Revocation of donation for ingratitude: limits of cassation review over factual findings of continuous verbal aggression

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, la data de 04.09.2020 sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei revocarea pentru ingratitudine a contractului de donaţie autentificat de C. sub nr. x din data de 04.07.2017, cu privire la imobilul înscris în CF nr. x, de sub Al, cu nr. top x constând în teren intravilan în suprafaţa de 180 mp având categoria de folosinţa "curţi construcţii" şi de sub Al. l, cu nr. cad. x şi nr. top. x compus din casa S+P+E+M situate în Mun. Timişoara, judeţul Timiş, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de donaţie, prin obligarea pârâtului la restituirea bunurilor imobile, precum şi radierea dreptului de nudă proprietate al pârâtului din cartea funciara şi înscrierea dreptului de proprietate al acesteia, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 555/PI/29.03.2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi pe fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect revocare donaţie, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia nr. 34 din 3 februarie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 555/PI/29.03.2021, pronunţate de Tribunalul Timiş.

A schimbat în parte sentinţa civilă apelată.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta apelantă A. în contradictoriu cu pârâtul intimat B..

A dispus revocarea pentru ingratitudine a contractului de donaţie autentificat sub nr. x/04.07.2017 de către C. având ca obiect imobilul înscris în CF nr. x, de sub A1 cu nr. top. x constând în teren intravilan în suprafaţă de 180 mp. având categoria de folosinţă "curţi construcţii" şi de sub A1.1, cu nr. cad. x şi nr. top. x compus din casă S+P+E+M situat în Municipiul Timişoara, str. x, jud. Timiş.

A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de donaţie prin obligarea pârâtului intimat la restituirea bunului imobil către reclamanta apelantă.

A dispus radierea dreptului de nudă proprietate al pârâtului intimat din cartea funciară corelativ cu înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei apelante.

A menţinut în rest sentinţa civilă apelată.

A obligat pârâtul intimat la plata către reclamanta apelantă a sumei de 16.408 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel şi în primă instanţă.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei nr. 34 din 3 februarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul B., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Arată că fapta pentru care se solicită revocarea donaţiei pentru ingratitudine, se circumscrie lunii septembrie a anului 2018, termen de la care se calculează termenul de prescripţie de 1 an de zile, reglementat de art. 1024 alin. (1) C. civ.. Astfel, instanţă a fost învestită cu soluţionarea cauzei care vizează fapte de ingratitudine pretins a fi săvârşite după încheierea contractului de donaţie, respectiv după data de 04.07.2017.

Norma de drept material invocată în speţă şi căreia instanţa i-a dat relevanţă, art. 1023 alin. (l) lit. b) Noul C. civ., se aplică cu privire la fapte săvârşite de către donatar, ulterior încheierii contractului de donaţie.

Or, după cum se poate observa, instanţa de apel a aplicat norma de drept material cu privire la fapte pretins a fi săvârşite de către pârâtul-recurent, de-a lungul timpului, anterior contractului de donaţie, stabilind că acesta se face vinovat de injurii grave, raportat la caracterul continuu al injuriilor proferate de către recurent la adresa donatoarei.

Învederează că aceste injurii nu puteau fi probate prin administrarea probei testimoniale, atât timp cât după încheierea contractului de donaţie, părţile s-au întâlnit de două ori: când recurentul a fost invitat la ziua de naştere a reclamantei, respectiv când acesta a schimbat încuietoarea la poarta de la curtea imobilului (când părţile nici nu s-au văzut, recurentul neştiind că mătuşa sa se află în ţară în acel moment).

De altfel, declaraţiile martorilor nu reprezintă o probă directă a aşa-ziselor injurii proferate de recurent la adresa donatoarei, aceştia recunoscând că au cunoştinţă despre această conduită a pârâtului din spusele reclamantei, aspect reţinut de altfel de către instanţă de apel, în analiza primului caz de revocare a donaţiei, invocat de către reclamantă.

Susţine că, deşi a învederat instanţei faptul că aceasta este învestită cu soluţionarea unei cauze de revocare a donaţie pentru ingratitudine şi este limitată la verificarea faptelor pretins a fi săvârşite de către reclamant aferente perioadei ulterioare datei de 04.07.2017, instanţa a dat relevanţă depoziţiilor martorilor care au afirmat că astfel de injurii au fost proferate de către reclamant şi înainte de data perfectării contractului de donaţie, caracterul continuu al injuriilor fiind apreciat de către instanţă prin raportare la relaţiile tensionate dintre părţi de-a lungul timpului, anterior încheierii contractului de donaţie.

Singurul incident relevat de reclamantă, ulterior datei de 04.07.2017- când a pus lacăt la poarta imobilului în care se afla aceasta- este unul izolat şi ivit dintr-o eroare: din cauza comportamentului vecinilor care depozitau în curtea imobilului tot felul de obiecte, s-a deplasat la imobil şi a pus lacăt la poartă. Arată că, deşi este proprietar al imobilului, nu deţine cheie de la intrarea în imobil, motiv pentru care nici nu a încercat să intre în incinta acestuia, neavând cunoştinţă că reclamanta-intimată se află în imobil.

Dovada faptului că relaţiile dintre reclamantă şi pârât - deşi presărate cu tensiuni de-a lungul timpului - sunt departe de a fi atât de încordate, este chiar faptul că, puţin timp înainte de incidentul antemenţionat, în cursul aceluiaşi an, a fost invitat, împreună cu iubita, la ziua de naştere a mătuşii sale, reclamantă în prezenta cauză.

Consideră că susţinerile reclamantei referitoare la comportamentul nepotrivit al pârâtului nu au putut fi dovedite în faţa instanţelor - aspect confirmat de altfel şi de către instanţa de apel care, în soluţionarea cazului de revocare a donaţiei prevăzut la art. 1023 alin. (1) lit. a) C. civ. a reţinut că "Susţinerile sale referitoare la ameninţarea cu moartea prin împuşcare şi otrăvire nu au fost confirmate prin declaraţiile martorilor, aceştia afirmând că au cunoscut acestea din relatările reclamantei apelante".

Susţine că soluţia atacată încalcă principiul irevocabilităţii donaţiei, instanţa dispunând revocarea donaţiei pe baza impresiei subiective a donatorului.

Apreciază că hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Contradictorialitatea motivării rezidă din însuşi modul de apreciere a relevanţei probelor administrate în cauză. Dacă pentru instanţa de apel declaraţiile martorilor nu confirmă incidenţa cazului de revocare a donaţiei prevăzut de art. 1023 alin. (1) lit. a) Noul C. civ., întrucât "aceştia afirmă că au cunoscut acestea din relatările reclamantei apelante", pentru aceeaşi instanţă, aceleaşi declaraţii ale martorilor stau la baza motivării admiterii apelului, prin prisma aprecierii ca fiind incident în cauză motivul de revocare a donaţiei prevăzut de art. 1023 alin. (l) lit. b) Noul C. civ.

Depoziţiile aceloraşi martori - care au afirmat că nu au perceput în mod direct ameninţările cu moartea şi injuriile, ci din spusele reclamantei - au stat la baza soluţionării diferite a celor două cazuri de revocare a donaţiei pentru ingratitudine invocate de către reclamantă. Nu are nicio relevanţă dacă primul caz vizează ameninţarea cu moartea, iar cel de-al doilea caz se referă la injurii grave.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către recurentul B. şi pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei civile nr. 34 pronunţate la data de 03.02.2022 de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2019.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Argumentându-şi primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pârâtul a pretins încălcarea ori greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1023 lit. b) din C. civ., ce reglementează cazul donatarului care se face vinovat de "injurii grave faţă de donator".

Prin memoriul de recurs pârâtul a arătat că: aceste injurii nu puteau fi probate prin administrarea probei testimoniale, în condiţiile în care părţile s-au întâlnit doar de două ori după perfectarea contractului de donaţie; declaraţiile martorilor nu reprezintă o probă directă a injuriilor, aceştia având cunoştinţă despre acestea din spusele reclamantei; instanţa a dat relevantă depoziţiilor martorilor reţinând caracterul continuu al injuriilor şi anterior încheierii contractului; singurul incident ivit după încheierea contractului a fost cel când a pus lacăt la poartă, neştiind că reclamanta se afla în imobil; relaţiile dintre părţile litigante nu erau încordate, în condiţiile în care a fost invitat de către reclamantă la ziua acesteia; greşita stabilire a caracterului grav al injuriilor adresate, atât timp cât evenimentul din septembrie 2019 nu poate fi catalogat ca fiind unul grav.

Înalta Curte constată că, deşi recurentul-pârât a indicat ca temei legal al criticilor formulate pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., expunerea şi dezvoltarea acestora vizează în realitate, aspecte care ţin de situaţia de fapt şi aprecierea probelor, aceste critici neîncadrându-se în nici unul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar pe calea recursului.

Astfel, acest ansamblu de critici formulate de recurentul-pârât nu pot face obiect de analiză în calea de atac a recursului, ridicând o problemă legată de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii atacate.

Aserţiunea este valabilă inclusiv în privinţa aprecierilor instanţei de apel în sensul că injuriile au avut caracter continuu, aprecieri contestate prin memoriul recurentului. Astfel, instanţa de recurs constată inclusiv în privinţa lor, că ele nu pot face obiect al cenzurii instanţei de recurs care exercită exclusiv un control exclusiv în legalitate asupra hotărârii pronunţate în apel, în condiţiile în care aprecierile asupra probelor ori situaţiilor de fapt ale cauzei realizate de instanţele de fond (între care se regăseşte şi instanţa de apel) ţin de temeinicia soluţiei şi scapă astfel, controlului jurisdicţional de legalitate în calea extraordinară a recursului.

În ce priveşte invocarea greşitei aplicări de către instanţa de apel a prevederilor art. 1023 şi art. 1024 C. civ., în referire la împlinirea termenului de prescripţie extinctivă, instanţa de recurs observă că împotriva soluţiei tribunalului de respingere a excepţiei de prescripţie a dreptului material la acţiune, recurentul pârât nu a formulat apel principal sau apel incident, ca de altfel nici intimata reclamantă, astfel încât respectiva dispoziţie judiciară a intrat în autoritatea lucrului judecat, nemaiputând fi pusă în discuţie în prezenta fază de recurs, fără a fi încălcat art. 430 C. proc. civ.

În egală măsură, instanţa de recurs observă că în cadrul situaţiei de fapt stabilite definitiv de către curtea de apel, în lipsa administrării de noi probe în recurs, instanţa de apel s-a grefat în soluţia sa de admitere a revocării, inclusiv pe evenimentul petrecut la 16.09.2019, eveniment ulterior datei încheierii contractului de donaţie, astfel încât nu se poate afirma nici din această perspectivă, încălcarea prevederilor art. 1023 şi art. 1024 C. civ. prin invocata raportare la fapte anterioare încheierii actului juridic.

Cu referire la susţinerea recurentului în sensul că soluţia atacată încalcă principiul irevocabilităţii donaţiei, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o critică formală; în realitate recurentul tinde de asemenea, la verificarea temeiniciei deciziei.

De altfel, Înalta Curte tinde a preciza că, deşi donaţia este în principiu irevocabilă, aceste cazuri legale de revocare, pentru ingratitudine, nu aduc atingere principiului irevocabilităţii întrucât intervin independent de voinţa donatorului, motivele de revocare reprezentând fapte negative realizate de către donatar şi fiind prevăzute legal. Aşadar, nu se poate invoca nici încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 1015 C. civ.

Prin memoriul de recurs pârâtul a mai invocat incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., susţinând că motivarea deciziei atacate este contradictorie, aspect ce rezultă din modul de apreciere a relevanţei probelor administrate în cauză, cu referire la faptul că declaraţiile aceloraşi martori au fost valorificate diferit de către instanţa de apel în analiza celor două cazuri de revocate a donaţiei prevăzute de art. 1023 alin. (l) lit. a) şi b) Noul C. civ.

Înalta Curte constată că potrivit art. 1023 alin. (1) lit. .a) C. civ. "donaţia se revocă pentru ingratitudine dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat".

Ingratitudinea cuprinde fapte de o anumită gravitate şi nu doar simpla încălcare a atitudinii de recunoştinţă ce se aşteaptă din partea donatarului faţă de binefăcătorul său, donatorul.

Analizând acest caz de revocare a donaţiei pentru ingratitudine instanţele de fond au reţinut că reclamanta nu a făcut dovada existenţei acestei premise.

Astfel, s-a reţinut în cadrul situaţiei de fapt a cauzei, stabilite definitiv de către instanţa de apel ca urmare a neadministrării de noi probe în recurs, faptul că susţinerile reclamantei referitoare la ameninţarea cu moartea prin împuşcare şi otrăvire nu au fost confirmate prin declaraţiile martorilor, aceştia afirmând că au cunoscut acestea din relatările reclamantei. S-a mai reţinut că afirmaţia reclamantei apelante conform căreia la sfârşitul anului 2018 ar fi fost ameninţată cu moartea telefonic în America de către pârât a fost contrazisă de declaraţia martorei D..

Prin urmare, s-a constatat că declaraţiile martorilor axate pe ipoteza unui eventual "atentat la viaţa donatorului" nu au adeverit cele susţinute de către reclamantă în acest sens.

Conform celui de-al doilea caz de revocare a donaţiei pentru ingratitudine, ce constituie temei al demersului judiciar iniţiat de către reclamantă, art. 1023 alin. (1) lit. b) C. civ., acesta prevede că "donaţia se revocă pentru ingratitudine dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator".

Injuriile cuprind insultele, ofensele, precum şi orice alt act injurios la adresa donatorului, prin care se atentează la onoarea, reputaţia sau demnitatea acestuia, fără a avea importanţă dacă au fost proferate în public sau în secret.

Gravitatea injuriilor este dată de caracterul profund denigrator şi înjositor al acestora, de caracterul de continuitate al acestora, agresivitatea verbală conferind un grad de stres şi de uzură psihică.

Cu privire la acest caz de revocare a donaţiei pentru ingratitudine, instanţa de apel a reţinut că declaraţiile martorilor orientate pe acest aspect au relevat un comportamentul agresiv verbal al pârâtului faţă de reclamantă, iar injuriile au avut un caracter de continuitate.

Instanţa de apel, contrar primei instanţe, a reţinut în cadrul situaţiei de fapt definitive a cauzei, că reclamanta a dovedit gravitatea acestor injurii prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu puterea de lucru judecat a considerentelor hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior între părţile litigante.

Astfel, s-a reţinut că sentinţa civilă nr. 10124/27.09.2019 a Judecătoriei Timişoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 64/A/CC/22.10.2019 a Tribunalului Timiş, a fost pronunţată în soluţionarea cererii de emitere a unui ordin de protecţie, formulată de către reclamantă, întemeiată atât pe evenimentul petrecut la data de 16.09.2019 când pârâtul a schimbat încuietorile imobilului, cât şi pe relaţiile tensionate dintre părţi anterior acestui eveniment.

Cu putere de lucru judecat s-a reţinut de instanţa de apel că instanţele de judecată în emiterea ordinului de protecţie au constatat că "susţinerile reclamantei referitoare la actele de violenţă psihologică şi economică manifestate de pârât, care i-au produs o reală temere reclamantei au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză."

Prin urmare, Înalta Curte constată că aceiaşi martori au fost ascultaţi pentru ambele cazuri de revocare a donaţiei pentru ingratitudine, dar, pentru că situaţia de fapt ce justifica aplicarea fiecărui text era diferită (atentat la viaţa donatorului, respectiv injurii grave), nu se poate reţine vreo contradicţie procedurală în a se reţine că unele afirmaţii ale martorilor, fiind cunoscute de la reclamantă, nu au fost aşadar considerate apte de a face dovada unui fapt pretins, iar altele, percepute direct de martori, au fost apreciate de instanţa de apel a realiza proba unui alt fapt concret invocat.

De altfel, în admiterea cazului secund de revocare a donaţiei, instanţa de apel a avut în vedere atât declaraţiile martorilor cu privire la comportamentul agresiv verbal al pârâtului, cât şi puterea de lucru judecat a considerentelor reţinute în litigiul care a avut ca obiect emiterea unui ordin de protecţie, referitoare la violenţa psihologică exercitată asupra reclamantei.

Mai mult, instanţa de apel a reţinut că din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar rezultă şi că pârâtul doreşte valorificarea imobilului donat, asupra căreia reclamanta are un drept de uzufruct viager.

Aşadar, instanţa de apel a concluzionat, în urma examinării şi evaluării probelor administrate, că în cauză există fapte obiective, săvârşite cu intenţie, care sunt încadrabile în cazul de ingratitudine prevăzut în mod expres de art. 1023 lit. b) din C. civ., prin considerente explicite fiind înlăturată teza ameninţării reclamantei cu moartea şi admisă cea distinctă referitoare la injurii grave faţă de donator.

Grefat pe această situaţie de fapt reţinută definitiv de tribunal, instanţa de recurs constată că întrucât pârâtul a acţionat într-o manieră incompatibilă cu obligaţia generală de recunoştinţă pe care un donatar trebuie să o aibă faţă de donator, aducând donatoarei injurii ce au lezat demnitatea acesteia, agresivitatea verbală fiind constatată de instanţa de apel devolutivă a fondului ca încadrându-se în nivelul de gravitate prevăzut de legea civilă necesar pentru a atrage revocarea donaţiei, atunci în mod just instanţa de apel a procedat la aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la revocarea contractului de donaţie pentru acest caz de revocare.

În considerarea acestor motive, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 34 din 3 februarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2023.