdut, fiind respins apelul său, prin care a criticat soluţia în cauză, să iniţieze un litigiu distinct în care tinde, în mod evident, la rejudecarea aceluiaşi obiect litigios, sub toate aspectele, părţile fiind şi ele aceleaşi.

Referitor la hotărârea pronunţată ulterior, în apelul împotriva sentinţei civile nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, anume decizia nr. 77/2018, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, recurentul precizează că nu numai hotărârea definitivă, ci şi hotărârea instanţelor de fond are autoritate de lucru judecat, chiar dacă autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri este relativă, pentru că depinde de soluţia care se va da în calea de atac.

În speţă, sentinţa civilă nr. 348/2016 şi-a consolidat autoritatea de lucru judecat, căci instanţa de apel a respins apelul formulat, prin decizia nr. 77/2018.

Deşi decizia Tribunalului Giurgiu nr. 77/2018 a fost pronunţată în apel, sentinţa civilă nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale este cea care expune cu adevărat raţionamentul care a stat la baza întregului dosar.

În cazul în care, totuşi, raţionamentul din sentinţa civilă nr. 348/2016 ar fi fost eronat, apelul ar fi fost respins şi sentinţa civilă menţionată ar fi fost anulată - ceea ce nu s-a întâmplat, deci raţionamentul Judecătoriei Bolintin Vale a fost corect.

Or, concluzia care se desprinde din această succesiune de elemente este că, în ciuda menţiunilor succinte din decizia Tribunalului Giurgiu nr. 77/2018, aceasta a validat, de fapt, sentinţa civilă nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, în întregul ei şi cu toate elementele care au dus la soluţia decisă prin respectiva sentinţă.

Astfel, apreciază recurentul că este corect de susţinut că sentinţa civilă nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

A nega efectul sentinţei civile nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, privită în esenţa ei, ar însemna o încălcare a prevederilor legale naţionale, precum şi a jurisprudenţei constante a CEDO, care a statuat că "unul din elementele fundamentale ale superiorităţii dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care urmăreşte, între altele, ca soluţia dată şi rămasă definitivă să nu mai fie repusă pe rol (Brumărescu c. României). În virtutea acestui principiu nici una dintre părţi nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive şi executorii doar în scopul obţinerii unei reexaminări a cauzei şi o nouă decizie despre acest subiect. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat şi simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere pe acelaşi subiect nu este un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze. Nu se pot face derogări de la acest principiu decât dacă există motive substanţiale şi imperioase care o cer (Riabykh c. Rusiei), situaţie neîndeplinită în cauză.".

Aşadar, este adevărat că hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie nu are autoritate judecătorească într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului, doar că, în cazul de faţă, dincolo de orice formulare textuală, se desprinde, din sentinţa civilă nr. 348/2016, concluzia că aceasta a soluţionat o acţiune în revendicare.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 24 octombrie 2022 intimata-reclamantă B. S.A, prin lichidator judiciar C., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-reclamantă invocă faptul că dosarul nr. x/2014, purtat anterior între părţi, nu a avut ca obiect o acţiune în revendicare, ci o acţiune posesorie.

Conform dispoziţiilor art. 1005 alin. (1) C. proc. civ.: "hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleaşi părţi şi întemeiată pe aceleaşi fapte. Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului."

Mai arată că acţiunea formulată de pârâtul A. în cadrul dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Bolintin Vale a fost întemeiată pe procedura ordonanţei preşedinţiale şi pe acţiunea posesorie, conform dispoziţiilor C. proc. civ. şi care au ca scop protejarea aparenţei de drept şi a posesiei, nicidecum tranşarea litigiului privind dreptul de proprietate asupra terenului.

Contrar argumentelor recurentului, calificarea acţiunii în litigiul anterior ca fiind posesorie, rezultă din considerentele deciziei nr. 77/2018 a Tribunalului Giurgiu, în care s-a stabilit faptul că sentinţa nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, produce efecte în limitele prevăzute de lege, precum şi faptul că prima instanţă nu a statuat asupra unei acţiuni în revendicare, ci exclusiv asupra faptei de deposedare, în conformitate cu prevederile art. 949 şi urm. C. civ. şi prin urmare, nu s-a dezlegat problema proprietăţii.

De asemenea, a arătat şi că susţinerile recurentului, potrivit cărora, odată respins apelul, sentinţa civilă nr. 348/2016 şi-a consolidat autoritatea de lucru judecat, sunt eronate, întrucât tind să ignore hotărârea instanţei de apel, care a calificat acţiunea, în mod expres, ca fiind una posesorie.

Concluzionează că autoritatea de lucru judecat, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., se raportează la considerentele hotărârii prin care litigiul a fost tranşat definitiv.

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-reclamante.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, având în vedere apărările intimatei-reclamante, în sensul neîncadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută critica formulată, întrucât recurentul-pârât susţine că instanţa de apel a aplicat greşit cerinţele privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, încălcând, astfel, normele referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Analizând criticile formulate, se constată că, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul-pârât pretinde, în esenţă, în raport de statuările din sentinţa civilă nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, pronunţată în dosarul nr. x/2014, că instanţa de apel a reţinut greşit că în prezenta cauză nu ar fi incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat, astfel cum statuase prima instanţă, prin admiterea acestei excepţii.

În susţinerea criticii, recurentul-pârât a invocat că prin sentinţa civilă nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale a fost admisă cererea sa în revendicarea terenului în suprafaţă de 8.054 mp, situat în localitatea Bolintin Deal, judeţul Giurgiu, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cea dintâi cauză.

Recurentul-pârât pretinde că hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2014 se opun, cu autoritate de lucru judecat în procesul pendinte, în care intimata-reclamantă tinde la rejudecarea aceluiaşi obiect litigios, din moment ce urmăreşte chiar punerea în discuţie a dreptului de proprietate asupra aceluiaşi imobil.

Critica este nefondată.

Prin prevederea cuprinsă în art. 431 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia: "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", a fost reglementat efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, în sensul că o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză între litigiul anterior şi noua pricină dedusă judecăţii.

Cu alte cuvinte, în conformitate cu aceste dispoziţii legale, partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuţie aceeaşi pretenţie, pe care să o opună aceleiaşi părţi şi invocând acelaşi temei juridic.

Se constată, contrar susţinerilor recurentului-pârât, că, în mod corect, a reţinut instanţa de apel că, prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, pentru a putea opera funcţia negativă a lucrului judecat.

În speţă, în procesul pendinte, intimata-reclamantă a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 563 C. civ., obligarea recurentului-pârât şi a intimatei-pârâte să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul - teren intravilan arabil, în suprafaţă de 7.200 mp, situat în localitatea Bolintin Deal, judeţul Giurgiu, având număr cadastral x şi CF nr. x.

Pe de altă parte, în litigiul anterior, formulat iniţial pe calea ordonanţei preşedinţiale şi modificat ulterior, recurentul-pârât din prezenta cauză a formulat, în contradictoriu cu intimata-reclamantă din prezenta cauză, o cerere privind tulburarea de posesie, demolarea construcţiei nelegal edificate şi evacuarea de pe terenul în litigiu.

Cererea a fost motivată de existenţa unei suprapuneri între terenul recurentului-pârât şi cel aflat în proprietatea intimatei-reclamante, precum şi de existenţa unei fapte de tulburare de posesie şi de edificare nelegală a unei construcţii de către intimata-reclamantă din prezenta cauză, fiind soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 951 şi urm. C. civ.

În acest sens, prin decizia nr. 77 din 31 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2014, definitivă, Tribunalul Giurgiu a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că, deşi argumentele instanţei fondului sunt şi în sensul preferinţei titlului reclamantului, instanţa nu a statuat asupra unei acţiuni în revendicare, ci exclusiv asupra faptei de deposedare, în conformitate cu prevederile art. 949 şi urm. C. civ., prin urmare nu s-a dezlegat problema proprietăţii, criticile formulate în această privinţă nefiind fondate.

În considerarea normei de drept prevăzute de dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească menţionată beneficiază de autoritate de lucru judecat numai în ceea ce priveşte chestiunea tranşată în respectivul proces, respectiv fapta intimatei-reclamante din prezenta cauză de a fi tulburat posesiunea recurentului-pârât din prezenta cauză şi de a fi executat pe teren lucrări neautorizate.

Astfel, în mod corect a considerat instanţa de apel, prin raportare la considerentele deciziei nr. 77 din 31 ianuarie 2018 a Tribunalului Giurgiu, că litigiul purtat anterior între părţi a avut ca obiect o acţiune posesorie, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile recurentului-pârât, în sensul că, prin respingerea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, considerentele din cuprinsul acesteia, privitoare la calificarea litigiului ca fiind reprezentat de o acţiune în revendicare, s-au consolidat, cu autoritate de lucru judecat, nu pot fi primite.

Potrivit dispoziţiilor art. 430 alin. (4) C. proc. civ.: "când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie."

Astfel, sentinţa civilă nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale s-a bucurat doar de o autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea apelului declarat împotriva acesteia.

Odată cu pronunţarea deciziei nr. 77 din 31 ianuarie 2018 a Tribunalului Giurgiu, autoritatea de lucru judecat ataşată considerentelor deciziei instanţei de apel primează, dat fiind faptul că cele statuate de către Judecătoria Bolintin Vale cu privire la obiectul cauzei au fost clarificate, în mod expres, prin decizia din apel.

Este adevărat că prin respingerea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale această hotărâre a dobândit caracter definitiv, însă, în limitele statuate prin decizia instanţei de apel, autoritatea de lucru judecat definitivă fiind ataşată dispozitivului sentinţei, precum şi considerentelor decisive ale soluţiei, astfel cum se regăsesc ele în cuprinsul deciziei din apel.

Drept urmare, interpretarea recurentului-pârât, care tinde la analizarea unitară a sentinţei Judecătoriei Bolintin Vale, într-un mod individual şi separat de considerentele deciziei Tribunalului Giurgiu, este eronată.

Ordinea juridică impune ca statuările din cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de o instanţă de control judiciar să prevaleze în raport cu cele din hotărârea instanţei inferioare, iar nu invers.

Astfel, prezumţia de adevăr judiciar, care se regăseşte la fundamentul autorităţii de lucru judecat, are valoare absolută în relaţia dintre părţi doar în limitele statuărilor jurisdicţionale din cadrul ansamblului hotărârilor judecătoreşti pronunţate în respectiva cauză.

În acest context, în care a fost clarificat obiectul acţiunii judiciare din cea dintâi pricină, purtată între recurentul-pârât şi intimata-reclamantă, în mod judicios a apreciat instanţa de apel că, prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, prima instanţă s-a raportat în mod greşit exclusiv la o parte din considerentele sentinţei Judecătoriei Bolintin Vale, fără a da nicio relevanţă deciziei din apel.

În consecinţă, având în vedere aspectele reţinute, cu caracter definitiv, prin decizia nr. 77 din 31 ianuarie 2018 a Tribunalului Giurgiu, în legătură cu clarificarea naturii juridice a litigiului purtat iniţial între recurentul-pârât şi intimata-reclamantă, de acţiune posesorie, Înalta Curte constată că hotărârile judecătoreşti pronunţate în cel dintâi litigiu nu pot fi opuse, cu autoritate de lucru judecat, în procesul de faţă, dat fiind obiectul distinct al prezentei cauze, de acţiune în revendicare.

Suplimentar celor menţionate anterior, se constată că acţiunile posesorii au ca particularitate definitorie faptul că, pe calea unei asemenea acţiuni, se pune în discuţie şi este apărată exclusiv posesia, ca stare de fapt, fără a avea relevanţă şi fără a fi necesar să se analizeze dacă reclamantul din respectiva acţiune posesorie este şi titularul unui drept real asupra imobilului în litigiu, întreaga verificare jurisdicţională şi dezlegările oferite rezumându-se exclusiv la starea de fapt a posesiei.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 1005 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleaşi părţi şi întemeiată pe aceleaşi fapte. Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului."

Pentru aceste considerente se impune respingerea, ca neîntemeiate şi a argumentelor recurentului-pârât privitoare la incidenţa, în speţă, a dezlegărilor Curţii Europene a Drepturilor Omului date prin hotărârea pronunţată în cauza Brumărescu împotriva României, nr. 28.342/95, prin care s-a statuat că soluţia dată de către instanţe, în mod definitiv, oricărui litigiu să nu mai fie supusă unei noi judecăţi (par. 62) şi prin hotărârea pronunţată în cauza Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, prin care s-a statuat că principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat (par. 52), din moment ce, dată fiind lipsa identităţii între cele două pricini, prin prezenta cauză nu se tinde la repunerea în discuţie a chestiunilor litigioase soluţionate definitiv prin sentinţa nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale.

Date fiind cele menţionate anterior, se constată că motivele de casare, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, în speţă nefiind încălcată regula non bis in idem (nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori pentru aceeaşi pricină), consacrată prin dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de cele anterior redate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 577A din 07 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.