Jurisdictional conflict over annulment of land commission decision under Law No. 18/1991

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în data de 27.10.2020, A. şi B. au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, C., persoană ce îndeplineşte funcţia de Prefect şi Preşedinte al Comisiei de Fond Funciar Vâlcea, Municipiul Rm. Vâlcea, D., persoană care îndeplineşte funcţia de Primar şi Preşedinte al Comisiei Locale de fond funciar Rm. Vâlcea, E., F., G., pentru a se dispune:

- anularea hotărârii nr. 77/1980 din 17.10.1991, emise de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar - Prefectura Judeţului Vâlcea;

- obligarea pârâţilor în solidar la plata contravalorii terenului de care au fost deposedaţi de către pârâţi, respectiv 150.000 euro;

- obligarea pârâţilor Prefectul Judeţului şi Primarul Municipiului Rm. Vâlcea la plata daunelor zilnice de 10% din salariul mediu pe economie, până la intrarea în legalitate;

- obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, pentru activitatea ilicită care a generat suferinţa fizico-psihică a întregii familii, pentru că nu a putut beneficia timp de 29 ani de terenul proprietatea acestora.

Cererea este întemeiată în drept pe Legea nr. 554/2004, art. 2, 3 şi 4 C. proc. civ., art. 1357, 1373, 1381, 1382, 1385 C. civ. în raport de art. 1, art. 6 şi art. 13 din CEDO.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 131/F-CONT din 19 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei invocată de pârâţi şi a fost declinată competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reţinându-se incidenţa art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, faţă de obiectul cererii principale – plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene.

2.2. Prin sentinţa nr. 2069 din data de 11.05.2022 pronunţată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, invocată de reclamanţi şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanţa reţinând, în esenţă, incidenţa art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reclamanţii au formulat mai multe capete de cerere având aceeaşi cauză şi aflate în strânsă legătură, iar în raport cu dispoziţiile art. 112 şi art. 107 C. proc. civ., s-a reţinut că instanţa de grad mai înalt, competentă material să soluţioneze pretenţiile de peste 200.000 RON şi teritorial, de la sediul/domiciliul pârâtului (pluralitate de pârâţi), este Tribunalul Vâlcea.

2.3. Învestit prin declinare, Tribunalul Vâlcea a pronunţat sentinţa civilă nr. 2095 din 15 noiembrie 2022 prin care a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, invocată de pârâtul F. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă şi a suspendat cauza până la soluţionarea conflictului de competenţă,

În motivarea acestei hotărâri această instanţă a reţinut, în esenţă, că petitul principal al cererii de chemare în judecată vizează anularea unei hotărâri emise de comisia judeţeană, ce atrage incidenţa art. 53 din Legea nr. 18/1991 – lege specială, iar celelalte capete de cerere au caracter accesoriu.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în considerarea următoarelor argumente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat anularea hotărârii nr. 77/1980 din 17.10.1991, emise de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar-Prefectura Judeţului Vâlcea; obligarea pârâţilor în solidar la plata contravalorii terenului de care au fost deposedaţi de către pârâţi, respectiv 150.000 euro; obligarea pârâţilor Prefectul Judeţului şi Primarul Municipiului Rm. Vâlcea la plata daunelor zilnice de 10% din salariul mediu pe economie, până la intrarea în legalitate; obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, pentru activitatea ilicită care a generat suferinţa fizico-psihică a întregii familii, pentru că nu au putut beneficia timp de 29 ani de terenul proprietatea acestora.

Astfel, obiectul principal al acţiunii îl constituie anularea unei hotărâri emise în temeiul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar de către o comisie judeţeană constituită în acest scop, conform acestui act normativ, hotărâre prin care s-a respins contestaţia formulată de autoarea H. referitoare la neatribuirea unei suprafeţe de teren situată în zona Libertăţii, imobil de care a fost expropriată prin Decretul nr. 307/1988.

Faţă de această împrejurare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare, în speţă Judecătoria Vâlcea.

Petitele referitoare la despăgubiri sunt accesorii, întrucât depind de modul de soluţionare a capătului principal, în sensul art. 30 alin. (4) C. proc. civ., ceea ce face aplicabile dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., operând astfel prorogarea de competenţă.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de natura actului atacat (hotărâre emisă în baza Legii speciale nr. 18/1991), împrejurarea că reclamanţii au indicat ca temei juridic al cererii (şi) dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu are relevanţă în stabilirea competenţei, întrucât potrivit art. 5 alin. (2) din acest act normativ "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară". O asemenea procedură judiciară este prevăzută de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 169/1997, modificate, atât pentru ipoteza contestării actelor de constituire/reconstituire ori a altor acte administrative emise în aplicare acestor legi de către persoanele ce sunt parte în procedură, cât şi pentru ipoteza în care astfel de acte sunt contestate de terţe persoane care invocă încălcare unui drept ori interes legitim.

Prin urmare, întrucât în cauză se solicită anularea unei hotărâri emise în temeiul Legii nr. 18/1991, iar imobilul-teren în raport de care s-a derulat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate se află situat în raza teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, potrivit considerentelor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2023.