Insolvency debtor's appeal invalid due to lack of judicial liquidator's representation and violation of hierarchical appeal order

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa — secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 27.02.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii S.C. A. S.R.L., prin B., în calitate de administrator special, C., în calitate de asociat principal, au solicitat în contradictoriu cu pârâta AJFP Dâmboviţa şi conducerea acesteia, împreună cu semnatarii cererii de declanşare a procedurii insolvenţei, respectiv: D., şef administraţie, E., şef birou juridic şi F., consilier juridic, obligarea pârâtei AJFP la plata sumei de 2.000.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale şi materiale.

Prin încheierea din 5 martie 2018, Tribunalul Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Tribunalului Dâmboviţa

La, secţia I Civilă a Tribunalului Dâmboviţa, cauza a fost înregistrată la data de 20.03.2018, sub nr. x/2018*.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – secţia I Civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1542 din 02.10.2018, Tribunalul Dâmboviţa — secţia I Civilă a anulat ca netimbrată, cererea formulată de reclamantul C.. A respins ca nefondată, cererea reclamantei A. S.R.L., astfel cum a fost precizată. A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A. S.R.L., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia I Civilă la data de 12.12.2018.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 2118 din 23 septembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat, apelul reclamantei S.C. A. S.R.L..

Împotriva deciziei civile nr. 2118 din 23 septembrie 2019, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I Civilă la data de 04.11.2019.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I Civilă, în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 479 din 11 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I Civilă a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţa.

Urmare casării cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă sub nr. x/2018.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 1794 din data de 09 iunie 2022, Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de S.C. A. S.R.L. şi a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar CII G., împotriva sentinţei civile nr. 1542 din data de 2 octombrie 2018 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu reclamantul C. şi cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 7494 din data de 09 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia I Civilă a declarat recurs reclamantul C., în nume propriu şi pentru S.C. A. S.R.L..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 19 septembrie 2022, iar prin rezoluţia de primire a dosarului din data de 27 septembrie 2022 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată la data de 03.10.2022 lichidatorului judiciar al S.C. A. S.R.L., CII G., cu menţiunea de a preciza dacă îşi însuşeşte recursul formulat de C. în calitate de cesionar al drepturilor litigioase ale S.C. A. S.R.L., însă lichidatorul judiciar nu a transmis un răspuns în acest sens.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 14 februarie 2023, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant, în nume propriu şi "în calitate de cesionar al drepturilor litigioase ce aparţin societăţii S.C. A. SRL" aflate sub incidenţa Legii nr. 85/2006, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esenţă, a susţinut următoarele:

În cauză, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, nefiind citaţi, în calitate de părţi, nici DGRFP şi nici funcţionarii publici; DGRFP putea sta în judecată în cazul solicitării unor despăgubiri pentru faptele funcţionarilor publici.

De asemenea, s-a susţinut că instanţa trebuia să ţină seama de faptul că pretenţiile solicitate reprezintă despăgubiri datorate faptelor funcţionarilor publici, iniţial chemaţi în judecată, însă scoşi din cauză urmare unei precizări formulate doar de reclamantul C., nu şi de S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar. A invocat şi prevederile art. 341 Codul de procedură fiscală care reglementează răspunderea organelor fiscale pentru faptele funcţionarilor publici.

Totodată, s-a solicitat a se constata că au fost încălcate prevederile art. 59 C. proc. civ. şi ale art. 78 C. proc. civ., precum şi faptul că niciuna dintre instanţe nu s-a pronunţat asupra unei coparticipări procesuale pasive în raportul juridic dedus judecăţii deşi exista obligaţia instanţei de a verifica, din oficiu, în tot cursul judecăţii, legalitatea cadrului procesual fixat de reclamanţi sub aspect subiectiv.

S-a mai susţinut că dispoziţiile art. 78 C. proc. civ. sunt aplicabile atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune, iar în cauza de faţă raportul juridic impunea în mod obligatoriu existenţa unui litisconsorţiu obligatoriu, nefiind posibilă citarea în cauză doar a AJFP Dâmboviţa, care nu are personalitate juridică, ci doar o capacitate de folosinţă limitată de a sta în judecată; acesteia îi lipseşte capacitatea juridică de a răspunde conform legii pentru faptele funcţionarilor publici.

Se apreciază că, în lipsa stabilirii cadrului legal al litigiului, este încălcată exigenţa fundamentală a contradictorialităţii procesului civil, exigenţă ce impune instanţei, cu titlu imperativ, interdicţia de a dispune vreo măsură înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor şi, prin urmare, şi dreptul la apărare şi la un proces efectiv.

Prin urmare, având în vedere lipsa de procedură existentă, s-a invocat nulitatea deciziei pronunţate în lipsa citării lichidatorului judiciar şi s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 178 si urm C. proc. civ.

S-a mai susţinut că a fost încălcat principiul dreptului la apărare.

Recurenţii au mai susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material privind răspunderea civilă delictuală, reţinând în mod greşit, că pârâta AJFP nu a săvârşit nici o faptă ilicită, deşi răspunderea delictuală privea faptele funcţionarilor publici.

De asemenea, a susţinut că în mod nelegal, instanţa nu a făcut o distincţie între fapta ilicită şi răspunderea civilă delictuală care potrivit Codului de procedura fiscală, aparţine statului şi unităţilor administrativ teritoriale, în timp ce funcţionarii publici nu răspund decât in condiţiile prevăzute pentru funcţionarii publici şi numai în faţa organelor fiscale.

Deşi există în cazul de faţă hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţe care reţin faptele ilicite ale paratei şi o obligă pe aceasta la plata unor sume de bani, hotărâri care au intrat în puterea de lucru judecat pozitivă şi care se constituie în prezumţii legale privind săvârşirea de către pârâtă a unor fapte ilicite, în mod nelegal instanţa de apel le-a înlăturat.

În aprecierea existentei faptei ilicite, instanţa de apel nu a ţinut seama nici de sentinţa civilă nr. 2343/13.06.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Târgovişte unde a fost admisă contestaţia la executare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta şi s-au anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare ce constituie vânzarea la licitaţie a ansamblului de bunuri imobile.

Recurentul a apreciat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a funcţionarilor publici ai pârâtei în temeiul art. 1357 alin. (1) C. civ.

În speţă, s-a susţinut că în mod concret funcţionarii publici ai Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Dâmboviţa nu au dat dovadă de bună-credinţă, întrucât au acţionat fără o informare temeinică, fără a avea o analiză corectă a normelor de drept incidente în cauză şi fără a cunoaşte practic nimic despre contribuabilul în privinţa căruia au încheiat acte de impunere şi au solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă, vătămându-l astfel şi distrugând orice activitate a societăţii comerciale, precum şi orice posibilitate de a beneficia de vânzări ale imobilelor la un preţ corect.

II. Examinând recursul declarat în numele reclamantei S.C. A. S.R.L. de C., în raport de excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

De asemenea, în cazul cererii formulate prin reprezentant, art. 151 alin. (4) C. proc. civ. prevede că reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

În cauză, se constată că prin prin sentinţa nr. 312 din 28 iunie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus în temeiul prevederilor art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, intrarea în faliment a debitoarei S.C. A. S.R.L., ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea societăţii. De asemenea, a numit în cauză în calitate de lichidator judiciar pe Cabinetul individual de insolvenţă H., care a fost înlocuit în decursul procedurii cu practicianul în insolvenţă Cabinet individual de insolvenţă G..

Înalta Curte observă că recursul S.C. A. S.R.L. a fost formulat de reclamantă prin C., deşi calitatea de reprezentant al persoanei juridice aflate în procedură de insolvenţă după ridicarea dreptului de administrare, cum este cazul în speţă, o are lichidatorul judiciar Cabinet individual de insolvenţă G..

Acest aspect a fost tranşat de instanţa supremă în primul ciclu processual, reţinând că în conformitate cu "prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, "După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor". Astfel, în condiţiile în care debitoarea aflată în procedura falimentului nu mai deţine un drept de administrare, conform celor dispuse prin sentinţa nr. 312 din 28 iunie 2016 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu mai poate sta în judecată decât prin lichidatorul judiciar, citarea practicianului în insolvenţă fiind atât o chestiune de reprezentare, cât şi de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o atare procedură specială".

Se mai constată că prezenta cererea de recurs nu a fost însuşită de lichidatorul judiciar până la acest moment, deşi s-a emis adresă în acest sens, iar pe de altă parte, procedura de insolvenţă este pendinte pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dosarul nr. x/2014 având termen la data de 26 aprilie 2023, cauza fiind amânată pentru refacerea raportului final având în vedere şi propunerea adunării creditorilor din 03.10.2022.

În acelaşi timp se constată că potrivit raportului final privind debitoarea S.C. A. S.R.L. realizat la data de 07.12.2022, lichidatorul judiciar CII G. a propus ca eventualele drepturi şi obligaţii litigioase aflate pe rolul instanţelor de judecată să fie cesionate asociatului C., conform hotărârii asociaţilor, însă din încheierea de şedinţă din data de 13.12.2022 din dosarul nr. x/2014 nu rezultă că judecătorul sindic ar fi acceptat propunerea menţionată conform hotărârii asociaţilor şi că ar fi dispus în acest fel, aceeaşi constatare negativă regăsindu-se în referire şi la încheierea de şedinţă din data de 25.10.2022 din acelaşi dosar de insolvenţă.

Pe cale de consecinţă, raportat la subordonarea operaţiunii juridice de cesiune de care se prevalează reclamantul C. (în susţinerea calităţii sale de continuator în cauză al recurentei reclamante persoană juridică) faţă de procedura insolvenţei menţionate, rezultă că nu se poate recunoaşte la acest moment procedural determinat, recurentului C., calitate procesuală de cesionar al recurentei societăţi comerciale, dat fiind stadiul concret al procedurii de insolvenţă din dosarul nr. x/2014 evidenţiat anterior.

Aşadar, având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condiţiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanţei, constatând că semnatarul cererii de recurs formulate în numele reclamantei S.C. A. S.R.L. nu este reprezentantul legal al acesteia, potrivit celor expuse, Înalta Curte va admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul reclamantei societate pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Examinând recursul declarat de reclamantul C., Înalta Curte reţine următoarele:

Principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părţilor din litigiu să exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor. În caz contrar, partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinţei primei instanţe, nu are deschisă calea de atac a recursului pentru a invoca pentru prima dată susţineri şi apărări direct în această fază procesuală.

Atribuţiile instanţei de control judiciar în recurs se referă la verificarea aspectelor de nelegalitate ale deciziei din apel şi, cât timp partea nu a formulat apel, nu poate fi verificată decât în considerarea motivelor care au determinat această soluţie.

În speţa supusă analizei, astfel cum rezultă din circumstanţele cauzei expuse anterior, decizia tribunalului nu a fost atacată cu apel de reclamantul C., astfel că recursul acestei părţi procesuale a fost declarat omisso medio, cu nerespectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac, motiv pentru care va admite excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

În acest sens, se observă că prin sentinţa civilă nr. 1542/2018 a Tribunalului Dâmboviţa, cererea acestui reclamant C. a fost anulată ca netimbrată. Or, fără a declara apel împotriva soluţiei de anulare a cererii sale, reclamantul recurent menţionat promovează recurs împotriva deciziei prin care s-a soluţionat apelulul declarat de celălalt reclamant, S.C. A. S.R.L., în privinţa soluţiei distincte a primei instanţe de judecată de respingere ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulate de S.C. A. S.R.L., cerere în raport de care recurentul reclamant C. nu avea nici o calitate procesuală, nefiind pârât.

Or, prin cererea sa de recurs, recurentul C. dezbate soluţia dată de curtea de apel sub aspectul fondului cererii de chemare în judecată a reclamantei societate comercială, invocând astfel critici legate de cadrul procesual incomplet în care respectiva cerere de chemare în judecată a societăţii comerciale a fost soluţionată, respectiv fără introducerea şi a funcţionarilor invocat a fi vinovaţi ai pârâtei AJFP Dâmboviţa, precum şi critici legate de fondul raportului juridic dedus judecăţii prin acţiunea reclamantei persoană juridică.

Or, atât timp cât astfel cum am expus, recurentul C. nu a promovat apel împotriva soluţiei care viza cererea sa de chemare în judecată şi atât timp cât faţă de cererea de chemare în judecată a societăţii comerciale, recurentul nu are calitate procesuală în prezentul litigiu, astfel cum s-a expus, rezultă că recursul său, creionat prin criticile ilustrate sintetic, nu este admisibil.

Constatând totodată, că recurenta reclamantă persoană juridică a fost citată în rejudecarea apelului prin lichidatorul judiciar CII G. la adresa indicată prin decizia de casare nr. 479/2021 a instanţei supreme, dovadă fiind procesul – verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată când s-a dezbătut apelul reclamantei în rejudecare, Înalta Curte, pentru toate aceste motive, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursurile declarate de reclamantul C., în nume propriu şi pentru reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1794 din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant cu privire la recursul declarat în numele reclamantei S.C. A. S.R.L. de C..

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamantul C..

Anulează recursurile declarate de reclamantul C., în nume propriu şi pentru reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1794 din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2023.