Competence for presidential ordinance on parental authority: habitual residence of minors vs. pending divorce proceedings

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă la data de 17 august 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea acţiunii civile de exercitare a autorităţii părinteşti şi stabilirea domiciliului minorilor, aflată pe rolul Judecătoriei Timişoara: exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorilor C. şi D.; stabilirea domiciliului minorilor în localitatea Dumbrăviţa, judeţul Timiş; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de creştere şi educare a minorilor în cuantum de 1/3 din veniturile nete ale acesteia.

În subsidiar, a solicitat stabilirea programului de relaţionare cu minorii în următoarea modalitate: săptămânal, de vineri orele 1600 până duminică orele 2000; în vacanţa de iarnă, în anii pari, din data de 20 decembrie până în data de 2 ianuarie, în anii impari, din data de 2 ianuarie până în data de 10 ianuarie; în vacanţa de vară, în luna iulie, din data de 1 până în data de 31 a lunii.

În terţiar, a solicitat stabilirea programului de relaţionare cu minorii în următoarea modalitate: săptămânal, de vineri orele 1600 până duminică orele 2000, prin deplasarea minorilor la domiciliul reclamantului.

Pe cale reconvenţională, pârâta-reclamantă a solicitat stabilirea locuinţei minorilor la domiciliul său, obligarea reclamantului-pârât la plata unei contribuţii la cheltuielile de creşte şi îngrijire ale minorilor, iar în subsidiar, în situaţia în care locuinţa minorilor se va stabili la tată, reglementarea modalităţii de menţinere a relaţiilor personale dintre mamă şi minori; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1776 din data de 27 octombrie 2022, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

În esenţă, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a făcut aplicarea art. 998 raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, minorii C. şi D. locuiau în judeţul Satu Mare, unde se aflau din luna iulie 2022, împreună cu mama acestora.

A mai reţinut şi intenţia mamei minorilor, respectiv a pârâtei-reclamante, a fost de a se stabili în judeţul Satu Mare împreună cu minorii, câtă vreme s-a angajat în cadrul unei societăţi cu sediul social în acest judeţ, conform Contractului individual de muncă nr. 1 din data de 1 august 2022, şi şi-a declarat reşedinţa, pentru o perioadă de un an, ca fiind în Municipiul Satu Mare, judeţul Satu Mare, astfel cum rezultă din verificările efectuate în D.E.P.A.B.D, ambele demersuri fiind întreprinse anterior înregistrării prezentei cauze pe rolul instanţei.

Totodată, a avut în vedere că, pentru a se stabili reşedinţa sau domiciliul copilului minor, în accepţiunea art. 114 C. proc. civ., în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să tranşeze fără putinţă de tăgadă acest aspect, cum este cazul în speţă, interesează domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie a amândurora, dacă locuieşte cu ambii, conform art. 496 alin. (1) C. civ., fie ale părintelui la care minorul locuieşte în mod statornic, în acord cu dispoziţiile art. 92 C. civ.

A mai reţinut şi că determinarea instanţei competente teritorial să judece cererea de ordonanţă preşedinţială se face prin raportare la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, respectiv la măsurile ce se solicită a fi dispuse prin emiterea acesteia, iar nu prin raportare la dosarul ce are ca obiect fondul dreptului, în procedura de drept comun, câtă vreme existenţa unui atare dosar nu este imperativă pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială; această soluţie reiese cu claritate din prevederile art. 997 alin. (4) C. proc. civ. care, în interpretare per a contrario, nu condiţionează admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială de existenţa pe rolul instanţelor judecătoreşti a unei cereri ce are ca obiect fondul dreptului.

În plus, a constatat că dosarele de fond la care s-au referit părţile cu ocazia concluziilor asupra excepţiei supuse analizei, respectiv dosarul nr. x/2022, având ca obiect divorţ, şi dosarul nr. x/2022, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, se află în etapa prealabilă fixării primului termen de judecată, astfel cum rezultă din verificările efectuate în sistemul Ecris, fiind evident, deci, că nu s-a stabilit instanţa competentă să le soluţioneze.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5808 din data de 28 noiembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâta-reclamantă, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, în esenţă, a constatat incidenţa art. 998 C. proc. civ. raportat la art. 919 şi art. 920 din acelaşi act normativ, arătând că aceste ultime dispoziţii legale condiţionează iniţierea procedurii ordonanţei preşedinţiale de existenţa unui proces de divorţ pendinte, aşa cum este cazul în speţa de faţă.

A mai arătat şi că părţile au precizat, prin apărările formulate, că au avut domiciliul comun în Dumbrăviţa, judeţul Timiş, acolo s-au stabilit şi au locuit împreună pentru o perioadă lungă de timp, până la momentul separării, când pârâta, revenind de la Satu Mare, a luat minorii din Timişoara în localitatea Satu Mare fără acordul tatălui.

Astfel, a apreciat că această împrejurare nu poate semnifica schimbarea locuinţei minorilor, câtă vreme nu a existat un acord al părinţilor în acest sens şi nici o încuviinţare a vreunei instanţe.

Prin urmare, a considerat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială aparţine judecătoriei pe rolul căreia se află înregistrat dosarul de fond având ca obiect divorţ, ca fiind instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul persoanei ocrotite.

Contrar celor reţinute prin hotărârea de declinare a cauzei de către Judecătoria Timişoara, a arătat că, în procedura divorţului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obişnuit ar intra în competenţa instanţei de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 920 C. proc. civ., care este o normă specială, de strictă interpretare şi aplicare, urmând a se aplica cu prioritate faţă de art. 114 C. proc. civ.

Ca atare, a constatat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 919 şi art. 920 C. proc. civ., în temeiul cărora instanţa învestită cu soluţionarea cererii de divorţ, adică Judecătoria Timişoara, poate lua măsurile vremelnice, până la soluţionarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă şi Judecătoria Satu Mare, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a făcut aplicarea art. 998 raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Satu Mare, secţia civilă a reţinut incidenţa art. 998 raportat la art. 919 şi art. 920 C. proc. civ., faţă de existenţa pe rolul Judecătoriei Timişoara a dosarului nr. x/2022, având ca obiect cererea de divorţ ce priveşte părţile din prezenta cauză.

Prin prezentul demers judiciar, s-a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, dispunerea de măsuri privind: exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor C. şi D.; stabilirea domiciliului minorilor; stabilirea programului de relaţionare cu minorii; plata unei contribuţiei la cheltuielile de creşte şi îngrijire ale minorilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Prin urmare, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenţa de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru soluţionarea cauzei pe fond, determinare care poate opera în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale (în cazul în care nu este promovată şi o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanţei cererea pe fondul dreptului), caz în care competenţa se stabileşte de instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului.

În speţa supusă analizei, în ceea ce priveşte fondul dreptului dedus judecăţii prin prezenta ordonanţă preşedinţială, se reţine că pe rolul Judecătoriei Timişoara, cu privire la părţile din prezenta cauză, se află înregistrate dosarele nr. x/2022, având ca obiect divorţ, şi nr. 21620/325/2022, având ca obiect exercitarea autorităţi părinteşti.

Din verificările efectuate pe portalul instanţelor, rezultă că, la această dată, dosarele menţionate se află în procedura anterioară fixării primului termen de judecată, nefiind depăşit momentul verificării competenţei de soluţionare a cauzei de către instanţa învestită, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că existenţa acestora pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă nu poate atrage în favoarea acestei instanţe competenţa de soluţionare a prezentei ordonanţe preşedinţiale.

Ca atare, raportat la măsurile care se solicită a fi dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale, Înalta Curte reţine că, la stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina, devin incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

În aplicarea prevederilor legale anterior enunţate, interesează domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite la data sesizării instanţei de judecată, în speţă, data de 17 august 2022.

Potrivit art. 92 alin. (1) C. civ.: "Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic".

Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit susţinerilor ambelor părţi, formulate prin cererea de chemare în judecată şi prin întâmpinare, în luna iulie 2022, pârâta-reclamantă a plecat de la domiciliul din localitatea Dumbrăviţa, judeţul Timiş, împreună cu cei doi minori la părinţii săi în Satu Mare.

Conform menţiunilor din cuprinsul raportului de anchetă socială aflat la dosarul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă (dispus prin rezoluţia instanţei din data de 8 septembrie 2022), rezultă că, la momentul efectuării acestuia, minorii se află în grija mamei lor (pârâta-reclamantă), în comuna Dorolţ, judeţul Satu Mare.

În plus, prin adresa Primăriei Satu Mare din data de 28 septembrie 2022, aflată la dosarul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a comunicat instanţei împrejurarea că mama minorilor locuieşte în judeţul Satu Mare.

Prin urmare, cum în cauză domiciliul minorilor nu a fost stabilit pe cale judecătorească, iar din cele anterior arătate rezultă că minorii, la data demarării prezentului demers judiciar, locuiau, împreună cu mama lor, în comuna Dorolţ, judeţul Satu Mare, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă, ca instanţă în circumscripţia căreia îşi au domiciliul/reşedinţa persoanele ocrotite.

Având în vedere cele anterior constatate, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., în aplicarea art. . 998 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2023.