Peremption of revision request: interruption of the six-month term by repunere pe rol without waiver of judgment in absentia

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, succesoare a AVAS, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate prescripţia dreptului pârâtei de valorificare a titlului executoriu nr. x emis la 14.02.2008 de către AVAS, a cărui succesoare este pârâta AAAS, precum şi a privilegiului special si a interdicţiei de înstrăinare instituite în baza acestuia; să dispună radierea din CF x Oradea provenită din CF vechi x Seleuş a acestui titlu executoriu, a privilegiului special, precum si a interdicţiei de înstrăinare cu privire la imobilul înscris în această coală funciară referitor la numărul cadastral x Oradea, care în natură reprezintă apartamentul proprietatea reclamanţilor situat în Oradea, judeţ Bihor cu terenul aferent, respectiv radierea tuturor acestor menţiuni din coala funciara menţionată, înscrise la partea a II-a de proprietate sub B3, potrivit încheierii de CF nr. x/2008.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Oradea

Prin sentinţa civilă nr. 5303 din data de 07.10.2019 pronunţată de Judecătoria Oradea s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, fără cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bihor

Prin decizia civilă nr. 507/A din 22.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bihor s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii A. şi B. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr. 5303 din 07.10.2019 pronunţată de Judecătoria Oradea, sentinţă păstrată în totalitate.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Împotriva deciziei nr. 507/A din 22.07.2020, reclamanţii A. şi B. au formulat cerere de revizuire.

Prin încheierea din data de 29.10.2020 s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1345/C din 08.12.2021 Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis excepţia perimării invocată din oficiu şi a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 507/A/2020 din 22.07.2020, pronunţată de către Tribunalul Bihor.

5. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei 1345/C din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, au declarat recurs revizuenţii A. şi B..

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenţii au arătat că prima instanţă a calculat în mod greşit termenul de perimare; astfel, prin încheierea din 27 mai 2021 s-a menţinut măsura suspendării cauzei în raport de care termenul de perimare urma să se împlinească la 27 octombrie 2021; în intervalul cuprins între momentul menţinerii măsurii suspendării şi a celui aferent împlinirii termenului de perimare au fost îndeplinite acte de procedură care au întrerupt termenul de perimare, având relevanţă, printre altele, cererea de repunere pe rol comunicată la 24 octombrie 2021 prin care recurenţii au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, arată că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunţată cu nerespectarea procedurii de citare. Astfel, recurenţii au fost citaţi pentru termenul din 07 decembrie 2021 când li s-a pus în vedere să achite diferenţa de taxă judiciară de timbru, obligaţie îndeplinită.

Recurenţii susţin că nu au fost citaţi pentru termenul la care s-a discutat perimarea cererii, instanţa invocând din oficiu excepţia perimării. În opinia recurenţilor, judecătorii ar fi devenit incompatibili pentru soluţionarea acestei excepţii, cu atât mai mult cu cât era necesar să se dispună citarea părţilor cu menţiunea discutării perimării.

Prin memoriul depus la 04.03.2022 (data poştei, dosar recurs), după comunicarea hotărârii recurate (27.01.2022), depus cu depăşirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) coroborat cu art. 487 alin. (1) şi art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurenţii invocă şi următoarele motive:

Apreciază recurenţii că decizia atacată ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului publicităţii şedinţei de judecată, întrucât nu cuprinde menţiunea "pronunţată în şedinţă publică".

De asemenea, un nou termen de perimare ar fi curs de la 27 mai 2021, când s-ar fi dispus "resuspendarea cauzei", iar recurenţii au formulat cerere de repunere pe rol la 25.10.2021, înainte de împlinirea acestuia la 27.10.2021, iar instanţa nu a observat că intimata a cerut judecata în lipsă, prin actele procedurale depuse la dosar.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

5. Apărările efectuate în cauză

În termen legal, intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de recurs, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenţii au depus răspuns la întâmpinare, prin care au invocat excepţia tardivităţii depunerii întâmpinării.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor. Prin încheierea de şedinţă din 17 noiembrie 2022 a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării recursului şi admis în principiu recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1345/Ap din 8 decembrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă. A fost stabilit termen de judecată în vederea soluţionării recursului la data de 9 februarie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-revizuenţi şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În prealabil, Înalta Curte arată că va proceda la analiza motivelor de casare astfel cum au fost prezentate în recursul înregistrat la data de 14 decembrie 2021 la Curtea de Apel Oradea. Memoriul înregistrat la data de 9 martie 2022, deşi completează motivele de recurs, este depus cu depăşirea termenului legal de motivare a recursului, în condiţiile în care decizia recurată a fost pronunţată la data de 8 decembrie 2021 şi comunicată ambilor recurenţi la data de 27 ianuarie 2022, conform dovezilor de la dosar Curtea de Apel Oradea, termenul de motivare împlinidu-se la data de 2 februarie 2022.

Prin recursul declarat de către revizuenţii A. şi B. sunt invocate motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.. Analizând motivele de nelegalitate dezvoltate de către recurenţi, Înalta Curte apreciază că acestea se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) punctul 1 şi 5 din C. proc. civ.

Astfel, în analiza motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale", se constată că recurenţii au arătat că judecătorii care au pronunţat soluţia de perimare a cererii de revizuire au devenit incompatibili ca urmare a invocării acestei excepţii din oficiu.

Deşi nu dezvoltă această critică prin indicarea textului de lege care normează cazurile de incompatibilitate pretins aplicabil în cauză, Înalta Curte atrage atenţia asupra incidenţei dispoziţiilor art. 42 alin. (1) punctul 1 teza a doua din C. proc. civ., potrivit cărora "punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil". Potrivit art. 14 alin. (4) din C. proc. civ. "părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu", iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol "instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate". Or, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ. "perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate", ceea ce înseamnă că instanţa de judecată poate invoca din oficiu acest incident, însă nu devine incompatibilă în soluţionarea acestuia. În raport de această critică, se constată caracterul nefondat al motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., în condiţiile în care completul învestit cu soluţionarea cererii de revizuire a fost legal constituit.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia.

Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni".

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Oradea a perimat cererea de revizuire în condiţiile în care termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la 29 octombrie 2020, când instanţa a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, şi s-a împlinit la data de 29 aprilie 2021, calculul termenului realizându-se conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia părţile solicitaseră judecata cauzei în lipsă, Înalta Curte arată că, deşi prin cererile aflate la dosarul de revizuire, s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părţilor de către revizuenţi, prin cererea depusă la filele x – 79 au renunţat în mod expres la soluţionarea cauzei în lipsa lor. Contrar susţinerilor recurenţilor, intimata nu a solicitat judecata cauzei în lipsa sa. În aceste condiţii, faţă de lipsa părţilor la şedinţa din data de 29.10.2020, în mod corect instanţa a dispus suspendarea cauzei, de la acest moment începând să curgă termenul de perimare.

Prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2021 s-a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea suspendării acesteia până la soluţionarea dosarului x/2008, fără însă a se solicita judecata cauzei în lipsă, astfel încât la data de 27 mai 2021 cererea de repunere pe rol a fost în mod corect respinsă.

Cererii de repunere pe rol formulate la data de 29 martie 2021 nu i se pot recunoaşte valenţele pretinse de către recurenţi, nefiind un act de procedură apt să întrerupă termenul de perimare.

Potrivit art. 417 din C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Astfel, deşi cererea a fost formulată în interiorul termenului de perimare, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Oradea împrejurarea că aceasta nu a fost formulată cu scopul judecării cauzei, în condiţiile în care părţile nu s-au prezentat la apelul nominal efectuat în şedinţa din data de 27 mai 2021 şi nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Cererea de repunere pe rol a cauzei suspendate în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în cuprinsul căreia nu se solicită judecarea cauzei în lipsă, nu poate produce efectul întreruptiv de perimare pentru că nu se poate considera că a fost făcută cu intenţia de reluare a judecăţii. Încheierea pronunţată în soluţionarea cererii de repunere pe rol nu are relevanţă în curgerea termenului de perimare, câtă vreme prin aceasta nu s-a dispus reluarea judecăţii.

În aceste condiţii, cursul perimării nu s-a întrerupt, cererea de repunere pe rol înregistrată la data de 29 martie 2021 nefiind un act de procedură apt să producă acest efect.

De asemenea, prin încheierea de şedinţă din 27 mai 2021 nu s-a dispus "resuspendarea cauzei", astfel cum pretind recurenţii, instanţa pronunţând o soluţie de respingere a cererii de repunere pe rol şi de menţinere a măsurii suspendării, astfel încât nu a început să curgă un nou termen de perimare de la această dată.

Analizând înscrisurile de la dosarul cauzei se constată că abia prin cererea de repunere pe rol a cauzei formulată la data de 25 octombrie 2021 revizuenţii au solicitat judecata cauzei în lipsă, însă la acest moment procesual termenul de perimare era împlinit, astfel încât aceasta nu are caracter întreruptiv.

Contrar susţinerilor recurenţilor potrivit cărora procedura de citare pentru termenul din data de 7 decembrie 2021 nu a fost legal îndeplinită, Înalta Curte arată că urmare a solicitării acestora de repunere pe rol a cauzei formulată prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2021, aceştia au fost citaţi la data de 27 octombrie 2021 (conform dovezilor de la filele x – 144) cu menţiunea de a achita o diferenţă de taxă de timbru în cuantum de 25 de RON pentru discutarea cererii de repunere pe rol a cauzei, obligaţie îndeplinită.

Nemulţumirea recurenţilor decurge din împrejurarea că, deşi citaţia a fost comunicată cu menţiunea de a achita taxa de timbru aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei, instanţa a invocat din oficiu şi a rămas în pronunţare pe excepţia perimării cererii de revizuire. Criticile sunt nefondate în condiţiile în care art. 420 C. proc. civ. prevede posibilitatea invocării acestui incident procedural de către instanţă din oficiu, cu condiţia ca părţile să fie legal citate la acel termen, adică să aibă cunoştinţă de existenţa termenului de judecată pentru a se prezenta şi pune concluzii în raport de orice chestiune pusă în discuţie şi invocată fie din oficiu, fie de partea interesată. Or, în cauză, părţile aveau cunoştinţă de termen, fiind citate cu respectarea prevederilor art. 159 C. proc. civ., astfel încât nu exista niciun impediment procedural la invocarea perimării. De altfel, Curtea de Apel Oradea, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise pe incidentul ivit, a procedat la amânarea pronunţării, astfel încât recurenţilor nu li s-a cauzat nicio vătămare aptă să conducă la anularea hotărârii recurate.

Critica privind neindicarea în cuprinsul dispozitivului a menţiunii "pronunţată în şedinţă publică" a fost invocată pentru prima dată prin memoriul de recurs depus tardiv la data de 9 martie 2022. Mai mult, aceasta este şi nefondată în condiţiile în care în dispozitivul deciziei recurate se regăseşte menţiunea "pronunţată la data de 8 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei", iar potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul amânării prevăzută la alin. (1), preşedintele, odată cu anunţarea termenului la care a fost amânată pronunţarea, poate stabili că pronunţarea hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei".

Or, prin încheierea de amânare a pronunţării din data de 7 decembrie 2021, pronunţată în şedinţă publică, instanţa a dispus amânarea pronunţării la data de 8 decembrie 2021 pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze concluzii scrise, ocazie cu care a stabilit că pronunţarea hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, aspect menţionat, în acord cu prevederile art. 425 alin. (3) C. proc. civ., în dispozitivul deciziei recurate.

Având în vedere considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1345/Ap din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2023.