Garnishment jurisdiction set by garnishee's domicile; case assigned to Bucharest Sector 1 Court.

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea formulată la data de 1 septembrie 2021 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2021, creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu terţul poprit A. şi debitorul B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună menţinerea popririi înfiinţate în dosarul de executare silită nr. x/2015 de organul de executare silită al A.A.A.S., cu adresa nr. x din data de 15 mai 2017, comunicată terţului poprit la data de 18 mai 2017, până la concurenţa sumei de 18.497,48 RON (sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflaţiei comunicată de I.N.S.), reprezentând debit, datorată debitorului.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 50 din O.U.G. nr. 51/1998, art. I pct. 4 din Legea nr. 192/2013, art. 33 pct. VIII lit. a) din O.U.G. nr. 96/2016.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 8332 din data de 13 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a făcut aplicarea art. 653 alin. (3) raportat la art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., reţinând că domiciliul debitorului B., la data formulării cererii de executare silită, era în Drobeta-Turnu Severin, judeţ Mehedinţi.

I.2.2. Învestită prin declinare cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin sentinţa nr. 4754 din data de 12 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Astfel, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a apreciat că în speţă instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte potrivit normei reglementate de art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, iar, în procedura menţinerii popririi, legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga, instanţa competentă teritorial fiind judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul terţului poprit.

Faţă de dispoziţiile legale invocate, având în vedere că sediul terţului poprit este în Bucureşti, str. x, C., Clădirea 3, a constatat că Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti îi aparţine competenţa soluţionării cauzei, conform H.C.S.M. nr. 102 din data de 10 iunie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă şi Judecătoria Drobeta-Turnu Severin şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a făcut aplicare prevederilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a dat eficienţă normei edictate de art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prin prezentul demers judiciar, creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri având ca obiect menţinerea popririi înfiinţate în dosarul de executare silită nr. x/2015 de organul de executare silită al A.A.A.S., cu adresa nr. x din data de 15 mai 2017, comunicată terţului poprit la data de 18 mai 2017, până la concurenţa sumei de 18.497,48 RON (sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflaţiei comunicată de I.N.S.), reprezentând debit, datorată debitorului B..

Astfel, pe de-o parte, prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., dispun în sensul că, "Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi".

Referitor la instanţa de executare, dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, însă, cu privire la cererile prin care se solicită menţinerea popririi, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conţine dispoziţii speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:,,(1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi".

Din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct competenţa teritorială în cazul cererilor de menţinere a popririi, în favoarea instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit.

Aşa fiind, raportat la obiectul prezentei pricini, în cauză nu îşi găseşte incidenţa norma generală prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind aplicabile prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, dându-se astfel valenţă principiului specialia generalibus derogant.

Mai mult, aplicabilitatea normei speciale de drept în prezenta speţă este recunoscută şi din perspectiva temeiului de drept indicat de creditoare în cererea introductivă – art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

De altfel, executarea a fost începută în baza dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, actele de executare fiind efectuate de executorul fiscal (a se vedea adresa de înfiinţare a popririi – dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă).

Aşadar, având în vedere că sediul terţului poprit A. se află în sectorul 1, Bucureşti, în aplicarea dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2023.