Jurisdictional conflict over revindication of inherited real property and incidental heir certificate annulment: exclusive competence of the court at the immovable's location under Art. 117 and 123 CPC

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Hotărârile instanţelor aflate în conflict

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.01.2022 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., lăsarea în deplină proprietate şi posesie a bunului imobil situat în Oradea, str. x, jud. Bihor, înscris în CF, nr. 5205 Oradea, top x, imobil intravilan în suprafaţă de 1201 mp, constatarea că este unic proprietar al imobilului mai sus identificat cu titlu de moştenire după defunctul tată Huszti augustin, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat art. 563 C. civ., art. 194 C. proc. civ., art. 453 C. proc. civ.

Prin cerere reconvenţională s-a solicitat constatarea nulităţii certificatului de moştenitor suplimentar nr. 276 din dosarul nr. x/2021 al D. şi pe cale de consecinţă anularea lui şi înlăturarea notării din CF nou x de sub B7 a dreptului de proprietate al acesteia, constatarea că pârâta reconvenţională E. a acţionat în baza unui mandat acceptat tacit de pârâtele 2 şi 3 fiicele sale, la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x din 12.03.2004. În subsidiarul petitului 2 s-a solicitat a se constata că pentru obţinerea imobilului sus-indicat, au efectuat în 2004 o seamă de activităţi, purtând 15 procese. Au mai solicitat un drept de retenţie asupra acestui bun până când pârâtele le vor restitui contravaloarea investiţiilor, toate sumele achitate, creanţele ce le au sau împotriva lor şi repararea tuturor prejudiciilor suferite în conformitate cu art. 2495 C. civ., să oblige Statul român prin Consiliul Local să-şi precizeze poziţia cu privire la teren. Cererea reconvenţională a fost formulată şi împotriva pârâtelor E., F., Statul Român prin Consiliul Local Oradea.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022 Judecătoria Oradea, în baza art. 99 alin. (1) rap. la art. 123 C. proc. civ., a dispus disjungerea petitului 2 din acţiunea principală având ca obiect constatarea că reclamanta este unicul moştenitor după defunctul Huszti augustin şi petitul 1 de cerere din acţiunea reconvenţională având ca obiect să se constate nulitatea certificatului de moştenitor suplimentar nr. 276 din dosar nr. x/2021 al D., formând un nou dosar, care va avea aceleaşi părţi. A admis excepţia necompetenţei Judecătoriei Oradea pentru aceste petite şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov în baza art. 118 C. proc. civ., ca instanţă de la locul ultimului domiciliu al defunctului Huszti augustin.

2. Judecătoria Braşov, prin sentinţa nr. 10640 pronunţată la data de 20 decembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de către instanţă şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Această instanţă a reţinut că, după disjungerea în vederea soluţionării separate a cererii reconvenţionale instanţa competentă să soluţioneze cererea principală rămâne învestită să soluţioneze cererea reconvenţională. Astfel, petitul 1 din cererea reconvenţională a pârâţilor, având ca obiect constatarea nulităţii certificatului de moştenitor suplimentar nr. 276 din dosar nr. x/2021 al D. şi pe cale de consecinţă anularea lui, este de competenţa Judecătoriei Oradea.

În ceea ce priveşte petitul 2 al acţiunii iniţiale, respectiv constatarea că este unic proprietar al imobilului cu titlu de moştenire după defunctul Huszti augustin, acesta nu reprezintă o cerere principală în sensul normelor de drept procesual civil. Din cuprinsul acţiunii reiese faptul că reclamanta nu urmăreşte dezbaterea unei succesiuni sau obţinerea unui drept legat de succesiune de la alţi moştenitori, ci doar recunoaşterea preferinţei dreptului său faţă de cel al pârâţilor care invocă dobândirea printr-un act translativ de proprietate, în cadrul acţiunii în revendicare. Astfel, acest petit reprezintă tot o cerere în legătură cu un imobil, în sensul art. 117 C. proc. civ. Voinţa reclamantului se circumscrie unei acţiuni în revendicare, astfel cum rezultă din toate temeiurile de drept indicate de acesta (art. 117 C. proc. civ., art. 563 alin. (1) şi (2) C. civ.). Mai mult, cererile care sunt subsumate art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în legătură cu moştenirea, se referă la cereri prin care moştenitorii valorifică pretenţii pe care le-ar avea unul împotriva altuia, situaţie ce nu se regăseşte în petitul nr. 2 al cererii de chemare în judecată. Totodată cererea de anulare a certificatului de moştenitor este formulată pe cale reconvenţionale, neputând atrage prin sine însăşi competenţa potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că acest petit este o cerere principală, natura acesteia nu este a unei cereri în legătură cu moştenirea, ci a unei cereri în constatare care potrivit art. 125 C. proc. civ. se soluţionează de către instanţele competente determinate după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului. Astfel, raportat la cuprinsul cererii de chemare şi temeiurile de drept invocate, competenţa s-ar stabili raportat la acţiunea în revendicare ca şi cerere în realizarea dreptului.

Pentru aceste motive, instanţa a constatat că în temeiul art. 117 C. proc. civ. şi art. 123 C. proc. civ., cererile deduse judecăţii în dosarul nr. x/2022 sunt de competenţa Judecătoriei Oradea, raportat la locul situării imobilului.

II. Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2022, Judecătoria Oradea a apreciat că este competentă să judece doar capătul de cerere – revendicare, prin care reclamanta a solicitat lăsarea în deplină proprietate şi posesie a bunului imobil situat în Oradea, str. x, jud. Bihor, precum şi celelalte petite ale cererii reconvenţionale, cu excepţia capătului doi al acesteia.

Litigiul cu privire la care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă priveşte soluţionarea capetelor de cerere având ca obiect constatarea că reclamanta este "unicul proprietar al imobilului, cu titlu de moştenire după defunctul Huszti augustin" (petitul doi din acţiunea principală) şi constatarea nulităţii certificatului de moştenitor suplimentar nr. 276 din dosar nr. x/2021 al D. (petitul 1 din cererea reconvenţională), capete de cerere disjunse din cererea de chemare în judecată cu care reclamanta A. a învestit Judecătoria Oradea.

Astfel, se constată că Judecătoria Oradea şi Judecătoria Braşov şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, iar prezentul conflict negativ de competenţă s-a născut ca urmare a aprecierii diferite a celor două instanţe cu privire la calificarea cererii deduse judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în stabilirea competenţei de soluţionare a prezentului litigiu. Judecătoria Oradea a făcut aplicarea art. 118 C. proc. civ., reţinând că petitele disjunse reprezintă cereri privitoare la moştenire, în timp ce Judecătoria Braşov a dat eficienţă dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., considerând că pretenţiile reclamantei se circumscriu unei acţiuni în revendicare, iar competenţa de soluţionare a cererii reconvenţionale revine instanţei învestite cu cererea principală.

Potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ. "cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul".

Potrivit art. 118 C. proc. civ. "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".

Conform art. 123 C. proc. civ. "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

Această din urmă normă legală citată reglementează prorogarea legală de competenţă a cererilor accesorii sau incidentale, aşa încât acestea vor fi judecate de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, conform principiului accesorium sequitur principale, care îşi va păstra competenţa de a soluţiona cererea incidentală şi după disjungere, textul de lege anterior expus nedistingând sub acest aspect.

Prin urmare, cererea reconvenţională formulată de pârâţi în dosarul Judecătoriei Oradea are caracter incidental. Această cerere ar fi avut caracter principal dacă ar fi fost formulată pe cale separată. Fiind formulată într-un proces în curs, aceasta reprezintă un incident procedural asupra căruia instanţa îşi prorogă competenţa.

Înalta Curte reţine că în speţă, reclamanta nu urmăreşte dezbaterea unei succesiuni sau obţinerea unui drept legat de succesiune de la alţi moştenitori, ci doar recunoaşterea preferinţei dreptului său faţă de cel al pârâţilor (terţi faţă de moştenire) care invocă dobândirea printr-un act translativ de proprietate, în cadrul unei acţiuni în revendicare întemeiate pe dispoziţiile art. 563 C. civ.

Aşadar, competenţa de soluţionare a capătului 2 de al cererii principale, ce reprezintă tot o cerere în legătură cu un imobil, în sensul art. 117 C. proc. civ., precum şi a petitului 1 al cererii reconvenţionale, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., aparţine Judecătoriei Oradea, în a cărei rază teritorială se află imobilul revendicat.

În raport de dispoziţiile legale anterior invocate, competenţa de soluţionare a capetelor de cerere disjunse aparţine instanţei competente să soluţioneze capătul principal al cererii, Judecătoria Oradea (raportat la locul situării imobilului), care a constat că este competentă să soluţioneze acţiunea în revendicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2023.