Lease termination challenge upheld; appeal annulled for failure to specify cassation grounds, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023

Asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 3 iunie 2020, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta PFA A., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, a solicitat anularea notificării nr. x din data de 9 martie 2020, emise de U.A.T. Drănic, prin primar, în sensul anulării măsurii de încetare de drept a contractului de închiriere nr. x din data de 15 aprilie 2019 pentru suprafaţă de 50 ha păşune, situată în T55, P1 şi obligarea pârâtei la plata cheltuirilor de judecată.

I.2. Hotărârea pronunţată de către Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei contencios-administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Dolj.

I.3. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă sub nr. x/2020*.

În şedinţa publică din data de 29 iunie 2021, instanţa a calificat obiectul cererii de chemare în judecată drept constatarea existenţei dreptului de concesiune asupra terenului cu destinaţie păşune de 50 ha, situat în T 55 P1, comuna Drănic, în condiţiile contractului de închiriere x din data de 15 aprilie 2019.

Prin sentinţa nr. 400 din data de 6 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis cererea formulată de reclamanta PFA A., în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Drănic, prin primar, aşa cum a fost calificată în şedinţa din data de 29 iunie 2021.

A constatat existenţa dreptului de concesiune al reclamantei aşa cum este reglementat prin contractul de concesiune x din data de 15 aprilie 2019, pe suprafaţa de 50 ha, păşune, în raport de analiza notificării x din data de 9 martie 2020 emisă de UAT Drănic.

A admis cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.980 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat plus taxă timbru) în favoarea reclamantei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 1 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta PFA A. cu privire la sentinţa civilă nr. 400 din data de 6 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de aceeaşi instanţă şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului paragraful 2 rândul 1 şi în cuprinsul considerentelor hotărârii pagina 2 paragraful 10 rândul 2 şi pagina 4 paragraful 4 rândul 2, în sensul că în loc de "dreptul de concesiune" se va trece "dreptul de închiriere".

Prin încheierea de şedinţă din data de 6 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei paragraful 2 rândul 2, în cuprinsul considerentelor hotărârii pagina 4 paragraful 4 rândul 3 şi în cuprinsul dispozitivului paragraful 2 rândul 2, în sensul că în loc de "contractul de concesiune x/15.04.2019" se va trece "contractul de închiriere x/15.04.2019".

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 163 din data de 5 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 400 din data de 6 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă PFA A..

A obligat pe apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.500 RON, reprezentând onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

I.5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 163 din data de 5 mai 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta U.A.T. Comuna Drănic, prin primar.

I.6. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2020*, la data de 29 iulie 2022.

I.7. Cererea de recurs

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, a solicitat admiterea recursului, anularea sentinţei, constatând necompetenţa materială a tribunalului, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Segarcea, iar, în subsidiar, admiterea recursului, schimbarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

În esenţă, recurenta-pârâtă a susţinut că Tribunalul Dolj nu era competent material şi teritorial să judece prezenta cauză, iar normele de competenţă încălcate sunt de ordine publică, în raport de prevederile art. 129 alin. (2) pct. 1 şi 3 C. proc. civ.

A apreciat recurenta-pârâtă că sunt aplicabile în prezentul litigiu argumentele cuprinse în hotărârea nr. 43 din data de 20 mai 2021 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată într-un conflict de competenţă ivit într-o speţă cu obiect identic cu cel al prezentei cauze.

A precizat că, prin hotărârea anterior menţionată, s-a stabilit că o cauză cu un atare obiect este de competenţa judecătoriei şi nu a tribunalului, aspect pe care l-a invocat în faţa instanţei de fond.

Totodată, a apreciat că sunt greşite cele reţinute de către instanţa de apel cu privire la tardivitatea invocării acestei excepţii, în condiţiile în care, pe de o parte, competenţa materială a instanţei este guvernată de norme imperative, de ordine publică, ceea ce atrage posibilitatea invocării acestei necompetenţe pe tot parcursul procesului, iar, pe de altă parte, în raport de regulatorul de competenţă invocat, instanţa era obligată şi din oficiu să verifice competenţa, lucru pe care nu l-a făcut.

A mai menţionat şi că litigiul vizează un imobil situat în comuna Drănic, împrejurare care atrage competenţa teritorială exclusivă a Judecătoriei Segarcea, în raport de prevederile art. 117 C. proc. civ., care reprezintă tot o normă de competenţă de ordine publică.

De asemenea, recurenta-pârâtă a apreciat că soluţia este nelegală şi pe fond şi a susţinut că instanţa a admis în mod greşit cererea aşa cum a fost calificată în şedinţa din data de 29 iunie 2021.

În opinia recurentei-pârâte, calificarea dată obiectului cererii în şedinţa din data de 29 iunie 2021 este una care nu are nicio legătură cu cererea de chemare în judecată şi nu se poate circumscrie obligaţiei instanţei de a exercita un rol activ şi nici vreunei obligaţii care ar deriva din acest rol.

A subliniat că intimata-reclamantă a beneficiat de asistenţă juridică şi a solicitat să se constate nulitatea notificării nr. x din data de 9 martie 2020 emise de primar, precum şi anularea măsurii de încetare de drept a contractului de închiriere nr. x din data de 15 aprilie 2019.

A consideră că soluţia este una eronată şi pentru că instanţa s-a referit la un "contract de concesiune", în condiţiile în care între părţi a intervenit un contract de închiriere, încheiat în baza art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2013, prin atribuire directă.

Prin urmare, a apreciat că instanţa a schimbat natura juridică a contractului încheiat între părţi şi a nesocotit natura neîndoielnică a actului juridic în discuţie.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut şi că instanţa a pronunţat o soluţie nelegală, întrucât încetarea contractului a fost una legală, în condiţiile în care intimata-reclamantă nu a respectat încărcătura pe animal (la data emiterii notificării aceasta avea 45 de animale pentru care era îndreptăţită la maxim 45 ha de păşune, în raport de încărcătura de 1 ha maxim/vacă).

De asemenea, a considerat că instanţa a ignorat obligaţiile care revin primarului în raport de O.G. nr. 34/2013, şi anume de a verifica corectitudinea încărcăturii pe animal şi de a lua măsuri atunci când persoanele deţin mai mult teren decât au dreptul; încălcarea acestor obligaţii reprezintă cel puţin contravenţie pentru primar, astfel încât măsurile dispuse erau legale şi în acord cu numărul real de vite deţinute de către partea adversă.

În opinia recurentei-pârâte, instanţa era chemată să analizeze legalitatea decizie de încetare a contractului şi în raport de neplata chiriei aferente acestuia, aspect care nu a fost analizat, neexistând vreo motivare în acest sens.

A menţionat că, într-o speţă identică, în care doar reclamantul diferă, Judecătoria Craiova a respins acţiunea, fiind inacceptabil să existe soluţii contrare pentru aceeaşi situaţie juridică – dosarul nr. x/2020, soluţionat prin sentinţa nr. 321 din data de 17 ianuarie 2022.

I.8. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-reclamantă PFA A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală, apreciind că susţinerile părţii adverse sunt nefondate.

Totodată, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că recursul este nul întrucât criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.

I.9. Procedură desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţia din data de 2 noiembrie 2022, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 28 februarie 2023, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare prin prisma excepţiei nulităţii recursului, invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 248 alin. (1) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, verificând cererea de recurs, se constată că, deşi criticile formulate au fost subsumate de către recurenta-pârâtă pct. 6 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ., acestea reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia pronunţată în apel, recurenta-pârâtă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură şi o judecată din partea instanţei de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greşite considerentele instanţei de apel care sprijină soluţia adoptată, însă aceasta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanţă în faza procesuală a apelului, repune în discuţie aceleaşi aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel şi omiţând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curţii de apel.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia în mod greşit instanţa de apel a reţinut că excepţia necompetenţei a fost invocată tardiv, deşi pare a tinde a afirma o încălcare a unor norme de procedură – împrejurare care ar putea fi analizată din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. – Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a arătat în concret în ce constă nelegalitatea argumentelor avute în vedere de către instanţa de apel din această perspectivă, astfel că nici aceasta nu este aptă a reprezenta o veritabilă critică de nelegalitate aptă a fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată, reţinând solicitarea intimatei-reclamante, va obliga pe recurenta-pârâtă U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, la plata către intimata-reclamantă PFA A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON (dovedite prin înscrisul aflat la dosar), cuantum în concordanţă cu complexitatea cauzei (dată de chestiunea de drept supusă analizei în această etapă procesuală – excepţia nulităţii recursului), precum şi cu activitatea desfăşurată de avocatul ales al intimatei-reclamante (formularea întâmpinării, precum şi susţinerea intereselor părţii la unicul termen de judecată acordat în şedinţă publică).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, împotriva deciziei nr. 163 din data de 5 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, la plata către intimata-reclamantă PFA A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2023.