Negative conflict of jurisdiction over objection to forced enforcement: exclusive competence of the court that authorized enforcement and located in the district of the seized property

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte, la data de 04 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu B. S.R.L., solicitând anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

În motivarea în fapt, contestatorul a arătat că dreptul de a fi obţinută executarea silită este prescris, contractul ce are ca obiect cesiunea de creanţă nu este titlu executoriu, iar prevederile contractuale referitoare la dobândă, modul său de calcul, comisionul de risc, comisionul de analiză, comisionul de penalizare, comisionul de administrare, calcul şi cuantumul acestora au caracter abuziv.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Decretului - Lege nr. 167/1958, Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 99/2006 şi O.U.G. nr. 52/2016.

Intimata B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării contestaţiei la executare, excepţia tardivităţii promovării contestaţiei, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive cu privire la "constatarea caracterului abuziv al prevederilor din contractul de credit", iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei la executare şi a capătului de cerere privind clauzele abuzive, ca neîntemeiate.

2. Hotărârea Judecătoriei Târgovişte

Prin sentinţa civilă nr. 3225 din 04 august 2022, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgovişte a reţinut că, în determinarea competenţei de soluţionare a cauzei, instanţa trebuie să aibă în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care contestaţia se introduce la instanţa de executare.

În speţă, în considerarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, debitorul îşi are domiciliul în Municipiul Slatina, judeţul Olt, localitate care, potrivit dispoziţiilor Hotărârii de Guvern nr. 337/1993, se află în circumscripţia Judecătoriei Slatina.

Un argument în plus, reţinut de Judecătoria Târgovişte, este acela că, prin încheierea de încuviinţare a executării silite, ataşată la fila x, Judecătoria Slatina s-a pronunţat în sensul admiterii cererii de încuviinţare, fără a realiza vreo distincţie în funcţie de bunurile urmărite.

În condiţiile în care contestaţia vizează motive de contestaţie la executarea silită însăşi, iar nu privitoare la un act concret de executare, instanţa de executare, care rămâne competentă a o soluţiona, este aceea care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Slatina.

3. Hotărârea Judecătoriei Slatina

Prin sentinţa civilă nr. 4583 din data de 23 noiembrie 2022, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Slatina a reţinut că, în cauza pendinte, contestatorul tinde a obţine, în principal, o hotărâre judecătorească prin care să fie anulate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 143/2012, în baza unui titlu executoriu reprezentat de contractul de garanţie reală imobiliară, accesoriu convenţiei de credit nr. x/DZ/03.06.2008 şi nu doar a unei popriri.

De asemenea, a reţinut că, prin raportare la data sesizării organului de executare, sunt incidente dispoziţiile art. 373 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. potrivit cu care "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Pentru a stabili ce judecătorie este instanţă de executare competentă să judece inclusiv contestaţia la executare, aşa cum prevede, de altfel, şi art. 373 alin. (3) din C. proc. civ., este necesar a identifica locul unde "se va face executarea" ori "urmează să se efectueze executarea".

În opinia Judecătoriei Slatina, în cadrul dosarului de executare nr. 143/2012, executarea silită s-a efectuat prin urmărirea şi vânzarea la licitaţie publică a imobilului situat în comuna Butimanu, judeţul Dâmboviţa, motiv pentru care Judecătoria Târgovişte este instanţa de executare.

Mai mult, încuviinţarea executării silite a fost dispusă de către Judecătoria Târgovişte, prin încheierea din data de 26 noiembrie 2009 pronunţată în dosarul x/2009, astfel încât, aceasta din urmă este instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Târgovişte îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin cererea ce face obiect al prezentului dosar, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu B. S.R.L., solicitând anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

Titlul executoriu, în baza căruia s-a demarat executarea silită, este reprezentat de contractul de garanţie reală imobiliară autentificat sub nr. x/3.06.2008 de BNP D., accesoriu convenţiei de credit nr. x/DZ/03.06.2008 iar încuviinţarea executării silite a fost dispusă de către Judecătoria Târgovişte, prin încheierea din data de 26 noiembrie 2009, pronunţată în dosarul x/2009

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 400 din C. proc. civ., în vigoare la data declanşării executării silite, "Contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Iar conform dispoziţiilor art. 373 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ, "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate anterior, pentru a se determina instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, este necesar a se stabili care este instanţa de executare.

În cauza pendinte, executarea silită vizează valorificarea imobilului – obiect material al contractul de garanţie reală imobiliară – situat în comuna Butimanu, judeţul Dâmboviţa, acesta fiind locul de executare.

Astfel, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, în raport cu locul executării, respectiv locul situării imobilului, este Judecătoria Târgovişte în circumscripţia căreia se găseşte imobilul urmărit silit. De) altfel, publicaţiile de vânzare au fost transmise spre afişare acestei instanţe, de către executorul judecătoresc, dovadă fiind înscrisurile depuse de către executorul judecătoresc la dosarul cauzei, la filele x din Vol. IV al Judecătoriei Târgovişte.

De altfel, încuviinţarea executării silite a fost dispusă de către Judecătoria Târgovişte, prin încheierea din data de 26 noiembrie 2009, pronunţată în dosarul x/2009, aceasta dobândind calitatea de instanţă de executare.

Înalta Curte reţine că, deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

Încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită. Aceasta înseamnă că, în respectiva executare silită, nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Deşi problema de drept nu se suprapune în totalitate, iar dispoziţiile legale care au făcut obiect al recursului în interesul legii sunt cuprinse în C. proc. civ. în vigoare în prezent, totuşi dezlegarea dată confirmă principiul unicităţii instanţei de executare, existent şi în vechiul C. proc. civ., care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, respectiva instanţă fiind calificată de legiuitor drept instanţă de executare.

În concluzie, Înalta Curte constată că Judecătoriei Târgovişte îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanţa care a încuviinţat executarea silită împotriva debitorului A. şi, în circumscripţia, sa se găseşte imobilul supus executării silite.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 373 şi art. 400 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 februarie 2023.