Competence for Garnishment Validation in Forced Execution: Unicity of the Executing Court Principle

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, pe rolul Judecătoriei Olteniţa, la data de 23 mai 2022, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, în numele creditoarei S.C. B. şi Asociaţii, validarea popririi înfiinţate prin adresa din data de 3 mai 2022, asupra terţilor popriţi Ministerul de Finanţe şi C. S.A. privind pe debitorul D..

În motivarea în fapt, petentul a arătat că, la cererea creditoarei, a deschis dosarul de executare silită nr. x/2022 în cadrul căruia, la data de 3 mai 2022, a emis adrese de înfiinţare a popririi către terţii popriţi, fără ca aceştia să-şi îndeplinească obligaţiile rezultate din măsura popririi. Acesta este motivul pentru care a solicitat instanţei de judecată să valideze popririle înfiinţate.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 781, art. 787 şi art. 790 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în termen procedural, Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, C. S.A. a formulat întâmpinare, în termen procedural, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

2. Hotărârea Judecătoriei Olteniţa

Prin sentinţa civilă nr. 1741 din data de 13 octombrie 2022, Judecătoria Olteniţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Olteniţa a reţinut că, potrivit art. 790 din C. proc. civ., în cazul în care terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile, executorul judecătoresc poate investi instanţa de executare în vederea validării popririi, instanţa de executare fiind, potrivit art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul debitorul.

Întrucât, în cauza pendinte, debitorul D. are domiciliul în comuna E., sat Viile, str. x, jud. Constanţa, care se situează în raza de competenţă a Judecătoriei Medgidia, aceasta este instanţa de executare competentă să se pronunţe asupra cererii de validare a popririi.

3. Hotărârea Judecătoriei Medgidia

Prin încheierea civilă nr. 1661 din data de 25 noiembrie 2022, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Olteniţa. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Medgidia a reţinut că a fost investită cu soluţionarea unei cereri privind un incident survenit pe parcursul procedurii de executare silită, astfel încât, competenţa de soluţionare trebuie raportată la încheierea în baza căreia a fost demarată procedura execuţională.

Or, executarea silită în dosarul de executare silită nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc A. a fost încuviinţată de către Judecătoria Olteniţa, prin încheierea din data de 19 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, astfel încât, pentru respectarea principiului unicităţii instanţei de executare, instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de validare a popririi este Judecătoria Olteniţa.

În argumentarea soluţiei sale, Judecătoria Medgidia a invocat dispoziţiile Deciziei nr. 20/2021 pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a statuat că, după admiterea cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale.

În condiţiile arătate, Judecătoria Medgidia a apreciat că se impune stabilirea competenţei prin raportare la încheierea de încuviinţare a executării silite, care a stat la baza demarării procedurii de executare silită în cursul căreia a intervenit incidentul, astfel încât Judecătoria Olteniţa este competentă să soluţioneze prezenta cerere.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Olteniţa îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin cererea ce face obiect al acestui dosar, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, în numele creditoarei S.C. B. şi Asociaţii, validarea popririi înfiinţate prin adresa din data de 3 mai 2022, asupra terţilor popriţi Ministerul de Finanţe şi C. S.A., privind pe debitorul D..

Astfel, obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie validarea popririi de către instanţa de judecată, într-o procedură de executare silită, în care terţii popriţi nu s-au conformat somaţiilor care le-au fost comunicate de către executorul judecătoresc.

Potrivit dispoziţiilor art. 790 alin. (1) din C. proc. civ., dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.

Iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) din acelaşi act normativ, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Astfel, în considerarea textelor de lege menţionate, competenţa de soluţionare a cererii de validare a popririi aparţine instanţei de executare.

Înalta Curte reţine că cererea de validare a popririi este o cerere formulată în cadrul unei executări silite în curs, constituie un incident în derularea procedurii de executare, adică păstrează un caracter "incidental" faţă de executarea silită şi, ca atare, trebuie supusă aceloraşi reguli procedurale ca şi executarea silită însăşi.

În cauza pendinte, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 19 aprilie 2022 pronunţată de către Judecătoria Olteniţa, domiciliul iniţial al debitorului fiind în judeţul Călăraşi, iar competenţa instanţei de executare nu a constituit obiectul vreunei dispute judiciare tranşate pe calea contestaţiei la executare în favoarea altei instanţe.

Astfel, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect validare poprire, revine aceleiaşi instanţe care a încuviinţat executarea silită, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu anumite excepţii expres şi limitativ prevăzute de lege.

În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "...ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare" (par. 71).

În speţă, câtă vreme nu există nicio situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând şi decizia nr. 20/2021 pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Olteniţa este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de validare a popririi dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 790 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Olteniţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Olteniţa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.