Jurisdictional conflict resolved: Vrancea Tribunal competent as defendant's domicile court in defamation damages claim

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 28.02.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând constatarea încălcării demnităţii, onoarei şi reputaţiei prin afirmaţii calomnioase şi denigratoare făcute în spaţiul public de către pârât şi obligarea acestuia la plata sumei de 150.000 Euro, în echivalent RON la cursul valutar de la data plăţii, reprezentând reparaţie patrimonială pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat, obligarea pârâtului la prezentarea de scuze în mod public faţă de reclamantă şi la redarea dispozitivului hotărârii ce va fi pronunţată de instanţă, prin publicarea unui articol pe cheltuială proprie în două ziare de circulaţie naţională, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

Prin întâmpinarea depusă la data de 15.06.2022, pârâtul B. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, după cum rezultă din prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează regula generală privind competenţa teritorială a instanţelor de judecată "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2022, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi, după amânări succesive de pronunţare, a declinat la data de 11.11.2022 cauza spre soluţionare Tribunalului Vrancea.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1604 pronunţată la data de 11 noiembrie 2022 în dosarul x/2022 de către Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi declinată cauza privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. spre soluţionare în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunţa acesată soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut faptul că legiuitorul a instituit, în cazul acţiunilor având ca obiect răspundere civilă delictuală, o competenţă teritorială alternativă. Astfel, conform prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) 9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Sunt reglementate astfel, deopotrivă, trei posibile competenţe teritoriale alternative în această materie, anume: competenţa de drept comun, ce se stabileşte, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la domiciliul pârâtului, competenţa teritorială de la locul săvârşirii faptei ilicite şi competenţa teritorială de la locul producerii prejudiciului. Potrivit art. 116 C. proc. civ., în cazul competenţei alternative, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Prin raportare la explicaţiile părţilor şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanţa a concluzionat că nu este justificată competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti din perspectiva niciuneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial să soluţioneze prezentul litigiu, în cauză nefiind relevată nicio legătură concretă a cererii cu raza de competenţă a acestei instanţe.

2.2. Prin încheierea pronunţată la data de 19 ianuarie 2023 în dosarul x/2022, Tribunalul Vrancea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vrancea invocată de reclamantă şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a arătat că în afara instanţei de la domiciliul pârâtului, competentă teritorial în baza regulii generale instituite prin art. 107 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 116 coroborate cu art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., sunt deopotrivă competente în soluţionarea cauzei şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită, precum şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a produs prejudiciul. Reclamanta îşi are domiciliul, aşa cum s-a arătat, pe raza teritorială a judeţului Bistriţa dar, aşa cum a susţinut reprezentanta sa convenţională, îşi desfăşoară activitatea pe întreg teritoriul ţării, susţinere credibilă prin prisma funcţiei politice pe care aceasta o deţine (preşedinte al Consiliului Naţional al C.), deci inclusiv şi mai ales în Municipiul Bucureşti. Faptele reclamate sunt pretins a fi săvârşite de pârât la adresa reclamantei prin afirmaţii care au fost publicate în mediul on line, respectiv pe mai multe pagini web: www.x.ro, infobistrita.ro, ziare-com, stiripesurse, bihorul.ro, universul.net, newsnow.ro, dintre aceste publicaţii on line cel puţin trei având sediul în Bucureşti (www.x.ro, ziare-com, universul.net).

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că Tribunalul Bucureşti, ca instanţă deopotrivă competentă în soluţionarea cauzei, aleasă de reclamantă, în temeiul art. 116 C. proc. civ., este competent să soluţioneze cauza, competenţa acestuia fiind atrasă în baza art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. de locul săvârşirii pretinsei fapte ilicite, respectiv mediul on line inclusiv pentru trusturi de presă cu sediul în Bucureşti, la aceasta adăugându-se şi împrejurarea că, prin prisma funcţiei politice deţinute de reclamantă, acesteia i s-a produs un prejudiciu inclusiv în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Vrancea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, cea de-a doua instanţă reţinând că este competentă să soluţioneze cauza Tribunalul Bucureşti ca urmare a faptului că locul săvârşirii faptei ilicite este pe raza acestui municipiu întrucât unele publicaţii îşi au sediul în această localitate, dar şi dată fiind activitatea reclamantei care se întinde pe întreg teritoriul ţării.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o cerere de atragere a răspunderii civile delictuale ca urmare a încălcării demnităţii, onoarei şi reputaţiei prin afirmaţii calomnioase şi denigratoare făcute în spaţiul public de către pârât la adresa reclamantei.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Sunt însă situaţii în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

În materia răspunderii civile delictuale, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială alternativă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În ceea ce priveşte locul producerii prejudiciului, Înalta Curte reţine că este competentă să soluţioneze cauza instanţa în a cărei rază teritorială s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit care, în circumstanţele particulare ale cauzei, în care se reclamă producerea unui prejudiciu prin difuzarea în mediul virtual a unor afirmaţii neadevărate şi defăimătoare la adresa reclamantei, este reprezentată de instanţa de la domiciliul acesteia.

În cauză se constată însă că reclamanta nu domiciliază pe raza Municipiului Bucureşti, aspect rezultat atât din cererea de chemare în judecată, cât şi din lămuririle date de reprezentantul conventional al acesteia în faţa Tribunalului Bucureşti la termenul din data de 10.10.2022, aceasta locuind efectiv în Municipiul Cluj.

Prin urmare, instanţa iniţial învestită nu este instanţa în raza căreia s-a produs prejudiciul şi cum art. 116 din C. proc. civ. nu poate fi incident întrucât potrivit acestuia în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competent, iar Tribunalul Bucureşti nu este instanţă competentă alternativ, incidente sunt dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cauza fiind instanţa de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul Vrancea.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2023.