Divorce jurisdiction conflict resolved in favor of court of last common residence despite temporary secondary stay

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu – secţia civilă, în data de 03 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B., pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 27.12.2015 la Primăria Oraşului Turceni, revenirea pârâtei la numele purtat anterior, respectiv "Badea", încredinţarea minorei Tolici D. spre creştere şi educare tatălui, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul reclamantului, în oraş Turceni, sat Strâmba-Jiu, judeţul Gorj, exercitarea autorităţii părinteşti în comun, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere raportat la salariul minim pe economie, iar în cazul în care aceasta obţine venituri ca urmare a angajării, raportat la salariul net lunar până când minora va împlini vârsta de 26 de ani, prin continuarea studiilor după împlinirea vârstei de 18 ani.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. b), art. 383 alin. (3), art. 397, art. 400 alin. (1) şi art. 402 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4300/2022 din 27 iunie 2022, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu – secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., arătând că din probatoriul administrat rezultă că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în oraşul Nehoiu, judeţul Buzău, la domiciliul reclamantei, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Pătârlagele.

Învestită prin declinare, Judecătoria Pătârlagele, prin încheierea din 22 decembrie 2022, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care instanţa competentă este judecătoria în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor.

A mai arătat că, din apărările ambelor părţi, dar şi din declaraţia martorului propus de către reclamant, audiat la termenul din data de 22.06.2022, a rezultat că, după reîntoarcerea în ţară a pârâtului, acesta a locuit o perioadă de două-trei luni în Nehoiu, sat. Mlăjet, judeţul Buzău, alături de pârâtă şi de fiica acestora, aceasta din urmă fiind înscrisă la grădiniţă în oraşul Nehoiu. Acelaşi aspect a fost reţinut de către Judecătoria Pătârlagele în cadrul dosarului nr. x/2022

Totodată, instanţa a observat că prin sentinţa civilă nr. 517/2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, având ca obiect divorţ şi accesorii cu aceleaşi părţi, s-a reţinut că "Din nicio altă probă aflată la dosarul cauzei nu rezultă că părţile au convieţuit o perioadă suficient de îndelungată în oraşul Nehoiu, judeţul Buzău pentru a se putea atribui acestei locuinţe statutul de locuinţă comună a părţilor".

Faţă de particularităţile speţei în care pârâtul a venit temporar pentru două-trei luni la Nehoiu pentru a locui împreună cu reclamanta şi copilul, instanţa a apreciat că nu poate reţine că ultimul domiciliu comun avut în vedere de legiuitor a fost în oraşul Nehoiu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea de divorţ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, revenirea pârâtei la numele purtat anterior, încredinţarea minorei Tolici D. spre creştere şi educare tatălui, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul reclamantului, în oraş Turceni, sat Strâmba-Jiu, judeţul Gorj, exercitarea autorităţii părinteşti în comun, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere raportat la salariul minim pe economie sau la salariul net lunar realizat de pârâtă, până când minora va împlini vârsta de 26 de ani, prin continuarea studiilor după împlinirea vârstei de 18 ani.

Înalta Curte constată că ambele instanţe aflate în conflict s-au raportat la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., incidente în speţă, potrivit cu care "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

În speţă, se constată că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a susţinut că din anul 2017, de când s-au întors din străinătate, a locuit împreună cu minora şi pârâta la locuinţa părinţilor săi din oraşul Turceni, sat Strâmba-Jiu, judeţul Gorj, iar ulterior, au locuit o scurtă periodă de timp la mama pârâtei în Nehoiu, sat Mlăjeţ, judeţul Buzău.

Din declaraţia martorului audiat în faţa Judecătoriei Târgu Jiu, la termenul din 22 iunie 2022, reiese că părţile mergeau des la Buzău câte 2-3 zile pe lună şi că pârâta nu a plecat la masa sa cu intenţia de a se muta acolo, ci doar pentru a locui o perioadă până la plecarea sa în Anglia, la reclamant.

Totodată se reţine, din actele depuse la dosar, că pârâta din prezentul dosar a formulat acţiune de divorţ, înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele în data de 14 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, iar prin sentinţa civilă nr. 517/2022 din 3 mai 2022, pronunţată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Jiu, a suspendat judecarea cauzei în data de 23 septembrie 2022, pentru lipsa părţilor.

De asemenea, pârâta din prezentul dosar a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele în data de 14 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, stabilirea domiciliului minorei la mamă, în oraşul Nehoiu, jud. Buzău, până la soluţionarea definitivă a procesului de divorţ.

Prin sentinţa civilă nr. 179 din 15 februarie 2022, pronunţată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu Pârâtul A..

Din cuprinsul acestei hotărâri, aflată la dosarul Judecătoriei Pătârlagele, depusă la dosar de către reprezentantul conventional al pârâtei, potrivit încheierii din 3 noiembrie 2022, reiese că în cauza respectivă a fost administrat un amplu probatoriu, constând în anchetă socială realizată la domiciliul mamei, anchetă socială realizată la domiciliul tatălui, fişa psihopedagogică a minorei, întocmită de Şcoala Gimnazială Lunca Pripor, în subordinea căreia se află E. din satul Mlăjet, interogatoriile părţilor şi proba testimonială cu câte un martor propus de fiecare parte.

A mai apreciat instanţa, în baza probatoriului administrat, că interesul superior al minorei este să rămână la locuinţa tatălui, până când instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii de divorţ va dispune asupra modului în care autoritatea părintească se va exercita de către părinţi şi va stabili domiciliul minorei.

Această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamanta B., prin decizia nr. 161/2022 din 14 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, în cuprinsul căreia, s-a reţinut, în esenţă, relativ la situaţia de fapt, că părţile s-au căsătorit în oraşul Turceni, jud. Gorj, în anul 2015, după care au locuit în Italia, la Florenţa, în anul 2016, unde s-a născut minora D., astfel cum rezultă din certificatul (transcris) de la dosar fond, iar în perioada 2017-2020 au locuit împreună cu copilul minor, stabilindu-şi domiciliul comun în satul Strâmba Jiu, Turceni, jud. Gorj, la domiciliul bunicilor paterni, părinţii pârâtului.

S-a mai reţinut că, în anul 2020, pârâtul a lucrat ca şofer în Marea Britanie, iar în luna noiembrie 2020, în timp ce acesta era plecat în străinătate, reclamanta s-a mutat din domiciliul comun (Turceni, Strâmba Jiu, Gorj) în oraşul Nehoiu, jud. Buzău, la domiciliul propriilor părinţi, luând cu ea şi pe fiica minoră. Pârâtul s-a întors în ţară în anul 2021, părţile susţinând că au reluat convieţuirea în cursul anului 2021 la noua locaţie a reclamantei (Nehoiu, Buzău), după care s-au separat definitiv în toamna anului 2021, moment ulterior căruia pârâtul a locuit la domiciliul său din jud. Gorj.

În acest context factual, raportat la actele dosarului, Înalta Curte nu poate reţine că ultimul domiciliu comun al părţilor, în sensul dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., a fost în oraşul Nehoiu, jud. Buzău, pentru a se stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea acestei instanţe, ci în oraşul Turceni, jud. Gorj.

Noţiunea "domiciliu comun" conţinută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. semnifică ultima locuinţă în care soţii au convieţuit în mod efectiv şi unde s-a desfăşurat viaţa lor de familie, relevanţă având, la stabilirea competenţei teritoriale, locuinţa în fapt, iar nu cea menţionată în cărţile lor de identitate.

De asemenea, prin art. 321 C. civ., s-a definit termenul "locuinţa familiei", ca fiind locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii. Aceste prevederi legale privesc locuinţa familiei, atât din perspectiva imobilului de locuit, cât şi din cea a vieţii de familie.

Raportând aceste considerente la susţinerile părţilor şi la aspectele rezultate din actele de procedură îndeplinite şi din dezbaterile care au avut loc în faţa celor două instanţe aflate în conflict, Înalta Curte constată că ultima locuinţă comună a părţilor a fost în oraşul Turceni, sat Strâmba-Jiu, jud. Gorj, localitate în care îşi are, de altfel, domiciliul reclamantul, conform precizărilor sale şi a menţiunilor din cartea sa de identitate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.