Territorial jurisdiction for adult maintenance claims based on defendant's registered domicile

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 18.03.2022 sub nr. x/2022, reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. şi cu pârâta C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în temeiul art. 499, 524, 527, 528 si 529 C. civ. stabilirea şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere, într-o sumă de bani raportată la veniturile realizate de către pârât (tatăl biologic), până la terminarea studiilor, reclamantul arătând că este student în anul 3 de studii, al Academiei de Studii Economice din Bucureşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3684/29.09.2022 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în dosarul nr. x/2022, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, motivat de faptul că reşedinţa pârâtului este în Sectorul 2 Bucureşti, fiind incidente regulile de drept comun, respectiv cele ale art. 107 C. proc. civ.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 15756 pronunţată la data de 5 decembrie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de către instanţă şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgovişte, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că domiciliul pârâtului la data sesizării instanţei se afla în Târgovişte, astfel cum rezultă din fişa DEPABD aflată la dosar declinat.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o acţiune având ca obiect stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea reclamantului major, instanţele aflate în conflict înţelegând a se prevala, în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., de interpretarea diferită a noţiunii de domiciliu al pârâtului.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar alin. (2) al acestui text de lege stipulează că "instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul".

În privinţa acestui text legal, Înalta Curte constată că nu menţionează alternativ fie domiciliul pârâtului, fie reşedinţa acestuia, legiuitorul acordând valenţă legală, din punctul de vedere al competenţei instanţei de judecată, locuinţei stabile şi opozabile terţilor, prin înscrierea în evidenţele instituţiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale şi pentru a da posibilitatea părţilor din raportul juridic să-şi conformeze comportamentul dispoziţiilor sale.

Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută raportat la noţiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, aşa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile este acolo unde aceasta declară că-şi are locuinţa principală."

Dispoziţiile art. 89 din acelaşi act normativ prevăd că: " (1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi art. 89 C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu", inserată în dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina şi în practica judiciară, potrivit căreia "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv."

Or, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 18.03.2022 - aceasta constituind data sesizării instanţei, dată la care, astfel cum rezultă din extrasul de interogare a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, reşedinţa pârâtului era în str. x, Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2023.