Nullity of cassation appeal lacking valid statutory grounds for cassation against suspension of trial for party absence

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 22 noiembrie 2021 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, dosarul nr. x/2020, având ca obiect recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2773/19.10.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata B. str. x, în cauza având ca obiect pretenţii.

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din 8 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cererii de recurs, pentru lipsa părţilor, constatând că niciuna din părţile legal citate nu s-a înfăţişat în instanţă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 8 aprilie 2022 a formulat recurs recurenta B., str. x.

În cuprinsul cererii de recurs s-a solicitat desfiinţarea încheierii atacate şi continuarea judecăţii recursului de către curtea de apel. Recurenta consideră că cererea este admisibilă, în raport de dispoziţiile art. 411-415 C. proc. civ.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a se putea considera că reprezintă o veritabilă motivare a recursului, criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esenţă, recurenta solicită repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii, cerere ce putea fi formulată, eventual, în faţa instanţei care a dispus suspendarea.

Aceste solicitări, susţineri nu reprezintă critici de nelegalitate care să vizeze nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În atare situaţie, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentei privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat în mod efectiv greşelile instanţei pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, în sensul că niciuna din părţile legal citate nu s-a înfăţişat în instanţă, iar la dosar nu a fost depus, de nici o parte, vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă în faza procesuală a recursului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentă nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi întrucât în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta B., str. x împotriva încheierii din 8 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2023.