Judicial fee re-examination; tardiness of extraordinary annulment appeal against final admissibility ruling

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

Prin încheierea nr. 1/CR din data de 12 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu – Mureş, în dosarul nr. x/2021.1, a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina numitului A. în dosarul nr. x/2021.

Petentul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, dosarul fiind înregistrat, la data de 31 ianuarie 2022, sub nr. x/2021/a1.1, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă.

Prin decizia nr. 1195 din data de 26 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petent împotriva încheierii nr. 1/CR din 12 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Târgu – Mureş.

La data de 8 noiembrie 2022, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei menţionate, în cuprinsul căreia critică conduita autorităţilor locale şi neacordarea de despăgubiri pentru două imobile situate în oraşul Odorheiu – Secuiesc.

La termenul din data de 16 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii căii extraordinare de atac şi a rămas în pronunţare cu privire la acest aspect.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în anulare, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei tardivităţii invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări care ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispoziţiilor art. 506 alin. (1) din C. proc. civ.: "Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de 1 an de la data la care hotărârea a rămas definitivă".

În considerarea acestui text de lege, contestaţia în anulare se impune a fi formulată în termenul de 15 zile, ce curge de la momentul obiectiv al comunicării hotărârii atacate. Acest moment trebuie să nu se plaseze dincolo de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Prin urmare, indiferent cât timp ar trece de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data comunicării acesteia, limita maximă de timp în care poate fi formulată contestaţia în anulare este de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

În cauza pendinte, decizia nr. 1196 din 26 mai 2022, ce face obiect al contestaţiei în anulare, a fost comunicată petentului la data de 20 iunie 2022 (conform dovezii de înmânare aflate la dosarul nr. x/2021.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă).

Prin urmare, termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, contestaţia în anulare s-a împlinit la data de 6 iulie 2022, dată calculată în raport de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. potrivit cu care "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

Înalta Curte, verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, constată că petentul a depus contestaţia în anulare la data de 8 noiembrie 2022, prin poştă (potrivit vizei aplicate de oficiul poştal pe plicul cu care aceasta a fost expediată la instanţă, aflată la fila x), calea extraordinară de atac fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10 noiembrie 2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură efectuat peste termen, este lovit de nulitate."

Întrucât, în speţă, contestaţia în anulare a fost formulată de contestatorul A. cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 506 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită excepţia de tardivitate, invocată din oficiu, şi să anuleze calea extraordinară de atac, ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1195 din 26 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.1, ca tardivă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.