Civil appeal perempted for lack of activity

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 aprilie 2019, contestatorul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 25 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

La termenul de judecată din 13 iunie 2019, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

La 10 ianuarie 2020, recurentul A. a formulat cerere de repunere pe rol.

La 16 martie 2020, judecata recursului s-a suspendat de drept pe perioada stării de urgenţă.

Prin încheierea din 9 iulie 2020, s-a menţinut măsura suspendării cauzei, deoarece s-a constatat că subzistă temeiul măsurii de suspendare dispuse în şedinţa publică din 13 iunie 2019, având în vedere că nu a fost solicitată judecarea în lipsă. Totodată, pentru soluţionarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-contestator A., potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, s-a dispus înaintarea dosarului către completul imediat următor.

Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a stabilit termen la 9 februarie 2023 şi s-a dispus citarea părţilor în vederea repunerii cauzei pe rol pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. pentru perimarea căii de atac.

Analizând excepţia perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare. În cazul în care termenul se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, potrivit alin. (5) al aceluiaşi text legal.

În litigiul pendinte, deşi legal citate, părţile nu s-au prezentat în instanţă la termenul din 13 iunie 2019, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

În ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol formulată de recurent la 10 ianuarie 2020, Înalta Curte reţine că aceasta nu are valenţa unui act de procedură de întrerupere a perimării, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., în condiţiile în care nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, măsura suspendării fiind menţinută prin încheierea din 9 iulie 2020.

Termenul de perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, iar curgerea acestuia a fost suspendată pe durata stării de urgenţă, respectiv între 16 martie 2020 – 14 mai 2020, în temeiul art. 250 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile din Decretele nr. 195/2020 şi nr. 240/2020 ale Preşedintelui României, termenul reluându-şi curgerea la 15 mai 2020, astfel că s-a împlinit la 13 august 2020 (zi de joi).

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (13 iunie 2019) şi până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu s-a făcut dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015 fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2023.