Tort reimbursement claim assigned to Iași court; Bucharest referral overturned for jurisdiction manipulation.

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Deliberând, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Obiectul cererii:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 8 noiembrie 2021, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, B., C., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, D., E., F., a solicitat restituirea sumei de 6.956,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în cadrul dosarului nr. x/2019

În drept, a invocat prevederile art. 1349 şi urm. C. civ., art. 194 şi urm., art. 453 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1843 din 14 martie 2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâta Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa art. 112 alin. (2) C. proc. civ. faţă de împrejurarea că pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu a fost parte în dosarul nr. x/2019, în legătură cu care s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 6.956,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Drept urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., prima instanţă învestită cu soluţionarea litigiului a apreciat că este competentă Judecătoria Iaşi.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 13429 din 15 decembrie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect pretenţii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţata această hotărâre, instanţa a reţinut că, în dosarul nr. x/2019, petenta A. S.A., a formulat plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. x din dosarul nr. x din 9 septembrie 2019, privind imobilul cu nr. cadastral x, înscris în CF nr. x UAT Holboca, emisă de către OCPI Iaşi – BCPI Iaşi, prin care a solicitat admiterea plângerii, anularea încheierii de respingere şi înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat, în favoarea sa. A apreciat că o atare cerere este necontencioasă, nefiind formulată în contradictoriu cu o altă persoană, drept urmare, a constatat că niciunul dintre pârâţii din acest dosar nu a fost parte în litigiul anterior.

În consecinţă, a statuat că nu se poate susţine că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a fost sesizată doar în considerarea sediului/domiciliului unui anume pârât, atât timp cât niciunul dintre pârâţi nu a fost parte în litigiul evocat.

Totodată, întrucât unul dintre pârâţi, respectiv Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară îşi are sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 202A, a apreciat că Judecătoria Sectorului 6 a fost legal sesizată şi nu putea să îşi decline competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, deoarece reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă priveşte acţiunea în răspundere civilă delictuală formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, B., C., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, D., E., F., prin care s-a solicitat restituirea sumei de 6.956,20 RON, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea dosarului nr. x/2019

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Iaşi şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă învestită aplicând prevederile art. 112 alin. (2) şi art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Iaşi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 107 alin. (1) raportat la art. 116 C. proc. civ.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii, respectiv acţiune în răspundere civilă delictuală, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 alin. (1), art. 112 alin. (2), art. 113 alin. (1) pct. 9, art. 116 C. proc. civ.

Regula generală în materie de competenţă teritorială este reglementată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte notează că, în afară de instanţa prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., pe care reclamanta a ales să o sesizeze în exercitarea dreptului prevăzut de art. 116 din acelaşi cod, aceasta putea să învestească instanţa prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi cod, şi anume instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Pentru ipoteza pluralităţii de pârâţi, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. prevăd că: "(1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali. (2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Rezultă că prevederile art. 112 alin. (2) C. proc. civ. reglementează ipoteza particulară în care reclamantul, căruia legea îi recunoaşte un drept de opţiune între instanţele competente pentru oricare dintre pârâţii principali, cheamă în judecată o persoană fără calitate procesuală pasivă, exclusiv în scopul sesizării instanţei competente pentru aceasta. Legiuitorul intervine pentru a preîntâmpina un exerciţiu abuziv al dreptului de opţiune stabilit în favoarea reclamantului şi conferă celorlalţi pârâţi dreptul de a invoca excepţia de necompetenţă la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Înalta Curte constată că reclamanta din prezentul litigiu solicită acordarea unor despăgubiri în cuantum de 6.956,20 RON, acestea reprezentând cheltuielile ocazionate de soluţionarea dosarului nr. x/2019, în care au figurat ca părţi doar petenta A. S.A. şi intimatul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi.

În litigiul pendinte, reclamanta a chemat în judecată şapte pârâţi, respectiv Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, cu sediul în Bucureşti, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, B., C., D., E., F., toţi cu sediul/domiciliul în Iaşi.

Chiar dacă ne aflăm într-o situaţie de pluralitate de pârâţi, reglementată de art. 112 alin. (1) C. proc. civ., caz în care ar putea fi competentă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în temeiul art. 107 alin. (1) din acelaşi cod, faţă de sediul pârâtei Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Înalta Curte reţine că această pârâtă a fost chemată în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru aceasta.

Întrucât Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, cu sediul în Bucureşti, nu a fost parte în litigiul care a generat cheltuielile de judecată, respectiv dosarul nr. x/2019, chemarea în judecată a acestei pârâte în litigiul pendinte s-a realizat în condiţiile ipotezei reglementate de prevederile art. 112 alin. (2) C. proc. civ., respectiv numai în scopul atragerii competenţei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Cum reclamanta în exercitarea dreptului recunoscut de prevederile art. 116 C. proc. civ. nu putea alege să învestească o instanţă necompetentă, Înalta Curte reţine că, raportat la dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Iaşi, instanţă în circumscripţia căreia se află sediul pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi. De altfel, această instanţă este competentă şi prin raportare la art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi cod, Judecătoria Iaşi fiind instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Faţă de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2023.