Appeal against final appellate decisions dismissed as inadmissible due to lack of appealability of final judgments
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeals filed by a claimant-appellant against two decisions from the Bucharest Court of Appeal, thereby leaving those appellate rulings in force. The dispute originated in a civil matter involving a challenge to the enforcement of a claim by a property owners' association, where the appellant subsequently attempted to attack the Court of Appeal's prior dismissal of his appeal and his later "contestație în anulare" via successive appeals. The Court determined that the challenged appellate decisions were final judgments (*hotărâri definitive*) and thus not subject to further appeal under the Code of Civil Procedure, citing Article 483, Article 634, Article 446, and Article 508; it further ruled that the appellant's request to refer constitutional unconstitutionality issues to the Constitutional Court was inadmissible because the appeals themselves were procedurally invalid.
Legislator headnote
AI generatedart. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 446 C. proc. civ; Appeal against final appellate decisions dismissed as inadmissible due to lack of appealability of final judgments: În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin decizia civilă nr. 786 din data de 6 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca, inadmisibil, recursul formulat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 40R din data de 28 mai 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Proprietari bl. 97.
Prin decizia civilă nr. 49 din data de 26 ianuarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondate, cererile de completare, de lămurire şi de îndreptare a deciziei civile nr. 786 din data de 6 octombrie 2021, pronunţate de aceeaşi instanţă.
Împotriva acestei ultime decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2022.
I.2. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacate prin prezentele recursuri
Prin decizia civilă nr. 415 din data de 16 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a anulat, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva decizie civile nr. 49 din data de 26 ianuarie 2022, pronunţate, în dosarul nr. x/2019, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Proprietari bl. 97.
Prin decizia civilă nr. 647 din data de 19 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie: a respins, ca neîntemeiate, cererile de îndreptare, lămurire şi completare a deciziei civile nr. 415 din data de 16 mai 2022, pronunţate în acelaşi dosar; în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a dispus aplicarea unei amenzi judiciare de 200 RON pentru recurent.
I.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziilor nr. 415 din data de 16 mai 2022 şi nr. 647 din data de 19 septembrie 2022, pronunţate, în dosarul nr. x/2022, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs contestatorul A..
În esenţă, recurentul-contestator a susţinut că instanţele de judecată au ignorat în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate pe care le-a invocat pe parcursul a şase ani, inclusiv, cu privire la obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru, nu au avut în vedere cererile de suspendare a judecării cauzei, până la soluţionarea excepţiilor, şi nici probele administrate în cauză, care dovedeau inadmisibilitatea cererii de încuviinţare a executării silite.
Prin urmare, a apreciat că, prin modul în care au fost soluţionate cererile pe care le-a adresat instanţelor judecătoreşti, i-a fost interzis accesul la justiţie.
Totodată, a solicitat ca instanţa să se pronunţe cu privire la cele 11 excepţii de neconstituţionalitate pe care le-a invocat.
I.4. Apărările formulate în cauză
Intimata nu a formulat întâmpinare.
I.5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 8 noiembrie 2022.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din data de 10 noiembrie 2022, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.
Prin concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reţinut că prezentele căi de atac sunt formulate împotriva unor hotărâri definitive care nu sunt supuse recursului.
În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.
Recurentul-contestator a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursurilor, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la cele consemnate în cuprinsul acestuia.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 28 februarie 2023, în complet de filtru, fără citarea părţilor, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii recursurilor, invocate din oficiu.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cu prioritate, faţă de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Prin urmare, decizia civilă nr. 786 din data de 6 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, fiind dată în soluţionarea unui recurs, este o hotărâre definitivă.
Totodată, art. 446 C. proc. civ. prevede că: "Încheierea de îndreptare a erorii materiale, a omisiunilor, cea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului ori de înlăturare a dispoziţiilor potrivnice, precum şi hotărârea de completare sunt supuse aceloraşi căi de atac ca hotărârea în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".
Ca atare, faţă de dispoziţiile anterior redate, decizia civilă nr. 49 din data de 26 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care au fost respinse, ca nefondate, cererile de completare, de lămurire şi de îndreptare a deciziei civile nr. 786 din data de 6 octombrie 2021, pronunţate de aceeaşi instanţă, este tot o hotărâre definitivă.
Înalta Curte mai reţine şi dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. (potrivit cărora: "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."), prevederi faţă de care constată caracterul definitiv al deciziei civile nr. 415 din data de 16 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost anulată, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva decizie civile definitive nr. 49 din data de 26 ianuarie 2022 a aceleiaşi instanţe.
În ceea ce priveşte decizia nr. 647 din data de 19 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte, având în vedere că prin aceaasta au fost soluţionate cererile de îndreptare/lămurire/completare a dispozitivului deciziei nr. 415 din data de 16 mai 2022 a aceleiaşi instanţe, formulate de petentul-contestator A., constată că şi aceasta este definitivă, conform art. 446 C. proc. civ., anterior redat.
Împotriva măsurii prin care s-a dispus amendarea sa cu suma de 200 RON, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., recurentul-contestator, în condiţiile art. 191 din cod, nu are deshisă calea de atac a recursului, putând formula doar cerere de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.
În raport de dispoziţiile legale menţionate şi de cele anterior reţinute, Înalta Curte constată că deciziile recurate – decizia nr. 415 din data de 16 mai 2022 şi decizia nr. 647 din data de 19 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022 – sunt hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacate pe calea recursului.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, pentru argumentele anterior arătate, în condiţiile art. 493 alin. (5), Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile exercitate în cauză.
În ceea ce priveşte cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de către recurentul-contestator, astfel cum s-a reţinut şi prin raportul privind admisiblitatea în principiu a recursurilor, acestea apar ca fiind inadmisibile, în contextul în care sunt formulate într-o cale de atac inadmisibilă şi nu vizează dispoziţiile legale care determină o atare soluţie.
Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererile de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 415 din data de 16 mai 2022 şi a deciziei civile nr. 647 din data de 19 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2023.