Recurs against final appellate decisions on execution and unconstitutionality declared inadmissible as non-appealable

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Asociaţia de Proprietari nr. 97 şi executorul judecătoresc B., îndreptarea, lămurirea şi completarea deciziei civile nr. 40R din data de 28 mai 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva decizie nr. 135 din data de 25 aprilie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018.

I.2. Decizia pronunţat de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin decizia civilă nr. 133R din data de 8 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 40R din data de 28 mai 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimaţii Asociaţia de Proprietari nr. 97 şi executorul judecătoresc B..

I.3. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia nr. 100 din data de 10 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia inadmisibilităţii recursului şi a respins recursul formulat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 133R din data de 8 iunie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 392 din data de 11 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a anulat, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 100 din data de 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 666 din data de 21 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererile de îndreptare/lămurire/completare a dispozitivului deciziei nr. 392 din data de 11 mai 2022, pronunţate în cauză de aceeaşi instanţă, formulate de petentul-contestator A..

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziilor nr. 392 din data de 11 mai 2022 şi nr. 666 din data de 21 septembrie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs contestatorul A..

În esenţă, recurentul-contestator a susţinut că instanţele de judecată au ignorat în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate pe care le-a invocat pe parcursul a şase ani, inclusiv, cu privire la obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru, nu au avut în vedere cererile de suspendare a judecării cauzei, până la soluţionarea excepţiilor, şi nici probele administrate în cauză, care dovedeau inadmisibilitatea cererii de încuviinţare a executării silite.

Prin urmare, a apreciat că, prin modul în care au fost soluţionate cererile pe care le-a adresat instanţelor judecătoreşti, i-a fost interzis accesul la justiţie.

Totodată, a solicitat ca instanţa să se pronunţe cu privire la cele 11 excepţii de neconstituţionalitate pe care le-a invocat.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

I.6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 1 noiembrie 2022.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din data de 2 noiembrie 2022, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Prin concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reţinut că prezentele căi de atac sunt formulate împotriva unor hotărâri definitive care nu sunt supuse recursului.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Recurentul-contestator a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursurilor, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la cele consemnate în cuprinsul acestuia.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 28 februarie 2023, în complet de filtru, fără citarea părţilor, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii recursurilor, invocate din oficiu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, faţă de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Totodată, art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."

Cum, faţă de prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 din cod, decizia nr. 100 din data de 10 februarie 2022, pronunţată, în dosarul nr. x/2021, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este o hotărâre definitivă, dată în soluţionarea unui recurs, şi decizia prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare îndreptată împotiva acesteia – decizia civilă nr. 392 din data de 11 martie 2022 a aceleiaşi instanţe – este o hotărâre definitivă, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte decizia nr. 666 din data de 21 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte reţine că prin aceasta au fost soluţionate cererile de îndreptare/lămurire/completare a dispozitivului deciziei nr. 392 din data de 11 mai 2022 a aceleiaşi instanţe, formulate de petentul-contestator A., astfel că şi această decizie este definitivă, conform art. 446 C. proc. civ., care prevede că hotărârile date în soluţionare unor astfel de cereri sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea ori completarea.

În raport de dispoziţiile legale menţionate şi de cele anterior reţinute, Înalta Curte constată că deciziile recurate – decizia nr. 392 din data de 11 mai 2022 şi decizia nr. 666 din data de 21 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022 – sunt hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacate pe calea recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru argumentele anterior arătate, în condiţiile art. 493 alin. (5), Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile exercitate în cauză.

În ceea ce priveşte cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de către recurentul-contestator, astfel cum s-a reţinut şi prin raportul privind admisiblitatea în principiu a recursurilor, acestea apar ca fiind inadmisibile, în contextul în care sunt formulate într-o cale de atac inadmisibilă şi nu vizează dispoziţiile legale care determină o atare soluţie.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererile de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 392 din data de 11 mai 2022 şi a deciziei nr. 666 din data de 21 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2023.