Mandatory judicial suspension upon dual absence of parties absent request for judgment in absentia

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Hotărârea recurată

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a suspendat, pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecarea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 12R din data de 12 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs contestatorul A., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 23 august 2022, sub nr. x/2022/a2.

I.3. Motivele de recurs

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-contestator A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, făcând trimitere la dispoziţiile art. 414 alin. (2) şi art. 415 pct. 1 C. proc. civ., arătând, totodată, că la data de 28 iunie 2022 a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

I.4. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov nu a formulat întâmpinare.

I.5. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 noiembrie 2022, în temeiul art. 4711 alin. (6) din acelaşi act normativ, s-a fixat termen de judecată la data de 28 februarie 2023, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, deşi recurentul-contestator nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta a formulat susţineri care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizate.

În speţă, prin încheierea de şedinţă recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 12R din data de 12 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, reţinând că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile în care acestea, deşi legal citate, nu s-au prezentat în faţa instanţei la termenul de judecată.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă vreuna dintre părţi a cerut în scris judecarea în lipsă.

Aceste dispoziţii legale reglementează un caz de suspendare voluntară a judecăţii, voinţa părţilor fiind tacită şi se deduce din faptul neprezentării la termenul de judecată, în condiţiile în care sunt legal citate şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de niciuna dintre ele.

În ipoteza în care niciuna dintre părţile legal citate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi nu se înfăţişează la strigarea pricinii, instanţa va dispune suspendarea procesului, norma cuprinsă la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având caracter imperativ, iar nesocotirea acesteia de către instanţă se sancţionează cu nulitatea hotărârii pronunţate în urma judecării cauzei în lipsa părţilor, fie pe fond, fie pe calea unei excepţii procesuale, nulitate ce operează în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, dat fiind caracterul imperativ al acestor dispoziţii procedurale, instanţa este obligată să suspende judecata ori de câte ori constată lipsa părţilor legal citate şi faptul că acestea nu au solicitat soluţionarea pricinii şi în absenţa lor.

Verificând încheierea recurată, Înalta Curte constată că la termenul din data de 27 iunie 2022, când s-a dispus măsura atacată, părţile, care au fost legal citate, nu s-au prezentat în faţa instanţei şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar aceste aspecte, reţinute în cuprinsul încheierii de şedinţă, sunt conforme cu cele ce rezultă din actele dosarului.

Astfel, potrivit proceselor-verbale aflate la dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, rezultă că procedura de citare pentru termenul de judecată la care s-a dispus suspendarea judecăţii (27 iunie 2022) a fost legal îndeplinită, iar, din înscrisurile depuse la dosar, contrar susţinerilor recurentului-contestator, nu rezultă că vreuna dintre părţi ar fi solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Or, odată îndeplinite condiţiile stabilite de prevederile legale anterior evocate, instanţa de judecată este obligată să dispună suspendarea judecăţii, orice altă măsură subsecventă fiind nelegală şi de natură să atragă nulitatea hotărârii pronunţate în aceste circumstanţe, astfel cum s-a arătat anterior.

Raţiunea pentru care legiuitorul a instituit măsura suspendării reglementată de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost aceea a respectării dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii procesului civil, care presupun punerea în discuţia părţilor a cererilor şi apărărilor formulate pe parcursul procesului, suspendarea judecării cauzei şi necontinuarea judecăţii în lipsa părţilor care nu şi-au exprimat expres opţiunea ca soluţionarea pricinii să se facă şi în absenţa lor reprezentând tocmai o garanţie a drepturilor procesuale ale acestora.

Prin urmare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate de către recurentul-contestator, în cauză, curtea de apel dispunând măsura suspendării cu respectarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care, aşa cum s-a mai arătat, nu lasă la aprecierea instanţei dacă dispune sau nu suspendarea, ci instituie o obligaţie legală în acest sens dacă sunt întrunite condiţiile reglementate de această normă de procedură.

Ca o concluzie a argumentelor expuse, Înalta Curte constată legalitatea încheierii atacate şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2023.