Prescription extinguishment of mortgage set for Galați Tribunal; non-mandatory jurisdiction can't be raised ex officio.

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 22 iunie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., să se constate stingerea ipotecii imobiliare înscrisă în Cartea Funciară nr. x a Municipiului Tecuci în favoarea pârâtei, în baza contractelor de garanţie ipotecară autentificate sub nr. x/25 iulie 2007, nr. 4494/25 iulie 2007 şi nr. 4495/25 iulie 2007 la BNP D. şi nr. 668/25 iulie 2008 la BNP E., pentru imobilul situat în Tecuci, str. x, jud. Galaţi, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de creanţă şi să se radieze ipoteca, urmare stingerii acesteia.

În motivarea în fapt, reclamanţii au arătat că au garantat cu imobilul proprietate personală două împrumuturi bancare şi, întrucât plata ratelor a fost întreruptă, creditorul a încercat valorificarea imobilului ipotecat, fără a-l putea vinde. Din anul 2015 nu a mai efectuat niciun act de executare, astfel încât, obligaţia principală s-a stins prin efectul prescripţiei, ceea ce a condus şi la stingerea obligaţiei reale accesorii instituite prin contractele de garanţie imobiliară.

Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 şi ale art. 1800 din C. civ.

2. Sentinţa Judecătoriei Tecuci

Prin sentinţa civilă nr. 2259 din 21 octombrie 2021, Judecătoria Tecuci a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi – secţia Civilă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Galaţi a reţinut că a fost investită cu o acţiune în constatarea încetării unui raport juridic având ca obiect o ipotecă în valoare de 173.840,68 euro şi respectiv de 5.742.352,3 RON. Fiind un litigiu evaluabil în bani, cu o valoare de peste 200.000 RON, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Galaţi.

3. Sentinţa Tribunalului Galaţi – secţia I Civilă

Prin sentinţa civilă nr. 762 din data de 17 mai 2022, Tribunalul Galaţi a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Tribunalul Galaţi a reţinut că, faţă de obiectul cauzei, sunt incidente dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul. În cauza dedusă judecăţii, societatea pârâtă are sediul în Bucureşti, str. x, situaţie care atrage competenţa Tribunalului Bucureşti.

În considerarea acestei împrejurări, Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia Civilă.

4. Sentinţa Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a Civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1776 din data de 22 noiembrie 2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că a fost învestit cu o acţiune cu mai multe capete de cerere, principale şi accesorii, şi, prin raportare la capătul principal, necompetenţa este de ordine privată.

De asemenea, a reţinut că Tribunalul Galaţi a încălcat dispoziţiile art. 129 şi art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât a invocat, din oficiu, o excepţie de ordine privată, respectiv excepţia necompetenţei teritoriale care nu este exclusivă. Această excepţie putea fi invocată doar de către pârât, într-un anumit termen procedural, nu de către instanţă, din oficiu.

În acest context, raportat la textele de lege menţionate, Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Tribunalului Galaţi – secţia Civilă îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., să se constate stingerea ipotecii imobiliare înscrisă în Cartea Funciară nr. x a Municipiului Tecuci în favoarea pârâtei, în baza unor contracte de garanţie reală imobiliară, pentru imobilul situat în Tecuci, str. x, jud. Galaţi, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de creanţă şi să se radieze ipoteca, urmare stingerii acesteia.

Din cuprinsul petitului, coroborat cu motivarea în fapt şi în drept, rezultă că reclamanţii urmăresc să se constate că dreptul principal de creanţă al pârâtei s-a prescris şi, ca o consecinţă a stingerii obligaţiei principale, să se constate stinsă şi ipoteca care garanta dreptul de creanţă şi să se radieze acest drept real accesoriu din cartea funciară.

Dat fiind că acţiunea introductivă de instanţă cuprinde mai multe capete de cerere, vizând pretenţii distincte, inclusiv petite a căror soluţionare depinde de soluţia dată capătului de cerere principal, rezultă că acestea au natura unor capete de cerere principale şi accesorii, potrivit dispoziţiilor art. 30 din C. proc. civ.. Aşadar, reclamanţii au învestit instanţa cu o acţiune având un petit principal, respectiv cel referitor la constatarea intervenirii prescripţiei dreptului de creanţă, şi două petite accesorii, respectiv cele referitoare la încetarea ipotecii şi radierea acesteia din cartea funciară.

Înalta Curte reţine că ambele instanţe, care şi-au declinat reciproc competenţa, au dat o calificare juridică exactă cererii de chemare în judecată, după motivele de fapt şi de drept dar şi scopul urmărit de reclamanţi prin demersul iniţiat. Însă, deşi au stabilit care este capătul principal de cerere, în raport de care se stabileşte competenţa, au apreciat diferit caracterul normei de competenţă încălcate.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din data de 11 noiembrie 2019 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competentă verifică modul în care au fost respectate normele de competenţă propriu-zise precum şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 din C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă sau când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Pentru toate celelalte situaţii, dispoziţiile art. 129 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că necompetenţa este de ordine privată.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii" iar potrivit alin. (3) "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Astfel, legiuitorul a reglementat expres termenele şi condiţiile în care se poate invoca necompetenţa teritorială, atât cea de ordine publică, cât şi cea de ordine privată.

Înalta Curte reţine că, în cauză, faţă de obiectul principal al cererii de chemare în judecată, necompetenţa este de ordine privată, împrejurare care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, rezultă că, în situaţia în care a fost investită o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente potrivit legii, instanţa neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă.

În cauză, din verificarea actelor din dosarul Tribunalului Galaţi, se constată că pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale nici prin întâmpinare şi nici la termenul de judecată, din şedinţa publică de la data de 3 mai 2022. În acest context, Tribunalul Galaţi a invocat din oficiu o excepţie relativă, fără a avea vreo prerogativă legală în acest sens şi fără a sesiza că a rămas competent să judece litigiul ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul de a invoca o astfel de excepţie.

Înalta Curte reţine că prezintă relevanţă şi un alt aspect. Litigiul de faţă are ca obiect principal o acţiune în constatarea încetării unui drept de creanţă, ca efect al prescripţiei extinctive.

Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., care stabilesc o competenţă alternativă pentru cererile privind raporturile contractuale, situaţie în care, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa locului de executare, chiar şi parţială, a obligaţiilor contractuale.

Raporturile juridice deduse controlului judiciar au luat naştere în baza unor contracte care s-au încheiat şi s-au executat, parţial, în raza teritorială a Tribunalului Galaţi, împrejurare care atrage şi competenţa acestuia.

Este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente, aparţine reclamantului, în considerarea dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., iar, în speţă, reclamanţii au înţeles să investească instanţa locului de executare, unde, de altfel, îşi au domiciliul şi se află şi imobilul ipotecat.

Aşadar, fiind un caz de competenţă teritorială alternativă, reclamanţii şi-au manifestat opţiunea, justificată legal de dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ., stabilind pe deplin competenţa teritorială a Tribunalului Galaţi.

Pentru considentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 129 şi 130 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii A. şi B., în favoarea Tribunalului Galaţi – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.