Civil liability for unauthorized slot machine operations limited to actual devices exploited by a natural person

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 19 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Oficiul Naţional Pentru Jocuri de Noroc a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri în sumă de 425.000 RON, în baza dispoziţiilor art. 1357 şi următoarele din C. civ., sumă ce reprezintă contravaloarea taxei de licenţă şi, respectiv, de autorizare pentru jocuri de noroc de tip slot machine, taxe datorate şi neachitate către bugetul statului, suma fiind formată din: 25.000 RON, reprezentând taxă aferentă licenţei de organizare a jocurilor de noroc, şi 400.000 RON (respectiv 50 de aparate, minim pentru autorizare, x 8.000 RON taxă pe aparat), reprezentând taxă aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc.

Primul ciclu procesual

2. Hotărârea Tribunalului Dolj

Prin sentinţa civilă nr. 670 din data de 24 noiembrie 2020, Tribunalul Dolj – secţia I civilă a admis, în parte, acţiunea introductivă de instanţă şi a obligat pârâtul A. la plata către reclamant a sumei de 25.000 RON, reprezentând taxă aferentă licenţei de organizare a jocurilor de noroc, şi a sumei de 40.000 RON reprezentând taxă aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc pentru cele 5 aparate de tip slot-machine.

3. Hotărârea Curţii de Apel Craiova – secţia I Civilă

Prin decizia civilă nr. 104 din data de 20 aprilie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinţei menţionate, a admis apelul declarat de pârâtul A. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc.

4. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia civilă nr. 2756 din data de 9 decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva deciziei civile nr. 104 din 20 aprilie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel, pentru a se analiza întinderea prejudiciului produs reclamantului.

Al doilea ciclu procesual

5. Hotărârea Curţii de Apel Craiova – secţia I Civilă

Prin decizia civilă nr. 222 din data de 9 iunie 2022, Curtea de Apel Craiova – secţia I Civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc şi de pârâtul A., împotriva sentinţei civile nr. 670 din data de 24 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, ca urmare a casării hotărârii Curţii de Apel Craiova de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 2756/09.12.2021, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 222 din data de 9 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia I Civilă, reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Acesta solicită casarea deciziei recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea acţiunii civile formulate de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, apreciind că este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În memoriul de recurs, recurentul - reclamant realizează o prezentare amplă a activităţii sale şi a dispoziţiilor legale care o reglementează, insistând asupra împrejurării că administrează monopolul de stat asupra organizării şi exploatării activităţii de jocuri de noroc.

Referitor la cauza pendinte, arată că intimatul - pârât a săvârşit fapta infracţională de a desfăşura activităţi de jocuri de noroc, în spaţiul public, fără a îndeplini cerinţele legale pentru exploatare. Aceste activităţi au fost realizate în calitate de persoană fizică iar nu ca operator economic.

Persoanele fizice nu pot fi autorizate şi licenţiate în domeniul jocurilor de noroc, însă, această împrejurare nu trebuie să le permită să se sustragă de la plata taxelor obligatorii pentru exploatarea acestor jocuri. O abordare diferită ar încuraja desfăşurarea de jocuri de noroc de către persoanele fizice, care vor şti că eventualul prejudiciu, stabilit de către instanţe, este sub nivelul cuantumului stabilit de legiuitor şi ar reprezenta un precedent periculos, persoanele respective nerăspunzând nici penal, nici civil.

Recurentul - reclamant susţine că prejudiciul produs bugetului de stat rezultă dintr-o situaţie concretă, reală, iar nu ipotetică, întrucât aceste sarcini fiscale trebuie să fie obligatorii nu doar pentru cei ce organizează jocuri de noroc, în mod legal, ci şi pentru cei ce desfăşoară astfel de activităţi în mod nelegal. În opinia sa, intimatul - pârât A. a desfăşurat activităţi exact ca un organizator de jocuri de noroc, însă, nu şi-a plătit taxele de licenţiere şi autorizare, prejudiciind bugetul statului cu suma de 425.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 şi art. 18 din H.G. nr. 870/2009, în vigoare la data săvârşirii faptei, precum şi a dispoziţiilor art. 6 şi art. 13 din O.U.G. nr. 77/2009, persoanei fizice îi este interzis să organizeze jocuri de noroc de tip slot machine. Potrivit legislaţiei, doar persoana juridică poate organiza astfel de jocuri, cu plata taxei anuale aferentă licenţei şi a taxei anuale de autorizare pentru exploatarea numărului minim obligatoriu de 50 de mijloace de joc tip slot machine.

Mai arată recurentul – reclamant că A. deţinea un bar în satul Amărăşti, comuna B. jud. Dolj, în cadrul căruia a organizat activităţi de jocuri de noroc, încercând să creeze o aparenţă de legalitate, deşi scopul real a fost sustragerea de la plata taxelor legale.

Prin soluţia adoptată, instanţa de apel nu a luat în considerare prevederile legale incidente în cauză şi nu a sancţionat conduita pârâtului, prin obligarea sa de a achita contravaloarea prejudiciului produs de activitatea desfăşurată.

De asemenea, recurentul - reclamant arată că hotărârea este nelegală şi faţă de împrejurarea că, deşi a fost investită cu o acţiune în răspundere civilă delictuală, instanţa s-a raportat la dispoziţiile legale din C. pen., care au fost deja analizate de către instanţa penală.

Orice persoană fizică sau juridică care exploatează jocuri de noroc, fără licenţă şi fără autorizaţie, prejudiciază bugetul de stat cu contravaloarea taxelor prevăzute de lege pentru astfel de activităţi. În acest caz, este atrasă răspunderea civilă delictuală a persoanei respective.

Recurentul - reclamant expune legislaţia specifică jocurilor de noroc, drepturile şi obligaţiile persoanelor implicate în astfel de activităţi, insistând asupra obligaţiei de plată a taxelor pentru licenţă şi autorizare, care se fac venit la bugetul de stat şi care se raportează la un număr minim de aparate, în prezent 75, dar 50 la data săvârşirii faptei infracţionale. Arată că, doar plătind aceste taxe, un organizator de jocuri îşi poate desfăşura activitatea într-un cadru legal.

Cel care se sustrage de la plata lor săvârşeşte o infracţiune, prin încălcarea monopolului de stat, privează statul de taxe legale. Iar această infracţiune reprezintă o faptă ilicită care atrage răspunderea civilă delictuală. Autorul infracţiunii trebuie să suporte prejudiciul, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, cuantumul său fiind prezumat de lege, prin raportare la cuantumul taxelor legale. Evaluarea prejudiciului în funcţie de numărul de aparate înseamnă, în opinia recurentului, a crea o lex tertia.

Recurentul - reclamant arată că sunt incidente dispoziţiile art. 1349 din C. civ., raportat la art. 1357 din acelaşi act normativ, care impun ca persoana care a săvârşit un fapt ilicit să repare toate prejudiciile care rezultă din fapta sa. Aceste dispoziţii legale se coroborează cu legea specială în materia jocurilor de noroc şi justifică demersul judiciar al reclamantului.

Acesta aduce şi argumente de ordin jurisprudenţial, invocând decizii ale instanţelor de judecată naţionale, predominant penale, şi ale Curţii Constituţionale care fac trimitere şi la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În concluzie, recurentul - reclamant solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 222 din data de 9 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, şi admiterea acţiunii, cu consecinţa obligării pârâtului A. la plata sumei de 425.000 RON reprezentând prejudiciul suferit de Statul român ca urmare a infracţiunii comise la data de 22 ianuarie 2015.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin motivele de recurs, recurentul - reclamant Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc reproşează instanţei de apel aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte atragerea răspunderii civile delictuale a intimatului - pârât A. şi limitarea prejudiciului doar la contravaloarea a 5 aparate, în loc de 50 aparate, cât reprezintă numărul minim necesar pentru care se poate solicita autorizarea în cazul jocurilor tip slot-machine, care pot fi exploatate în cadrul aceleiaşi locaţii sau în locaţii diferite, conform art. 15 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în forma în vigoare la data săvârşirii faptei ilicite.

Înalta Curte reţine că întrunirea, în persoana intimatului – pârât, a elementelor răspunderii civile delictuale, a fost, deja, dezlegată în primul ciclu procesual.

Astfel, prin decizia de casare nr. 2756 din data de 9 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în primul ciclu procesual, s-a reţinut că fapta intimatului – pârât de desfăşurare de activităţi în domeniul jocurilor de noroc, fără autorizaţie de exploatare şi fără licenţă, este susceptibilă de a atrage răspunderea delictuală. Instanţa de recurs a dispus casarea deciziei recurate şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel, doar pentru stabilirea întinderii prejudiciului, conform prevederilor art. 1381 şi art. 1385 din C. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 501 din C. proc. civ., privitoare la judecata în fond după casare: "(1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul. (2) Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat. (3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată. (4) În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege."

În considerarea acestei dispoziţii legale, modalitatea în care instanţa de recurs, prin decizia de casare, a dat dezlegare unui aspect litigios – în speţă îndeplinirea cerinţelor legale care atrag răspunderea civilă delictuală a intimatului - pârât – se impune, fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării. Aceasta datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările definitive ale unei hotărâri judecătoreşti se impun, deopotrivă, părţilor şi instanţei ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăţi anterioare, care a tranşat definitiv un aspect al litigiului. O repunere în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la limitarea prejudiciului la contravaloarea a 5 aparate, în loc de 50 aparate, ce reprezintă numărul minim necesar pentru care se poate solicita autorizarea în cazul jocurilor tip slot-machine, care pot fi exploatate în cadrul aceleiaşi locaţii sau în locaţii diferite, conform art. 15 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în forma în vigoare la data săvârşirii faptei ilicite, acesta este nefondat.

Prin aceeaşi decizie de casare, pronunţată în primul ciclu procesual, s-a reţinut că raportarea la numărul minim de mijloace de joc tip slot machine, pentru care se obţine autorizarea, respectiv 50 de aparate, nu relevă nici prejudiciul efectiv, nici beneficiul nerealizat întrucât nu reprezintă un prejudiciu cert în privinţa existenţei sale, câtă vreme pârâtul nu este organizat ca persoană juridică.

Instanţa de casare a trasat limitele casării, iar instanţa de apel a reluat judecata cu respectarea dezlegărilor date problemelor de drept, fiind obligată să stabilească prejudiciul cert, prin raportare la situaţia reală a intimatului – pârât, respectiv persoană fizică ce a exploatat 5 aparate de joc tip slot machine. Celelalte aspecte se bucură de efectul pozitiv al lucrului judecat.

În considerarea dispoziţiilor obligatorii din decizia de casare, Curtea de Apel Craiova a reţinut, în mod corect, că pârâtul A. răspunde, în calitate de persoană fizică pentru utilizarea aparatelor de jocuri de noroc, prejudiciul neputându-se raporta la taxe pe care nu le-ar datora niciodată bugetului de stat, nefiind persoană juridică.

Drept urmare, raportat la dezlegările din primul ciclu procesual, nu poate fi primită susţinerea recurentului - reclamant conform căreia o asemenea persoană fizică s-ar afla într-o situaţie similară cu o persoană juridică ce întruneşte condiţiile legale pentru organizarea şi exploatarea a jocurilor de noroc, iar întinderea prejudiciului produs statului ar fi aceeaşi, în toate situaţiile identice sau asemănătoare. Ca atare, împrejurarea că şi o persoană fizică ar putea fi subiect activ al infracţiunii de "desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc", după cum prevedea în mod expres art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, în forma în vigoare în anul 2014, nu are relevanţa pretinsă de recurent în actuala acţiune civilă întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.

De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea recurentului – reclamant că prejudiciul real, rezultat din exploatarea celor 5 aparate este reprezentat, pe lângă contravaloarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc – care a fost acordată de către instanţele de fond – şi de contravaloarea taxei aferente autorizaţiei de exploatare a unui număr de 50 de aparate, în cuantum de 400.000 RON.

În considerarea dispoziţiilor art. 1358 din C. civ., autorul unei faptei ilicite este obligat să repare nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens) ci şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans). Însă, indiferent de situaţie, este necesar ca prejudiciul pretins de către cel păgubit prin săvârşirea faptei ilicite, căruia îi revine sarcina probei, să fie cert, atât ca existenţă, cât şi ca posibilitate de evaluare, iar întinderea reparaţiei să fie în concordanţă cu întinderea prejudiciului, în raport cu prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit

Or, în cauza pendinte, potrivit considerentelor deciziei de casare, raportarea recurentului - reclamant la numărul minim de aparate de joc pentru care se poate solicita autorizarea în cazul jocurilor tip slot-machine, respectiv 50 de aparate, nu relevă nici prejudiciul efectiv, nici beneficiul nerealizat, întrucât nu se poate vorbi în nicio situaţie despre un prejudiciu cert în privinţa existenţei sale.

Prin urmare, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, în aplicarea dispoziţiilor art. 12 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 77/2009 prin care legiuitorul a stabilit că, în cazul jocurilor de noroc, tip slot – machine, autorizaţia de exploatare se acordă pentru fiecare mijloc de joc în parte, că, în cazul intimatului pârât, prejudiciul cert, din punctul de vedere al componenţei pretinse de către recurent şi în limitele învestirii acestei instanţe de recurs, este numai cel produs în mod efectiv prin exploatarea celor 5 mijloace de joc.

În concluzie, acest motiv nu este fondat.

Dat fiind că dispoziţiile legale indicate de recurentul – reclamant au fost aplicate, în mod corect, de către instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva deciziei civile nr. 222 din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.