Jurisdictional conflict over minor's residence: factual habitation versus legally assigned domicile under Art. 114 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, în data de 18 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată civilă pe pârâta B., solicitând instanţei să dispună schimbarea măsurii dispuse prin sentinţa civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Zimnicea – secţia Mixtă Fond, în dosarul nr. x/2019, cu privire la locuinţa minorei C., în sensul de a fi stabilită locuinţa minorei la domiciliul tatălui; a solicitat, de asemenea, să se dispună obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei raportat la veniturile realizate de aceasta, iar în cazul în care nu realizează venituri, să fie avut în vedere venitul minim pe economie.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 403, art. 529 şi art. 530 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1638/2022 din 12 septembrie 2022, Judecătoria Câmpulung a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ. şi a art. 106 C. civ., arătând că noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie. Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii [art. 496 alin. (1) C. civ..], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

A mai reţinut instanţa că prin sentinţa civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, locuinţa minorei a fost stabilită la domiciliul mamei, din comuna Năsturelu, jud. Teleorman, iar faptul că ulterior minora a fost deplasată la locuinţa tatălui nu poate semnifica schimbarea locuinţei acesteia, câtă vreme nu a existat un acord al părinţilor sau o hotărâre a instanţei în acest sens.

Conchizând, această instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favorea Judecătoriei Zimnicea, în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul minorei stabilit la mamă prin hotărâre judecătorescă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Zimnicea, prin sentinţa civilă nr. 600/2022 din 14 decembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., arătând că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că minora C. era, la momentul sesizării instanţei, în grija reclamantului în comuna Dragoslavele, judeţul Argeş, aspect necontestat, de altfel, de pârâtă.

Împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, minorei C. i-a fost stabilită locuinţa la domiciliul mamei (aceasta locuind în comuna Năsturelu, jud. Teleorman), iar deplasarea minorei la locuinţa tatălui s-a realizat fără acordul ambilor soţi, nu poate fi avută în vedere la stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei.

În acest sens, instanţa a apreciat că, din perspectiva art. 114 C. proc. civ., este relevantă locuinţa în fapt a persoanei ocrotite la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu conţinutul şi modalitatea de exercitare a drepturilor părinteşti ale mamei, astfel cum au fost stabilite prin sentinţa civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, inclusiv în privinţa locuinţei minorei C..

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta B., prin care a solicitat schimbarea măsurii dispuse prin sentinţa civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Zimnicea – secţia Mixtă Fond, în dosarul nr. x/2019, cu privire la locuinţa minorei C., în sensul de a fi stabilită locuinţa minorei la domiciliul tatălui, precum şi să se dispună obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei raportat la veniturile realizate de aceasta, iar în cazul în care nu realizează venituri, să fie avut în vedere venitul minim pe economie.

Înalta Curte reţine incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ. care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi cod care dispun în sensul că: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Totodată, art. 114 C. proc. civ. prevede că: "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cu toate acestea, conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele ce şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cererii având ca obiect "stabilire domiciliu minor".

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În situaţia de faţă, prin sentinţa civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, locuinţa minorei a fost stabilită la domiciliul mamei, din comuna Năsturelu, jud. Teleorman.

Înalta Curte reţine că, deşi domiciliul minorei a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească, la mamă, din luna februarie 2022 aceasta locuieşte, în fapt, cu caracter de continuitate, la domiciliul reclamantului, potrivit susţinerilor părţilor.

Deşi este real că reclamantului nu trebuie să îi fie recunoscută decizia de a hotărî, în mod exclusiv, cu privire la domiciliul minorei, în cazul particular dedus judecăţii nu poate fi contestat că, în prezent, minora este integrată în mediul social de la domiciliul reclamantului, este înscrisă la grădiniţă, potrivit susţinerilor reclamantului din cererea de chemare în judecată şi locuieşte cu acesta de aproximativ un an.

De altfel, procedura penală demarată de mamă pentru nerespectarea măsurilor pentru predarea minorei nu a fost încă finalizată, ceea ce nu face decât să confirme că, în prezent, deşi domiciliul legal al minorei este la aceasta, în fapt, locuieşte de o perioadă de timp la reclamant.

În atare condiţii, în soluţionarea regulatorului de competenţă dedus judecăţii, se reţine că minora locuieşte, în mod statornic, împreună cu tatăl său în comuna Dragoslavele, sat Valea Hotarului nr. 7B, judeţul Argeş, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Câmpulung.

În acelaşi timp, trebuie avut în vedere că prin decizia nr. 1604 din 22 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Zimnicea şi Judecătoria Câmpulung în legătură cu soluţionarea cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect ordonanţă preşedinţială pentru stabilirea domiciliului minorei C. la tatăl reclamant până la soluţionarea cererii principale.

În cuprinsul acestei decizii s-a reţinut că domiciliul în fapt al persoanei ocrotite la data promovării acţiunii este în comuna Dragoslavele, judeţul Argeş, aspect care reiese din declaraţiile consemnate în cuprinsul hotărârilor de declinare a competenţei, cât şi din ancheta socială întocmită de Primăria comunei Dragoslavele, judeţul Argeş, aflată la dosarul Judecătoriei Câmpulung, din adeverinţa existentă la fila x din acelaşi dosar, precum şi din ancheta psihosocială efectuată de Comisia pentru asistenţă socială a Primăriei comunei Năsturelu, judeţul Teleorman .

Aşadar, în stabilirea instanţei competente a soluţiona ordonanţa preşedinţială, în vederea pronunţării deciziei nr. 1604/2022, a fost analizat amplul probatoriu administrat în cauză de către instanţele aflate în conflict, pentru a se putea determina, în sensul dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., competenţa instanţei în procedura ordonanţei preşedinţiale, prin stabilirea, în mod necesar şi prioritar, a competenţei instanţei în judecarea fondului cauzei.

Mai mult, se reţine că decizia nr. 1604/2022 şi prezenta decizie, deşi pronunţate în conflicte de competenţă care privesc soluţionarea unor cereri în proceduri diferite (ordonanţă preşedinţială, respectiv calea dreptului comun) vizează o singură problemă de drept, astfel încât prin soluţia dată în cel de-al doilea regulator de competenţă nu trebuie să se ajungă la negarea dezlegării jurisdicţionale care a fundamentat soluţia în prima cauză.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Câmpulung, scopul reglementării acestei norme de competenţă fiind în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.