Loan restitution appeal annulled for lack of judicial stamp tax, leaving lower judgment in force

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotătârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 777 din 18 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 163.000 RON şi echivalentul în RON, la data plăţii, a sumei de 11.000 Euro, calculat la cursul de schimb al BNR de la data plăţii, reprezentând împrumut nerestituit.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 9.119,40 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumelor menţionate, calculată de la data punerii în întârziere şi până la data introducerii acţiunii, precum şi în continuare, până la data plăţii efective a sumelor menţionate. S-a constatat că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 170/A/2022 din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 777 din 18 noiembrie 2021 a Tribunalului Cluj – secţia I civilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în data de 20 iunie 2022 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, arătând că instanţa de apel, în mod nelegal, a respins cererea sa de amânare a cauzei, în condiţiile în care a făcut dovada expedierii prin poştă a unei cereri de chemare în judecată care are o strânsă legătură cu cauza.

A mai arătat că se impunea administrarea probelor cu interogatoriul pârâtului, precum şi a probei testimoniale solicitate de reclamant, însă instanţa nu a dat posibilitatea părţilor să îşi dovedească pretenţiile şi a soluţionat cauza la primul termen de judecată, apreciind relevantă şi suficientă recunoaşterea recurentului, realizată pe calea mărturisirii, cu privire la suma datorată. Din probele care trebuiau administrate rezulta că transferurile bancare au fost făcute din altă cauză, nicidecum împrumut, şi puteau să releve alte raporturi juridice între părţi.

Concluzionând, a arătat că este irelevant că nu a formulat întâmpinare sau cerere reconvenţională, din motive profesionale şi de sănătate, însă, ulterior, şi-a exercitat drepturile prin formularea unei cereri de chemare în judecată la Tribunalul Bucureşti.

4. Apărările formulate

În data de 02 august 2022, intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile netimbrării, tardivităţii şi nulităţii recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei netimbrării, intimatul a arătat că potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs trebuie anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancţiunea nulităţii conform art. 486 alin. (3) din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii, a arătat că recursul nu cuprinde critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise cazurilor de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia netimbrării recursului, invocată de intimatul-reclamant, în raport cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 – 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin adresa emisă de instanţă în data de 28 iunie 2022 (aflată la fila x) şi comunicată în 05 iulie 2022 potrivit procesului-verbal de înmânare de la dosar, recurentului i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3004,26 RON.

Recurentul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nici cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.

De asemenea, se reţine că, potrivit referatului întocmit de grefierul de şedinţă, în urma verificărilor efectuate la arhiva şi registratura instanţei, recurentul nu a depus, până la momentul pronunţării, dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Întrucât recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării recursului.

De altfel, se reţine şi că recursul dedus judecăţii nu cuprinde critici care să poată fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia recurată a fost validat raţionamentul primei instanţe, reţinându-se că între părţi a intervenit un contract de împrumut de consumaţie, iar în faţa primei instanţe pârâtul nu s-a apărat, nu a depus întâmpinare, motiv pentru care instanţa a soluţionat cauza prin prisma susţinerilor şi a dovezilor prezentate de reclamant, coroborate cu mărturisirea extrajudiciară făcută de pârât, prin raportare la recunoaşterea făcută de acesta în motivarea acţiunii înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, unde a recunoascut cuantumul sumelor ce i-au fost predate de reclamant, însă a susţinut că i-au fost predate nu cu titlu de împrumut, ci "spre păstrare, în eventualitatea unui divorţ" al reclamantului.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la argumentele prezentate de instanţa de apel, ci doar s-a limitat la a preciza că era necesară administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, precum şi a probei testimoniale solicitate de reclamant, pentru dovedirea pretenţiilor, însă instanţa a apreciat relevantă şi suficientă recunoaşterea recurentului, realizată pe calea mărturisirii, cu privire la suma datorată.

Astfel, prin cererea de recurs, recurentul nu a dedus judecăţii veritabile critici de nelegalitate cu privire la modul în care instanţa a interpretat sau aplicat dispoziţiile art. 348 C. proc. civ. care reglementează mărturisirea, susceptibile de încadrare în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Or, interpretarea probelor administrate în cauză este o operaţiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate şi nu se poate cenzura în recurs maniera în care instanţa de apel a apreciat şi evaluat probele administrate, faptul că ar fi trebuit administrate probe suplimentare pentru dovedirea pretenţiilor fiind exclusiv o chestiune de apreciere a instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.

Având în vedere că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate care să privească hotărârea atacată şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, având în vedere că netimbrarea primează în ordinea de soluţionare a excepţiilor procesuale invocate prin întâmpinare, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B., împotriva deciziei civile nr. 170/A/2022 din 13 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B., împotriva deciziei civile nr. 170/A/2022 din 13 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.