Territorial jurisdiction for enforcement contest: Competence of the court that authorized execution under the single-instance principle when targeting a guarantor.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Sector 6 District Court, determining it as the competent territorial court to hear the ongoing appeal against enforcement. The dispute arose when a guarantor filed a contest against the judicial enforcement of a 2004 consumer credit contract, claiming absolute nullity of solidarity clauses and requesting the annulment of enforcement acts and restitution of sums, while the primary debtor resided in a different district. The two lower courts had contradicted each other on jurisdiction: the Bucharest court initially referred the case to the debtor's domicile court based on the primary debtor's residence, whereas that court referred it back, arguing that the creditor had exclusively targeted the guarantor and the enforcing court must remain the one that authorized the execution. Citing Article 651(1) and (3) of the Civil Procedure Code and the binding interpretation from Decision No. 20/2021, the High Court held that the "single enforcement court" principle requires the court that initially authorized the forced execution to maintain jurisdiction for all subsequent incidents, including the contest, particularly when the enforcement acts were directed solely against the guarantor within its jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 719 din C. proc. civ, art. 651 alin. (1) din C. proc. civ, art. 112 alin. (1) din C. proc. civ, art. 651 alin. (3) din C. proc. civ, art. 112 din C. proc. civ, art. 651 din C. proc. civ; Territorial jurisdiction for enforcement contest: Competence of the court that authorized execution under the single-instance principle when targeting a guarantor: The dispute arose when a guarantor filed a contest against the judicial enforcement of a 2004 consumer credit contract, claiming absolute nullity of solidarity clauses and requesting the annulment of enforcement acts and restitution of sums, while the primary debtor resided in a different district. The two lower courts had contradicted each other on jurisdiction: the Bucharest court initially referred the case to the debtor's domicile court based on the primary debtor's residence, whereas that court referred it back, arguing that the creditor had exclusively targeted the guarantor and the enforcing court must remain the one that authorized the execution. Citing Article 651(1) and (3) of the Civil Procedure Code and the binding interpretation from Decision No. 20/2021, the High Court held that the "single enforcement court" principle requires the court that initially authorized the forced execution to maintain jurisdiction for all subsequent incidents, including the contest, particularly when the enforcement acts were directed solely against the guarantor within its jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the court's power to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Main legal ground cited in the dispositive to establish the territorial competence of the specified court to hear the contest against enforcement.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 11 iulie 2022, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu B., anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, anularea executării silite înseşi, a somaţiei din data de 1 iulie 2022, cu consecinţa anulării tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2821 de către C. şi D., constatarea nulităţii absolute a clauzelor din Contractul de credit pentru persoane fizice nr. 88 din data de 24 februarie 2004 prin care contestatorul girant s-a obligat solidar cu împrumutatul, renunţând la beneficiul discuţiunii şi diviziunii, şi anularea titlului executoriu sub acest aspect, suspendarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. x/2021 al C. şi D., până la soluţionarea contestaţiei la executare, în baza art. 719 din C. proc. civ., întoarcerea executării silite, efectuate în temeiul titlului executoriu atacat, prin restabilirea situaţiei anterioare executării silite, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumelor reţinute conform art. 723-724 din C. proc. civ. şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 29 august 2022, intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare.
2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 7749 din data de 28 octombrie 2022, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Răcari.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut că, în considerarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În cauza pendinte, debitorul principal este E., contestatorul A., cu domiciliul în Bucureşti, având doar calitatea de girant în contractul de împrumut. Cererea de executare silită a fost formulată în contradictoriu cu ambii, neavând nicio importanţă împrejurarea că, ulterior, creditoarea a renunţat la executarea silită împotriva debitorului principal. Instanţa de executare se stabileşte în raport de domiciliul debitorului principal, la data sesizării organului de executare.
În considerarea acestor împrejurări, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Răcari.
3. Hotărârea Judecătoriei Răcari
Prin sentinţa civilă nr. 1831 din data de 13 decembrie 2022, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea cauzei către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Răcari şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Răcari a reţinut că, pe calea contestaţiei la executare, se solicită anularea executării silite efectuate în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul C. şi D., cu sediul profesional în Bucureşti sector 2 dar şi a încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 9 mai 2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare, trebuie avute în vedere considerentele Deciziei nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, care statuează că instanţa de executare este determinată din momentul încuviinţării executării silite, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită.
Cum, în cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 9 mai 2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. x/2022, competenţa de a soluţiona contestaţia la executare împotriva executării silite a fost fixată în favoarea acestei instanţe.
Un argument în plus este acela că societatea creditoare a optat pentru executarea silită a debitorului contestator A., care îşi are domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, nefiind incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ.. Niciunul dintre actele de executare nu are legătură cu debitorul E., care are domiciliul în Răcari, jud. Dâmboviţa.
În considerarea acestor argumente, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Pe calea contestaţiei la executare, A. a dedus judecăţii actele de executare silită îndreptate împotriva sa, emise în dosarul de executare silită nr. x/2821 al C. şi D..
Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Judecătoria Răcari şi, respectiv, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a fost generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece contestaţia la executare, în speţa dedusă judecăţii, sunt esenţiale două aspecte.
În primul rând, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin încheierea din 9 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a admis cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de creditoarea B., în contradictoriu cu debitorul A..
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, revine tot acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.
Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) din acelaşi act normativ, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale."
Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând şi decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.
În al doilea rând, actele de executare deduse controlului judiciar au fost emise în scopul executării silite a contestatorului A..
Din contractul de împrumut nr. x, încheiat la data de 24 februarie 2004, rezultă că A. are calitatea de garant al împrumutului contractat de E. şi s-a obligat, în solidar cu împrumutatul, renunţând la beneficiul discuţiunii şi diviziunii.
Creditoarea a optat pentru urmărirea, cu prioritate, a debitorului accesoriu, actele de executare silită fiind îndreptate doar împotriva acestuia.
Întrucât niciun act de executare, din cele pe care instanţa este chemată să le analizeze sub aspectul validităţii lor, nu îl vizează pe debitorul principal, E., instanţa de executare este cea în circumscripţia căruia îşi are domiciliul debitorul urmărit, respectiv Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.