Appeal annulled for lack of legal grounds; substitute deed judgment upheld, defendants ordered to pay 5,000 RON costs.

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 februarie 2020, pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat, în principal, să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota de 50% din suprafaţa de teren intravilan de 10.000 m.p. din acte şi 9.988 m.p. din măsurători, reprezentând o suprafaţă echivalentă de 5.000 m.p. din acte şi 4.994 m.p. din măsurători, teren situat pe teritoriul comunei Dobroeşti, sat Fundeni, judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x, număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x (nr. CF vechi x) a localităţii Dobroeşti, judeţul Ilfov şi obligarea pârâţilor la restituirea către reclamantă a sumei de 29.793,93 RON, iar, în subsidiar, a solicitat, în cazul în care instanţa nu va admite capătul principal de cerere, obligarea pârâţilor la restituirea către reclamantă a sumei de 1.074.029,45 RON, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Pârâţii au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 10 decembrie 2018 iar, în subsidiar, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

2. Hotărârea Tribunalului Ilfov – secţia Civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2327, pronunţată la data de 08 iulie 2021, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţi şi a admis cererea privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C.. A dispus ca hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, între reclamanta - cumpărătoare şi pârâţii - vânzători, a imobilului reprezentat de cota de 50% din suprafaţa de teren intravilan de 10.000 m.p. din acte şi 9.988 m.p. din măsurători, reprezentând suprafaţa echivalentă de 5.000 m.p. din acte şi 4.994 m.p. din măsurători, teren situat pe teritoriul comunei Dobroeşti, sat Fundeni, jud. Ilfov, tarlaua x, parcela x, număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x (nr. CF vechi x) a localităţii Dobroeşti, jud. Ilfov. De asemenea, a obligat pârâţii să restituie reclamantei suma de 29.793,93 RON.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 752A din data de 12 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a Civilă a respins apelul formulat de apelanţii - pârâţi B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 2357 din data de 08 iulie 2021 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. S.R.L., ca nefondat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâţii B. şi C. au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Prin cererea de recurs, recurenţii – pârâţi au solicitat instanţei să dispună casarea deciziei recurate, rejudecarea cauzei şi, pe fond, să respingă cererea de chemare în judecată, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Aceştia au realizat o scurtă prezentare a hotărârilor pronunţate în cauză, arătând că ele sunt consecinţa interpretării greşite a legii şi a probatoriului administrat. Astfel, au arătat că, deşi au dovedit culpa exclusivă a reclamantei în neperfectarea actului de vânzare-cumpărare, nu s-a ţinut seama de probatoriile administrate.

Pentru argumentele prezentate în cuprinsul cererii de recurs, recurenţii - pârâţi au solicitat admiterea căii de atac şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

5. Apărările formulate

La data de 7 februarie 2023, intimata - reclamantă A. S.R.L. a transmis, prin email, concluzii scrise, în cuprinsul cărora a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii – pârâţi B. şi C., cu motivarea că argumentele acestora nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform acestor prevederi legale, coroborate cu cele ale dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurenţii înţeleg să critice hotărârea atacată.

Art. 487 din acelaşi act normativ stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) sancţionează cu nulitatea lipsa, din cererea de recurs, a motivelor de nelegalitate.

Astfel, motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Prin cererea de recurs, recurenţii - pârâţi B. şi C. susţin că hotărârile pronunţate în cauză sunt consecinţa interpretării eronate a legii şi a probatoriilor administrate.

Examinând posibilitatea de încadrare a criticilor invocate în cazul de casare indicat, respectiv cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., precum şi în celelalte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., în baza art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată că acestea nu vizează argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei pronunţate şi nu există critici concrete cu privire la hotărârea recurată.

În cauza de faţă, recurenţii au invocat, doar formal, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Ipoteza prevăzută de textul de lege menţionat presupune indicarea de către parte a dispoziţiilor legale pe care pretinde că instanţa le-a nesocotit sau aplicat greşit, cu arătarea, în concret, a erorii săvârşite de către aceasta în cuprinsul raţionamentului care a determinat adoptarea soluţiei pronunţate. Or, recurenţii nu arată vreun text de lege care a fost interpretat sau aplicat eronat de către instanţa de apel.

Mai mult, aşa cum se susţine şi în motivarea excepţiei invocate de către intimata - reclamantă, recurenţii nu procedează la o argumentare juridică susceptibilă de încadrare în drept, în motivele de casare reglementate de lege, ci reproşează instanţelor modalitatea în care acestea au administrat şi interpretat probele, reiterând sumar contextul factual al cauzei, asupra căruia solicită o altă dezlegare.

Stabilirea situaţiei de fapt, ca efect al evaluării dovezilor administrate, este atributul exclusiv al instanţelor de fond şi nu poate fi supusă reexaminării pe calea recursului, unde controlul se limitează strict la legalitatea soluţiei. Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia.

Astfel, simpla nemulţumire a recurenţilor cu privire la hotărârea pronunţată de către instanţa de apel nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege şi aceasta să fie argumentat, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Cum cererea de recurs depusă de pârâţi nu conţine critici propriu-zise ci generale, inclusiv o solicitare de reanalizare a probatoriilor, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de recurenţii pârâţi B. şi C. împotriva deciziei nr. 752A din 12 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

Reţinând culpa procedurală a recurenţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (1) din C. proc. civ. urmează a-i obliga pe aceştia la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata – reclamantă A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 752A din 12 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

Obligă recurenţii la plata către intimată a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2023.